Nou Regulamentul 2518/26-nov-2025 de stabilire a unor norme procedurale suplimentare referitoare la asigurarea respectării Regulamentului (UE) 2016/679

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

Neintrat în vigoare

Versiune de la: 12 Decembrie 2025

Regulamentul 2518/26-nov-2025 de stabilire a unor norme procedurale suplimentare referitoare la asigurarea respectării Regulamentului (UE) 2016/679

Dată act: 26-nov-2025

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Prin Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (³) se instituie un sistem descentralizat de asigurare a respectării normelor, care urmăreşte să asigure interpretarea şi aplicarea coerentă a respectivului regulament în cazurile referitoare la prelucrarea transfrontalieră. În astfel de cazuri, sistemul descentralizat de asigurare a respectării normelor necesită ca autorităţile de supraveghere să coopereze în încercarea de a ajunge la un consens. Atunci când autorităţile de supraveghere nu pot ajunge la un consens, Regulamentul (UE) 2016/679 prevede soluţionarea litigiilor de către Comitetul european pentru protecţia datelor (denumit în continuare "comitetul").

(2)Pentru a asigura funcţionarea armonioasă şi eficace a mecanismului de cooperare prevăzut la articolul 60 din Regulamentul (UE) 2016/679 şi a mecanismului de soluţionare a litigiilor prevăzut la articolul 65 din regulamentul menţionat, este necesară stabilirea unor norme privind desfăşurarea procedurilor de către autorităţile de supraveghere în cazurile referitoare la prelucrarea transfrontalieră şi de către comitet în timpul soluţionării litigiilor, inclusiv în ceea ce priveşte tratarea plângerilor. Din acest motiv, este necesară, totodată, stabilirea unor norme privind exercitarea dreptului de a fi ascultat înainte de adoptarea deciziilor de către autorităţile de supraveghere şi, după caz, de comitet.

(3)În lipsa unei reglementări a Uniunii în materie, revine fiecărui stat membru, în conformitate cu principiul autonomiei procedurale a statelor membre, sarcina de a stabili norme procedurale detaliate, administrative şi judiciare, menite să asigure un nivel ridicat de protecţie a drepturilor conferite justiţiabililor prin dreptul Uniunii. Prin urmare, dreptul procedural al fiecărui stat membru ar trebui să se aplice autorităţilor de supraveghere în măsura în care prezentul regulament nu armonizează un aspect şi atât timp cât normele procedurale de drept intern respective nu aduc atingere principiilor eficacităţii şi echivalenţei dreptului Uniunii.

(5)Plângerile reprezintă o sursă esenţială de informare pentru detectarea încălcărilor normelor privind protecţia datelor. Informaţiile comunicate de reclamant în cadrul plângerii depuse sau când îşi face cunoscute opiniile pot cuprinde argumente şi dovezi în măsură să contribuie la progresul investigaţiei. Este necesară stabilirea unor proceduri clare şi eficiente pentru tratarea plângerilor în cazurile referitoare la prelucrarea transfrontalieră, deoarece este posibil ca plângerea să fie tratată de o altă autoritate de supraveghere decât cea la care a fost depusă.

(6)O plângere ar trebui înţeleasă ca fiind o cerere depusă de o persoană vizată la o autoritate de supraveghere în conformitate cu articolul 77 alineatul (1) sau cu articolul 80 din Regulamentul (UE) 2016/679. Simpla raportare a presupuselor încălcări care nu se referă la prelucrarea datelor cu caracter personal privind persoana vizată, cererile de consiliere din partea operatorilor sau a persoanelor împuternicite de operatori ori cererile generale referitoare la aplicarea Regulamentului (UE) 2016/679, din partea operatorilor, a persoanelor împuternicite de operatori sau a persoanelor fizice, nu trebuie să fie considerate ca fiind plângeri.

(7)Pentru ca o plângere privind prelucrarea transfrontalieră să fie admisibilă, aceasta ar trebui să conţină informaţii specifice. Pentru ca o astfel de plângere să fie admisibilă, nu ar trebui să fie necesare informaţii suplimentare faţă de cele specificate în prezentul regulament. Continuă să se aplice modalităţile şi cerinţele administrative pentru admisibilitatea plângerilor în temeiul dreptului intern al autorităţii de supraveghere la care a fost depusă plângerea, cum ar fi regimul lingvistic, termenul de prescripţie, mijloacele de identificare, formularul electronic, modelul specific sau semnătura.

(8)Datele de contact ale persoanei care depune plângerea ar putea include adresa poştală, locul de reşedinţă şi, dacă există, o adresă de e-mail. În momentul depunerii plângerii, trebuie să fie precizat clar dacă reclamantul este o persoană fizică care nu este în măsură să îşi exercite dreptul de a depune o plângere fără asistenţa unui reprezentant legal, de exemplu pentru că este copil sau pentru că are o dizabilitate sau o vulnerabilitate şi, prin urmare, îşi exercită drepturile prin intermediul unei alte persoane, cum ar fi un părinte, un tutore legal sau un membru al familiei, cu condiţia ca o astfel de reprezentare să fie permisă în temeiul dreptului intern.

(9)În cazul în care plângerea este depusă de un organism, o organizaţie sau o asociaţie fără scop lucrativ, astfel cum se menţionează la articolul 80 din Regulamentul (UE) 2016/679, ar trebui să se prezinte dovada că organismul, organizaţia sau asociaţia a fost constituit(ă) corespunzător în conformitate cu dreptul unui stat membru, împreună cu denumirea şi datele de contact ale respectivului organism, organizaţie sau asociaţie, precum şi dovada că organismul, organizaţia sau asociaţia în cauză acţionează pe baza unui mandat din partea persoanei vizate. Modalităţile şi procedurile referitoare la dovezile respective sunt stabilite în conformitate cu dreptul statului membru al autorităţii de supraveghere la care a fost depusă plângerea.

(11)Autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea ar trebui să stabilească, printr-o concluzie preliminară, dacă plângerea se referă la prelucrarea transfrontalieră, autoritatea de supraveghere care se presupune că este competentă să acţioneze în calitate de autoritate de supraveghere principală în conformitate cu articolul 56 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 şi dacă se aplică articolul 56 alineatul (2) din regulamentul respectiv. În cazul în care nu a fost iniţiată o procedură de soluţionare timpurie, autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea ar trebui să transmită plângerile admisibile autorităţii de supraveghere care se presupune că este competentă să acţioneze în calitate de autoritate de supraveghere principală şi să informeze reclamantul în acest sens. Stabilirea admisibilităţii plângerii de către autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea, ar trebui să aibă caracter obligatoriu pentru autoritatea de supraveghere principală.

(12)Este important ca autorităţile de supraveghere să faciliteze transmiterea de către reclamant a tuturor informaţiilor solicitate, de exemplu prin punerea la dispoziţie a unor modele sau formulare electronice, ţinând seama de orientările pertinente ale comitetului. Autorităţile de supraveghere pot facilita depunerea plângerilor într-un format electronic uşor de utilizat şi ţinând seama de nevoile persoanelor cu dizabilităţi, atât timp cât informaţiile solicitate din partea reclamantului corespund informaţiilor specifice necesare. Pentru ca cererea să fie considerată admisibilă nu ar trebui să fie necesară nicio informaţie suplimentară.

(13)Pentru a facilita tratarea unei plângeri, autorităţile de supraveghere ar trebui să poată solicita informaţii suplimentare din partea reclamantului. Dacă lipsesc unele dintre informaţiile necesare pentru ca o plângere să fie considerată admisibilă, autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea ar putea contacta reclamantul pentru a obţine informaţiile lipsă, în măsura posibilului. În cazul în care o plângere este inadmisibilă, autoritatea de supraveghere ar trebui să declare cererea inadmisibilă şi să informeze reclamantul cu privire la informaţiile lipsă, în termenul prevăzut de prezentul regulament, pentru a-i oferi acestuia posibilitatea de a depune o plângere admisibilă.

(14)În cazul în care, după primirea de la o autoritate de supraveghere a unei plângeri admisibile referitoare la prelucrarea transfrontalieră, autoritatea de supraveghere principală solicită informaţii suplimentare din partea reclamantului care să permită investigarea completă a plângerii, autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea ar trebui să asiste autoritatea de supraveghere principală, inclusiv prin contactarea reclamantului pentru a solicita informaţiile necesare, dacă este necesar.

(15)Dacă autoritatea de supraveghere principală iniţiază o investigaţie în temeiul unei plângeri, părţile investigate ar trebui să fie informate fără întârziere cu privire la depunerea plângerii respective şi la principalele sale elemente. Cu toate acestea, comunicarea unor astfel de informaţii de către autoritatea de supraveghere principală ar putea fi amânată atât timp cât este necesar pentru a proteja integritatea investigaţiei şi pentru a face posibilă aplicarea eficace a măsurilor de investigare.

(16)Pentru a garanta funcţionarea eficace a mecanismelor de cooperare şi pentru asigurarea coerenţei prevăzute în capitolul VII din Regulamentul (UE) 2016/679, este important ca soluţionarea cazurilor referitoare la prelucrarea transfrontalieră să se asigure în timp util şi în spiritul cooperării loiale şi eficace care stă la baza articolului 60 din Regulamentul (UE) 2016/679. Autoritatea de supraveghere principală ar trebui să îşi exercite competenţa într-un cadru de cooperare strânsă cu celelalte autorităţi de supraveghere vizate. De asemenea, autorităţile de supraveghere vizate ar trebui să se implice activ în investigaţie dintr-un stadiu incipient al acesteia, în încercarea de a ajunge la un consens, utilizând pe deplin instrumentele prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679. Este important ca cooperarea dintre autorităţile de supraveghere să se bazeze pe un dialog deschis, care să permită autorităţilor de supraveghere vizate să aibă un impact semnificativ asupra desfăşurării investigaţiei prin partajarea experienţelor şi a opiniilor lor cu autoritatea de supraveghere principală, ţinând seama în mod corespunzător de marja de apreciere de care dispune fiecare autoritate de supraveghere. Autorităţile de supraveghere ar trebui să desfăşoare procedurile rapid şi eficient şi să coopereze loial şi eficace, inclusiv prin acordarea de sprijin, dacă este necesar, şi răspunzând fără întârziere cererilor.

(17)Autorităţile de supraveghere ar trebui să decidă cu privire la plângeri într-un termen rezonabil. Din acest motiv, prezentul regulament stabileşte termene. Stabilirea a ceea ce înseamnă un termen rezonabil depinde de împrejurările fiecărui caz şi, în special, de contextul acestuia, de diferitele etape procedurale parcurse de autoritatea de supraveghere principală, de comportamentul părţilor investigate şi al reclamantului în cursul procedurii şi de complexitatea cazului. Pentru a proteja cu eficacitate drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor vizate în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal, este important ca plângerile să fie tratate rapid şi eficient. În funcţie de circumstanţele cazului, timpul necesar pentru tratarea unei plângeri ar putea fi mai scurt decât termenul prevăzut în prezentul regulament. Cooperarea eficientă dintre autoritatea de supraveghere principală şi celelalte autorităţi de supraveghere vizate poate avea, de asemenea, un impact pozitiv asupra gestionării rapide a cazurilor.

(21)Pentru a pune capăt rapid încălcărilor Regulamentului (UE) 2016/679 şi a le oferi reclamanţilor o soluţionare rapidă a plângerilor lor, autorităţile de supraveghere ar trebui să depună eforturi, după caz, pentru a soluţiona plângerile printr-o procedură de soluţionare timpurie, în conformitate cu prezentul regulament. În acest scop, autoritatea de supraveghere ar trebui să stabilească dacă presupusa încălcare menţionată în plângere a încetat, în aşa fel încât plângerea să fi rămas fără obiect. Statele membre nu au obligaţia să introducă noi proceduri în temeiul dreptului intern pentru a permite autorităţilor lor de supraveghere să soluţioneze o plângere printr-o procedură de soluţionare timpurie.

(23)Soluţionarea timpurie a unei plângeri poate fi deosebit de utilă pentru a soluţiona rapid în beneficiul reclamantului plângerile referitoare la încălcări ale drepturilor persoanei vizate în temeiul capitolului III din Regulamentul (UE) 2016/679. Respectiva soluţionare timpurie ar trebui să permită autorităţii de supraveghere la care a fost depusă plângerea sau autorităţii de supraveghere principale să stabilească, pe baza unui dialog preliminar cu operatorul şi cu condiţia să fi fost obţinute probe justificative, că plângerea a rămas fără obiect.

(25)În cazul în care autoritatea de supraveghere principală căreia i-a fost transmisă plângerea consideră că o plângere poate fi soluţionată printr-o procedură de soluţionare timpurie, celorlalte autorităţi de supraveghere vizate ar trebui să le fie transmis, în temeiul articolului 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679, un proiect de decizie în vederea adoptării unei decizii finale, în conformitate cu articolul 60 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2016/679, prin care se stabileşte faptul că presupusa încălcare a încetat şi că plângerea a fost soluţionată integral sau parţial de către autoritatea de supraveghere principală. Prin urmare, proiectul de decizie prezentat ar putea fi simplificat şi s-ar putea limita la comunicarea informaţiei că plângerea a fost soluţionată, integral sau parţial, printr-o procedură de soluţionare timpurie, precizând motivele care stau la baza deciziei şi sfera de aplicare a soluţionării şi confirmând că plângerea a rămas aşadar fără obiect. În astfel de cazuri, autoritatea de supraveghere principală ar trebui să transmită direct proiectul său de decizie celorlalte autorităţi de supraveghere vizate, fără a trebui să elaboreze şi să difuzeze un rezumat al aspectelor-cheie sau al constatărilor preliminare.

(26)În cazul în care autoritatea de supraveghere principală a formulat o opinie preliminară cu privire la principalele aspecte ale unei investigaţii, aceasta ar trebui să poată coopera cu celelalte autorităţi de supraveghere vizate printr-o procedură simplă de cooperare. Procedura simplă de cooperare ar trebui aplicată de la caz la caz, cu condiţia ca autoritatea de supraveghere principală să considere că nu există nicio îndoială rezonabilă cu privire la domeniul de aplicare al investigaţiei şi că elementele de drept şi materiale identificate nu necesită o cooperare suplimentară, care ar fi necesară în scopul unei investigaţii complexe, în special atunci când elementele respective pot fi abordate pe baza caracteristicilor cazului şi a deciziilor anterioare în cazuri similare. Mai mult, este important ca jurisprudenţa existentă şi orientările adoptate de comitet cu privire la presupusele încălcări ale Regulamentului (UE) 2016/679 care urmează să fie investigate să fie, de asemenea, luate în considerare de autoritatea de supraveghere principală atunci când consideră că este probabil să se ajungă la un consens referitor la principalele elemente ale unui caz. În principiu, procedura simplă de cooperare nu se aplică atunci când cazul ridică probleme sistemice sau recurente în mai multe state membre, se referă la o problemă juridică generală privind interpretarea, aplicarea sau asigurarea respectării Regulamentului (UE) 2016/679, se situează la intersecţia dintre protecţia datelor şi alte domenii juridice, afectează un număr mare de persoane vizate din mai multe state membre sau este legat de un număr mare de plângeri din mai multe state membre ori în eventualitatea unui risc ridicat pentru drepturile şi libertăţile persoanelor vizate.

(27)În cazul în care autoritatea de supraveghere principală intenţionează să aplice procedura simplă de cooperare, aceasta ar trebui să informeze celelalte autorităţi de supraveghere vizate cu privire la intenţia sa şi să comunice toate informaţiile pertinente privind caracteristicile cazului şi ale plângerii, inclusiv principalele fapte pertinente şi presupusa încălcare care urmează să fie investigată. Atunci când se aplică procedura simplă de cooperare, autoritatea de supraveghere principală ar trebui să coopereze în continuare cu celelalte autorităţi de supraveghere vizate şi să prezinte un proiect de decizie în termenele prevăzute în prezentul regulament.

(28)În situaţia în care o autoritate de supraveghere este obligată să parcurgă anumite etape procedurale în termene determinate, scopul termenelor respective este de a garanta că procedura avansează şi se încheie într-un interval de timp rezonabil. Termenele în cauză nu împiedică autorităţile de supraveghere să parcurgă etapele procedurale necesare după expirarea lor. Prin urmare, este necesar să se asigure că parcurgerea unor astfel de etape procedurale după expirarea termenelor aferente nu poate fi considerată drept motiv de nelegalitate sau de nevaliditate a respectivei etape procedurale ori a deciziei finale.

(29)Autoritatea de supraveghere principală ar trebui să poată prelungi termenul pentru prezentarea unui proiect de decizie. Astfel de prelungiri ar trebui să se aplice numai în mod excepţional, pe baza complexităţii unui caz. Celelalte autorităţi de supraveghere vizate ar trebui să fie informate cu privire la prelungiri, precum şi să poată prezenta obiecţii cu privire la prelungire, de care autoritatea de supraveghere principală ar trebui să ţină seama atunci când stabileşte dacă va aplica o prelungire a termenului şi, după caz, durata prelungirii respective.

(30)În cazul în care autoritatea de supraveghere principală prelungeşte termenul de prezentare a unui proiect de decizie, celelalte autorităţi de supraveghere vizate ar trebui să poată informa autoritatea de supraveghere principală că, potrivit evaluării lor, este necesar să se acţioneze pentru a proteja drepturile şi libertăţile persoanelor vizate. În cazul în care autoritatea de supraveghere principală a fost informată cu privire la o astfel de evaluare şi nu prezintă un proiect de decizie în termenul prelungit, criteriile pentru necesitatea urgentă de a acţiona, în conformitate cu articolul 66 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679, ar trebui să fie considerate ca fiind îndeplinite. În pofida posibilităţii respective, procedura de urgenţă rămâne la dispoziţia autorităţilor de supraveghere, sub rezerva condiţiilor prevăzute la articolul 66 din Regulamentul (UE) 2016/679.

(33)Schimbul de informaţii pertinente între autoritatea de supraveghere principală şi celelalte autorităţi de supraveghere vizate este un element important în sprijinul spiritului de cooperare loială şi eficace. Schimbul de informaţii pertinente şi comunicarea în timp util de informaţii specifice de către autoritatea de supraveghere principală constituie un proces continuu pe parcursul unei investigaţii, iar documentele şi detaliile necesare pot varia în funcţie de complexitatea cazului. În funcţie de stadiul investigaţiei şi de circumstanţele cazului, printre informaţiile pertinente s-ar putea număra corespondenţa schimbată cu operatorul sau cu persoana vizată în ceea ce priveşte o plângere sau o investigaţie, documentele pregătitoare pentru un audit sau o inspecţie ori o evaluare tehnică sau juridică preliminară efectuată de autoritatea de supraveghere principală în urma unei etape specifice a investigaţiei sale.

(34)Deşi autoritatea de supraveghere principală ar trebui să comunice celorlalte autorităţi de supraveghere vizate toate informaţiile pertinente de îndată ce devin disponibile, celelalte autorităţi de supraveghere vizate ar trebui, de asemenea, să pună la dispoziţie în mod proactiv toate informaţiile pertinente considerate a fi utile pentru evaluarea elementelor de drept şi materiale ale unui caz. Schimbul de informaţii pertinente ar trebui să sprijine cooperarea rapidă şi eficace dintre autorităţile de supraveghere şi poate fi susţinut, în anumite cazuri, prin rezumate, extrase sau copii ale documentelor, pentru a facilita înţelegerea rapidă a unui caz, făcând posibilă în acelaşi timp comunicarea de informaţii suplimentare atunci când sunt necesare. Pentru a facilita schimbul eficace şi adecvat de informaţii pertinente între autorităţile de supraveghere, comitetul ar trebui să poată preciza modalităţile şi cerinţele referitoare la schimbul de astfel de informaţii.

(35)Ca parte a informaţiilor pertinente cu privire la un anumit caz, autoritatea de supraveghere principală ar trebui să pună la dispoziţia celorlalte autorităţi de supraveghere vizate un rezumat al aspectelor-cheie, în care să îşi prezinte opinia preliminară cu privire la principalele aspecte ale unei investigaţii. Rezumatul respectiv ar trebui să fie pus la dispoziţie într-o etapă suficient de timpurie pentru a permite includerea efectivă a opiniilor prezentate de celelalte autorităţi de supraveghere vizate, dar totodată într-o etapă în care autoritatea de supraveghere principală deţine suficiente elemente pentru a-şi forma opiniile cu privire la caz, eventual prin intermediul unei analize preliminare şi al unor posibile măsuri de investigaţie iniţiale. După caz, rezumatul aspectelor-cheie ar trebui să includă, de asemenea, identificarea preliminară a unor eventuale măsuri corective în situaţiile în care autoritatea de supraveghere principală dispune de suficiente elemente pentru a-şi forma o opinie preliminară cu privire la măsurile respective, în special atunci când dispoziţiile Regulamentului (UE) 2016/679 vizate de presupusa încălcare pot fi uşor identificate într-un stadiu incipient.

(36)Autorităţile de supraveghere vizate ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile referitoare la rezumatul aspectelor-cheie, inclusiv cu privire la o gamă largă de aspecte, cum ar fi domeniul de aplicare al investigaţiei, identificarea presupuselor încălcări şi identificarea elementelor de drept şi materiale pertinente pentru investigaţie. Având în vedere că domeniul de aplicare al investigaţiei determină aspectele care trebuie investigate de autoritatea de supraveghere principală, autorităţile de supraveghere ar trebui să depună eforturi pentru a ajunge la un consens cât mai curând posibil cu privire la domeniul de aplicare al investigaţiei.

(37)În interesul unei cooperări eficace şi incluzive între autoritatea de supraveghere principală şi toate celelalte autorităţi de supraveghere vizate, este important ca rezumatul aspectelor-cheie şi observaţiile autorităţilor de supraveghere vizate să fie concise şi formulate în termeni suficient de clari şi de precişi pentru a fi uşor de înţeles de către toate autorităţile de supraveghere. Argumentele juridice ar trebui grupate în funcţie de partea din rezumatul aspectelor-cheie la care se referă. Rezumatul aspectelor-cheie şi observaţiile autorităţilor de supraveghere vizate pot fi completate cu documente suplimentare. Cu toate acestea, simpla referire în observaţiile unei autorităţi de supraveghere vizate la documente suplimentare nu poate suplini lipsa unor argumente esenţiale de drept sau materiale care ar trebui să figureze în observaţii. Elementele esenţiale de drept şi materiale pe care se bazează astfel de documente trebuie să figureze, cel puţin într-o formă succintă, însă exprimate într-o manieră coerentă şi inteligibilă, în observaţia propriu-zisă.

(38)Autorităţile de supraveghere ar trebui să poată utiliza toate mijloacele necesare pentru a ajunge la un consens într-un spirit de cooperare loială şi eficace. În cazul în care există o divergenţă de opinii între autoritatea de supraveghere principală şi celelalte autorităţi de supraveghere vizate în ceea ce priveşte domeniul de aplicare al unei investigaţii întemeiate pe o plângere, inclusiv cu privire la dispoziţiile Regulamentului (UE) 2016/679 vizate de presupusa încălcare ce urmează să fie investigată, sau în cazul în care observaţiile autorităţilor de supraveghere vizate se referă la o modificare importantă a evaluării elementelor de drept sau materiale complexe ori la identificarea preliminară a unor eventuale măsuri corective, autorităţile de supraveghere vizată pot utiliza instrumentele prevăzute la articolele 61 şi 62 din Regulamentul (UE) 2016/679.

(39)Regulamentul (UE) 2016/679 permite autorităţii de supraveghere să solicite o decizie obligatorie urgentă din partea comitetului în cazul în care o autoritate de supraveghere competentă nu a luat o măsură adecvată într-o situaţie în care există o necesitate urgentă de a acţiona pentru a proteja drepturile şi libertăţile persoanelor vizate. În temeiul prezentului regulament, în cazul în care, după utilizarea mijloacelor prevăzute în prezentul regulament, autorităţile de supraveghere nu reuşesc să ajungă la un consens în ceea ce priveşte domeniul de aplicare al unei investigaţii întemeiate pe o plângere, condiţiile pentru a solicita o decizie obligatorie urgentă, menţionate la articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679, ar trebui să fie considerate ca fiind îndeplinite, iar autoritatea de supraveghere principală ar trebui să solicite o decizie obligatorie urgentă a comitetului. Decizia obligatorie urgentă a comitetului cu privire la domeniul de aplicare al unei investigaţii întemeiate pe o plângere nu poate aduce atingere rezultatului investigaţiei autorităţii de supraveghere principale sau eficacităţii dreptului de a fi ascultate al părţilor investigate.

(40)Drepturile procedurale ar trebui să-i fie conferite reclamantului în măsura în care sunt în cauză drepturile şi libertăţile sale în calitate de persoană vizată. Etapele procedurale prevăzute în prezentul regulament, referitoare la cooperarea dintre autorităţile de supraveghere, nu conferă drepturi reclamantului sau părţilor investigate. Prin urmare, prezentul regulament precizează acele dispoziţii privind etapele procedurale care nu conferă drepturi persoanelor fizice sau părţilor care fac obiectul unei investigaţii sau care nu limitează drepturile respective.

(41)Reclamanţii ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi face cunoscute opiniile înainte de luarea unei decizii care îi afectează în mod negativ. Prin urmare, în cazul în care o plângere este respinsă sau refuzată, integral sau parţial, într-un caz referitor la prelucrarea transfrontalieră, reclamantul ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi face cunoscute opiniile înainte de prezentarea unui proiect de decizie în temeiul articolului 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679, a unui proiect revizuit de decizie în temeiul articolului 60 alineatul (5) din regulamentul respectiv sau a unei decizii obligatorii a comitetului în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din regulamentul respectiv.

(42)În situaţia în care o plângere este respinsă sau refuzată, integral sau parţial, într-un caz referitor la prelucrarea transfrontalieră, este necesar să se clarifice repartizarea responsabilităţilor între autoritatea de supraveghere principală şi autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea. În calitate de punct de contact pentru reclamant în cursul investigaţiei, autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea ar trebui să ofere reclamantului posibilitatea de a-şi face cunoscute opiniile cu privire la propunerea de a respinge sau refuza, integral sau parţial, plângerea şi ar trebui să fie responsabilă de toate comunicările cu reclamantul. Toate aceste comunicări ar trebui transmise autorităţii de supraveghere principale. Întrucât, în conformitate cu articolul 60 alineatele (8) şi (9) din Regulamentul (UE) 2016/679, autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea are responsabilitatea de a adopta decizia finală prin care se respinge sau se refuză, integral sau parţial, o plângere, autoritatea de supraveghere principală ar trebui să elaboreze proiectul de decizie în temeiul articolului 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679 în cooperare cu autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea. Cooperarea respectivă include posibilitatea de a solicita asistenţă din partea autorităţii de supraveghere la care a fost depusă plângerea la elaborarea proiectului în cauză.

(45)Normele privind procedura administrativă aplicată de autorităţile de supraveghere atunci când asigură respectarea Regulamentului (UE) 2016/679 ar trebui să asigure faptul că părţile investigate au efectiv posibilitatea de a-şi face cunoscute opiniile cu privire la veridicitatea şi relevanţa presupuselor fapte şi a circumstanţelor, precum şi a obiecţiilor prezentate de autoritatea de supraveghere în cursul procedurii, permiţându-le astfel să îşi exercite dreptul la apărare. Constatările preliminare stabilesc poziţia preliminară cu privire la presupusa încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679 în urma unei investigaţii. Acestea constituie, aşadar, o garanţie procedurală esenţială, prin care se asigură respectarea dreptului de a fi ascultat. Părţilor investigate ar trebui să li se pună la dispoziţie documentele necesare pentru a se apăra în mod eficient şi pentru a prezenta observaţii cu privire la acuzaţiile formulate împotriva lor, primind acces la dosarul administrativ.

(47)Constatările preliminare definesc domeniul de aplicare al investigaţiei şi, prin urmare, domeniul de aplicare al oricărei decizii finale viitoare, adoptată, după caz, pe baza unei decizii obligatorii emise de comitet în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679 care poate fi adresată operatorilor sau persoanelor împuternicite de operatori. Chiar dacă sunt succinte, constatările preliminare ar trebui să fie suficient de clare pentru a permite părţilor investigate să identifice în mod corespunzător natura presupusei încălcări a Regulamentului (UE) 2016/679. Obligaţia de a comunica părţilor investigate toate informaţiile necesare pentru a se apăra în mod corespunzător este îndeplinită în cazul în care decizia finală nu susţine că părţile investigate au săvârşit alte încălcări decât cele menţionate în constatările preliminare şi ia în considerare numai faptele cu privire la care părţile investigate au avut posibilitatea de a-şi face cunoscute opiniile. Cu toate acestea, nu este necesar ca decizia finală a autorităţii de supraveghere principale să fie identică cu constatările preliminare. Autoritatea de supraveghere principală ar trebui să poată să ţină seama în decizia finală de răspunsurile părţilor investigate la constatările preliminare şi, după caz, în proiectul revizuit de decizie prevăzut la articolul 60 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/679. Autoritatea de supraveghere principală ar trebui să poată efectua propria evaluare a faptelor şi a argumentelor juridice prezentate de părţile investigate, fie pentru a respinge argumentele atunci când autoritatea de supraveghere principală le consideră nefondate, fie pentru a-şi completa şi reformula constatările, atât în fapt, cât şi în drept, în sprijinul argumentelor pe care le menţine. De exemplu, luarea în considerare a unui argument invocat de o parte investigată în cursul procedurii administrative, fără ca acesteia să i se fi oferit posibilitatea de a-şi exprima o opinie în această privinţă înainte de adoptarea deciziei finale, nu poate constitui în sine o încălcare a dreptului la apărare.

(49)Părţilor investigate ar trebui să li se acorde dreptul de a fi ascultate înainte de prezentarea unui proiect revizuit de decizie în temeiul articolului 60 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/679 sau înainte de adoptarea unei decizii obligatorii de către comitet în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din regulamentul respectiv. Printre elementele juridice noi se numără obiecţii pertinente şi motivate în cazul în care obiecţiile respective cuprind alte evaluări juridice decât cele propuse de autoritatea de supraveghere principală în proiectul de decizie transmis în temeiul articolului 60 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/679.

(50)Reclamanţilor ar trebui să li se ofere posibilitatea de a fi asociaţi la procedurile iniţiate de o autoritate de supraveghere în vederea identificării sau a clarificării aspectelor legate de o posibilă încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679. Faptul că o autoritate de supraveghere a iniţiat deja o investigaţie cu privire la obiectul plângerii sau că va trata plângerea în cadrul unei investigaţii din oficiu după primirea acesteia nu împiedică încadrarea unei persoane vizate drept reclamant. O investigaţie efectuată de o autoritate de supraveghere cu privire la o posibilă încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679 de către un operator sau o persoană împuternicită de operator este o procedură iniţiată de o autoritate de supraveghere, din proprie iniţiativă sau în temeiul unei plângeri, în vederea îndeplinirii sarcinilor care îi revin în temeiul articolului 57 alineatul (1) din regulamentul respectiv. Părţile investigate şi reclamantul nu se află în aceeaşi situaţie procedurală şi este esenţial să se garanteze dreptul la apărare al părţii investigate. Părţile investigate şi reclamantul pot invoca dreptul fundamental de a fi ascultaţi atunci când decizia le afectează negativ situaţia juridică.

(53)Schimbul de opinii între autorităţile de supraveghere înainte de prezentarea unui proiect de decizie implică un dialog deschis şi un schimb de opinii amplu, în cadrul căruia autorităţile de supraveghere ar trebui să facă tot posibilul pentru a ajunge la un consens cu privire la calea de urmat în cadrul unei investigaţii. În schimb, dezacordul exprimat în cadrul obiecţiilor relevante şi motivate formulate în temeiul articolului 60 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/679, care implică posibilitatea recurgerii la mecanismul de soluţionare a litigiilor dintre autorităţile de supraveghere prevăzut la articolul 65 din regulamentul respectiv şi întârzie adoptarea unei decizii finale de către autoritatea de supraveghere competentă, ar trebui să survină numai în cazul în care autorităţile de supraveghere nu reuşesc să ajungă la un consens şi, dacă este necesar, pentru a se asigura interpretarea consecventă a Regulamentului (UE) 2016/679. Astfel de obiecţii ar trebui să fie utilizate atunci când sunt în joc aspecte legate de asigurarea consecventă a respectării Regulamentului (UE) 2016/679.

(56)Atunci când acordă acces la dosarul administrativ părţilor investigate şi reclamantului, autorităţile de supraveghere ar trebui să asigure protecţia secretelor comerciale şi a altor informaţii confidenţiale. Categoria "alte informaţii confidenţiale" cuprinde informaţii, altele decât secretele comerciale, care pot fi considerate confidenţiale în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul intern, în măsura în care dezvăluirea lor ar produce un prejudiciu grav unui operator, unei persoane împuternicite de operator sau unei persoane fizice sau juridice. Informaţiile confidenţiale ar trebui să se refere îndeosebi la informaţii care sunt cunoscute numai de un număr restrâns de persoane şi a căror divulgare este de natură să aducă un prejudiciu important persoanei care le-a comunicat sau unor terţi, iar interesele care ar putea fi lezate prin divulgarea respectivelor informaţii sunt, în mod obiectiv, demne de a fi protejate. Autorităţile de supraveghere ar trebui să poată solicita ca părţile investigate şi care prezintă sau au prezentat documente sau declaraţii să identifice informaţiile confidenţiale.

(59)Este important ca comitetul să faciliteze accesul la deciziile adoptate în conformitate cu mecanismele de cooperare şi de asigurare a coerenţei, prin punerea la dispoziţie online, prin intermediul unor registre uşor accesibile, a textului deciziilor finale adoptate de autorităţile naţionale de supraveghere. În conformitate cu dreptul intern aplicabil, autorităţile de supraveghere pot secretiza numele, orice altă informaţie care permite identificarea părţilor investigate sau a reclamantului şi alte informaţii protejate în temeiul dreptului Uniunii şi al dreptului intern aplicabil.

(61)Atunci când transmite o sesizare cu privire la un subiect în vederea soluţionării prin procedura de soluţionare a litigiilor prevăzută la articolul 65 din Regulamentul (UE) 2016/679, autoritatea de supraveghere principală ar trebui să comunice comitetului toate documentele şi informaţiile necesare pentru a permite acestuia să evalueze admisibilitatea obiecţiilor relevante şi motivate şi să adopte o decizie în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din regulamentul respectiv. Odată ce comitetul primeşte toate documentele şi informaţiile necesare, preşedintele comitetului ar trebui să înregistreze sesizarea subiectului în conformitate cu articolul 65 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679.

(63)Pentru a raţionaliza soluţionarea litigiilor dintre autorităţile de supraveghere sesizate comitetului în temeiul articolului 65 alineatul (1) literele (b) şi (c) din Regulamentul (UE) 2016/679, este necesar să se precizeze normele procedurale privind documentele şi informaţiile care trebuie să fie transmise comitetului şi pe care comitetul ar trebui să îşi întemeieze decizia. De asemenea, este necesar să se precizeze momentul în care comitetul ar trebui să înregistreze transmiterea spre soluţionare a chestiunii prin procedura de soluţionare a litigiilor.

(65)Regulamentul (UE) 2016/679 prevede că persoana vizată are dreptul la o cale de atac judiciară eficientă în cazul în care o autoritate de supraveghere competentă nu tratează o plângere. Prezentul regulament nu creează noi căi de atac judiciare în plus faţă de cele deja stabilite prin Regulamentul (UE) 2016/679 şi nici nu limitează aplicarea căilor de atac judiciare instituite prin regulamentul respectiv. Anumite dispoziţii ale prezentului regulament au o importanţă deosebită pentru transmiterea la timp a deciziei finale de către autorităţile de supraveghere atunci când tratează plângerile. Atunci când se stabileşte dacă o autoritate de supraveghere a tratat o plângere, ar trebui să se analizeze dacă autoritatea de supraveghere a respectat anumite termene prevăzute în prezentul regulament şi în Regulamentul (UE) 2016/679. Pentru a stabili acest lucru, este esenţial să fie protejat dreptul reclamantului de a i se trata plângerea într-un termen rezonabil. Dispoziţiile prezentului regulament nu aduc atingere posibilităţii de a prevedea căi de atac în dreptul intern pentru partea investigată, având în vedere dreptul său de a beneficia de un tratament într-un termen rezonabil.

(66)Aplicarea prezentului regulament necesită instrumente digitale adecvate care să sprijine schimbul rapid şi securizat de informaţii. Este important să fie disponibil un instrument electronic comun şi securizat adecvat pentru toate autorităţile de protecţie a datelor, ţinând seama de experienţa dobândită în utilizarea instrumentelor existente. De asemenea, este important să se pună la dispoziţie resursele necesare pentru punerea în aplicare a unui astfel de instrument electronic şi ca un astfel de instrument să faciliteze colectarea şi consolidarea de către comitet a statisticilor privind asigurarea respectării legii în cazurile referitoare la prelucrarea transfrontalieră.

(67)Capitolele III şi IV din prezentul regulament privesc cooperarea dintre autorităţile de supraveghere, la drepturile procedurale ale părţilor investigate şi la implicarea reclamanţilor. Pentru a asigura securitatea juridică, dispoziţiile respective nu ar trebui să se aplice investigaţiilor în curs la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament. Acestea ar trebui să se aplice investigaţiilor din oficiu deschise după 15 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament şi investigaţiilor întemeiate pe plângeri care au fost depuse după 15 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Capitolele V şi VI din prezentul regulament prevăd norme procedurale pentru cazurile transmise spre soluţionare prin procedura de soluţionare a litigiilor în temeiul articolului 65 din Regulamentul (UE) 2016/679 şi pentru cererile privind un aviz de urgenţă sau o decizie obligatorie urgentă prevăzute la articolul 66 din Regulamentul (UE) 2016/679. Din motive de securitate juridică, capitolele respective nu ar trebui să se aplice cazurilor transmise spre soluţionare prin procedura de soluţionare a litigiilor înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament. Acestea ar trebui să se aplice tuturor cazurilor transmise spre soluţionare prin procedura de soluţionare a litigiilor după 15 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(68)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor şi Comitetul european pentru protecţia datelor au fost consultate în conformitate cu articolul 42 alineatele (1) şi (2) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴) şi au emis un aviz comun la 19 septembrie 2023,

CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1: Obiect şi domeniu de aplicare

Prezentul regulament stabileşte norme procedurale pentru tratarea plângerilor şi desfăşurarea investigaţiilor în cazurile întemeiate pe plângeri şi în cele iniţiate din oficiu de către autorităţile de supraveghere în contextul asigurării respectării Regulamentului (UE) 2016/679 atunci când cazurile respective au legătură cu prelucrarea transfrontalieră. Tratarea plângerilor şi desfăşurarea investigaţiilor în cazurile privind prelucrarea transfrontalieră includ stabilirea faptului dacă un caz se referă la prelucrarea transfrontalieră.

Art. 3: Principii privind asigurarea respectării Regulamentului (UE) 2016/679 în cazuri care au legătură cu prelucrarea transfrontalieră

CAPITOLUL II:DEPUNEREA PLÂNGERILOR ŞI SOLUŢIONAREA TIMPURIE

Art. 4: Plângeri privind prelucrarea transfrontalieră

(1)O plângere depusă în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 privind prelucrarea transfrontalieră este admisibilă cu condiţia să includă următoarele informaţii:

(5)În cazul în care o plângere care se referă la prelucrarea transfrontalieră este admisibilă şi în absenţa unei soluţionări timpurii în temeiul articolului 5, autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea transmite plângerea respectivă autorităţii de supraveghere despre care presupune că este competentă să acţioneze în calitate de autoritate de supraveghere principală în termen de cel mult şase săptămâni de la primirea plângerii respective şi informează reclamantul cu privire la transmiterea respectivă.

(6)În termen de şase săptămâni de la primirea unei plângeri, autoritatea de supraveghere care se presupune că este competentă să acţioneze în calitate de autoritate de supraveghere principală îşi confirmă competenţa sau, în cazul în care există opinii divergente cu privire la care dintre celelalte autorităţi de supraveghere vizate este competentă pentru sediul principal, sesizează Comitetul european pentru protecţia datelor (denumit în continuare "comitetul") în vederea soluţionării litigiilor în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/679.

Art. 5: Soluţionarea timpurie

(1)O plângere privind prelucrarea transfrontalieră care are ca obiect exercitarea drepturilor persoanei vizate în temeiul capitolului III din Regulamentul (UE) 2016/679 poate fi soluţionată, după caz, printr-o procedură de soluţionare timpurie de către:

b)autoritatea de supraveghere principală căreia i-a fost transmisă plângerea, în orice moment înainte de transmiterea constatărilor preliminare celorlalte autorităţi de supraveghere vizate în temeiul articolului 19 din prezentul regulament sau, în cazul în care se aplică procedura de cooperare simplă menţionată la articolul 6 din prezentul regulament, înainte de prezentarea proiectului de decizie.

(2)În scopul soluţionării timpurii, în cazul în care autoritatea de supraveghere menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (a) sau (b) stabileşte, pe baza unor dovezi, că presupusa încălcare a încetat, aceasta consideră plângerea lipsită de obiect.

(3)În cadrul unei proceduri în faţa autorităţii de supraveghere la care a fost depusă o plângere, în cazul în care reclamantul nu prezintă o obiecţie în termenul prevăzut la alineatul (2) al doilea paragraf litera (c), autoritatea de supraveghere respectivă stabileşte, în termen de două săptămâni de la expirarea termenului respectiv, că plângerea a fost soluţionată şi informează reclamantul, partea investigată şi, după caz, autoritatea de supraveghere principală cu privire la soluţionarea respectivă.

(4)În cadrul unei proceduri în faţa autorităţii de supraveghere principale căreia i-a fost transmisă plângerea, în cazul în care reclamantul nu prezintă o obiecţie în termenul prevăzut la alineatul (2) al doilea paragraf litera (c) de la prezentul articol, autoritatea de supraveghere principală respectivă prezintă un proiect de decizie în conformitate cu articolul 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679 în termen de patru săptămâni de la expirarea termenului respectiv, în vederea adoptării unei decizii finale în conformitate cu articolul 60 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2016/679, prin care se stabileşte că plângerea a fost soluţionată.

CAPITOLUL III:COOPERAREA ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 60 DIN REGULAMENTUL (UE) 2016/679

SECŢIUNEA 1:COOPERAREA SIMPLĂ

Art. 6: Procedura de cooperare simplă

(1)Odată ce autoritatea de supraveghere principală şi-a format o opinie preliminară cu privire la principalele aspecte ale unei investigaţii, aceasta poate coopera cu celelalte autorităţi de supraveghere vizate printr-o procedură simplă de cooperare, în conformitate cu prezentul articol, în cazul în care:

b)elementele de drept şi materiale identificate de autoritatea de supraveghere principală nu necesită cooperarea suplimentară cu celelalte autorităţi de supraveghere vizate care ar fi necesară în scopul unei investigaţii complexe, în special în cazul în care aceste elemente pot fi abordate pe baza unor decizii anterioare în cazuri similare.

În cazul în care autoritatea de supraveghere principală aplică procedura de cooperare simplă menţionată la primul paragraf, nu se aplică articolele 10, 11, 16, 19, 20, articolul 23 alineatul (1) literele (a) şi (b) şi articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament. Autoritatea de supraveghere principală prezintă un proiect de decizie în conformitate cu articolul 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679 în termenul menţionat la articolul 12 alineatul (6) din prezentul regulament.

(2)Autoritatea de supraveghere principală notifică celorlalte autorităţi de supraveghere vizate intenţia sa de a aplica procedura de cooperare simplă şi comunică informaţii cu privire la caracteristicile cazului relevant pentru a stabili dacă au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, în termen de şase săptămâni de la confirmarea de către autoritatea de supraveghere principală a competenţei sale în temeiul articolului 4 alineatul (6) din prezentul regulament sau de la adoptarea unei decizii obligatorii de către comitet în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/679.

(4)Atunci când aplică procedura de cooperare simplă, autoritatea de supraveghere principală se asigură, înainte de prezentarea unui proiect de decizie, că, după caz, părţilor investigate li se acordă dreptul de a fi audiate şi că reclamantului i se oferă posibilitatea de a-şi face cunoscute punctele de vedere. În sensul prezentului alineat, se aplică în continuare modalităţile şi cerinţele administrative prevăzute în dreptul procedural intern al autorităţii de supraveghere principale sau al autorităţii de supraveghere la care a fost depusă plângerea, după caz.

SECŢIUNEA 2:AJUNGEREA LA UN CONSENS ÎN SENSUL ARTICOLULUI 60 ALINEATUL (1) DIN REGULAMENTUL (UE) 2016/679

Art. 9: Informaţiile relevante care fac obiectul schimbului între autoritatea de supraveghere principală şi celelalte autorităţi de supraveghere vizate

(1)Autoritatea de supraveghere principală şi celelalte autorităţi de supraveghere vizate fac schimb de informaţii relevante menţionate la articolul 60 alineatele (1) şi (3) din Regulamentul (UE) 2016/679. Respectivele informaţii includ, după caz:

Art. 10: Rezumatul aspectelor-cheie

(2)Rezumatul aspectelor-cheie include următoarele:

(5)În cazul în care autorităţile de supraveghere vizate prezintă observaţii în temeiul alineatului (4), observaţiile respective se pun la dispoziţia tuturor celorlalte autorităţi de supraveghere vizate. Autoritatea de supraveghere principală răspunde la observaţiile respective în termen de patru săptămâni de la expirarea termenului menţionat la alineatul (4) indicând dacă şi în ce mod intenţionează să le ia în considerare. Autoritatea de supraveghere principală poate prelungi perioada respectivă cu două săptămâni din cauza complexităţii cazului.

Art. 11: Utilizarea mijloacelor care permit ajungerea la un consens

(1)În temeiul articolului 60 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679, autoritatea de supraveghere principală şi celelalte autorităţi de supraveghere vizate depun eforturi pentru a ajunge la un consens privind cazurile care vizează prelucrarea transfrontalieră, în conformitate cu prezentul articol, şi pot utiliza toate mijloacele prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679, inclusiv asistenţa reciprocă în temeiul articolului 61 din Regulamentul (UE) 2016/679 şi operaţiunile comune în temeiul articolului 62 din regulamentul respectiv.

(2)În cazul în care o autoritate de supraveghere vizată nu este de acord cu autoritatea de supraveghere principală şi în absenţa unui consens, respectiva autoritate de supraveghere poate adresa autorităţii de supraveghere principale o cerere de asistenţă reciprocă în temeiul articolului 61 din Regulamentul (UE) 2016/679 sau poate solicita autorităţii de supraveghere principale să desfăşoare operaţiuni comune în temeiul articolului 62 din regulamentul respectiv, sau ambele, pentru a ajunge la un consens cu privire la următoarele:

(5)Autoritatea de supraveghere principală iniţiază un dialog cu celelalte autorităţi de supraveghere vizate pe baza observaţiilor prezentate de acestea privind rezumatul aspectelor-cheie şi, după caz, ca răspuns la cererile formulate în temeiul articolelor 61 şi 62 din Regulamentul (UE) 2016/679, în încercarea de a ajunge la un consens. Consensul cu privire la aspectele menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol serveşte drept bază pentru ca autoritatea de supraveghere principală să continue investigaţia şi să elaboreze constatările preliminare sau, după caz, să transmită autorităţii de supraveghere la care a fost depusă plângerea motivele în sensul articolului 16 alineatul (1) din prezentul regulament.

(6)În cazul în care, în cadrul unei investigaţii întemeiate pe o plângere, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 10 alineatul (5) din prezentul regulament şi la alineatul (5) de la prezentul articol, nu există un consens între autoritatea de supraveghere principală şi una sau mai multe dintre celelalte autorităţi de supraveghere vizate cu privire la identificarea preliminară a domeniului de aplicare al investigaţiei menţionate la articolul 10 alineatul (2) litera (b) din prezentul regulament, se consideră că sunt îndeplinite condiţiile pentru solicitarea unei decizii obligatorii urgente în temeiul articolului 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679, iar autoritatea de supraveghere principală solicită comitetului o decizie obligatorie urgentă în temeiul articolului 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679.

(7)Atunci când solicită comitetului o decizie obligatorie urgentă în temeiul alineatului (6) de la prezentul articol, autoritatea de supraveghere principală pune la dispoziţia comitetului următoarele:

Art. 12: Termenele pentru prezentarea unui proiect de decizie

(3)În mod excepţional, autoritatea de supraveghere principală poate prelungi o singură dată termenul menţionat la alineatul (1), pentru o perioadă de cel mult 12 luni, din cauza complexităţii cazului. Autoritatea de supraveghere principală informează celelalte autorităţi de supraveghere vizate cu privire la intenţia sa de a prelungi termenul menţionat la alineatul (1), precizând durata şi motivele prelungirii preconizate, cu cel puţin patru săptămâni înainte de expirarea termenului menţionat la alineatul (1).

(4)Orice autoritate de supraveghere vizată poate prezenta o obiecţie cu privire la prelungirea termenului în termen de două săptămâni de la data la care a fost informată cu privire la acest lucru în temeiul alineatului (3). Autoritatea respectivă prezintă motivele obiecţiei sale. Atunci când stabileşte dacă să prelungească termenul menţionat la alineatul (1) şi, după caz, durata prelungirii respective, autoritatea de supraveghere principală ţine seama în mod corespunzător de o astfel de obiecţie.

(5)În cazul în care autoritatea de supraveghere principală prelungeşte termenul menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol în conformitate cu alineatele (3) şi (4) de la prezentul articol, orice altă autoritate de supraveghere vizată poate informa autoritatea de supraveghere principală că consideră că este necesar să se acţioneze pentru a proteja drepturile şi libertăţile persoanelor vizate. În cazul în care autoritatea de supraveghere principală nu prezintă un proiect de decizie în termenul prelungit, o autoritate de supraveghere care a informat autoritatea de supraveghere principală cu privire la nevoia de a acţiona pentru a proteja drepturile şi libertăţile persoanelor vizate poate adopta o măsură provizorie pe teritoriul statului său membru în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul (UE) 2016/679. În acest caz, se consideră că sunt îndeplinite condiţiile pentru nevoia urgentă de a acţiona în temeiul articolului 66 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679.

(6)În cazul în care se aplică procedura de cooperare simplă în temeiul articolului 6 din prezentul regulament, autoritatea de supraveghere principală prezintă un proiect de decizie în temeiul articolului 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679 în termen de 12 luni de la confirmarea de către autoritatea de supraveghere principală a competenţei sale în temeiul articolului 4 alineatul (6) din prezentul regulament sau de la adoptarea unei decizii obligatorii de către comitet în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/679.

În cazul în care dreptul intern impune proceduri interne prealabile sau ulterioare care prevăd obligaţia prezentării unui proiect de decizie în temeiul articolului 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679 după expirarea termenului menţionat la primul paragraf, autoritatea de supraveghere principală poate prelungi termenul respectiv o singură dată, pentru o perioadă de cel mult două luni. Într-un astfel de caz, autoritatea de supraveghere principală informează celelalte autorităţi de supraveghere vizate cu privire la prelungirea termenului, stabilind durata prelungirii respective, cu cel puţin două săptămâni înainte de expirarea termenului menţionat la primul paragraf.

Art. 13: Proceduri interne ulterioare

(1)În cazul în care dreptul intern impune să fie deschise proceduri interne ulterioare referitoare la acelaşi caz după adoptarea unei decizii în temeiul articolului 18 sau 21, autoritatea de supraveghere principală:

SECŢIUNEA 3:APLICAREA TERMENELOR

Art. 15: Termene şi dreptul la o cale de atac judiciară eficientă

SECŢIUNEA 4:RESPINGEREA SAU REFUZUL, INTEGRAL SAU PARŢIAL, AL PLÂNGERILOR

Art. 16: Procedura pentru respingerea sau refuzul, integral sau parţial, al unei plângeri în sensul articolului 60 alineatele (8) şi (9) din Regulamentul (UE) 2016/679

(1)În cazul în care autoritatea de supraveghere principală intenţionează să respingă sau să refuze integral sau parţial o plângere, aceasta prezintă autorităţii de supraveghere la care a fost depusă plângerea, înainte de a transmite un proiect de decizie în temeiul articolului 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679, motivele care stau la baza opiniei sale preliminare conform căreia plângerea trebuie să fie respinsă sau refuzată integral sau parţial.

(3)În cazul în care opiniile făcute cunoscute de reclamant în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol nu conduc la o modificare a opiniei preliminare menţionate la alineatul (1) primul paragraf de la prezentul articol, autoritatea de supraveghere principală, în cooperare cu autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea, pregăteşte un proiect de decizie şi îl transmite celorlalte autorităţi de supraveghere vizate, în conformitate cu articolul 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679.

Art. 17: Proiect de decizie revizuit prin care se respinge sau se refuză, integral sau parţial, o plângere

În cazul în care autoritatea de supraveghere principală stabileşte că proiectul de decizie revizuit, în sensul articolului 60 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/679, prin care se respinge sau se refuză, integral sau parţial, o plângere, cuprinde elemente noi cu privire la care reclamantul ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi face cunoscute opiniile, autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea îi oferă reclamantului, înainte de transmiterea proiectului de decizie revizuit, în temeiul articolului 60 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/679, posibilitatea de a-şi face cunoscute opiniile cu privire la aceste noi elemente în conformitate cu articolul 16 din prezentul regulament.

SECŢIUNEA 5:DECIZII ADRESATE PĂRŢILOR INVESTIGATE

Art. 19: CONSTATĂRILE PRELIMINARE ŞI DREPTUL DE A FI ASCULTAT

(2)Constatările preliminare includ constatările investigaţiei şi prezintă acuzaţiile formulate într-un mod exhaustiv şi suficient de clar pentru a le permite părţilor investigate să ia cunoştinţă de comportamentul investigat de autoritatea de supraveghere principală. În special, constatările preliminare prezintă în mod clar toate faptele, lista probelor pe care se bazează şi întreaga evaluare juridică invocată împotriva părţilor investigate, astfel încât acestea să îşi poată exprima opiniile privind faptele respective şi concluziile juridice pe care autoritatea de supraveghere principală intenţionează să le formuleze în proiectul de decizie în sensul articolului 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679.

În cazul în care, pe baza informaţiilor disponibile în stadiul respectiv şi fără a aduce atingere opiniilor părţilor investigate, autoritatea de supraveghere principală are în vederea impunerea unei amenzi administrative în conformitate cu articolul 83 din Regulamentul (UE) 2016/679, aceasta indică în constatările preliminare principalele elemente de drept şi de fapt de care are cunoştinţă şi pe care intenţionează să se bazeze pentru a decide dacă să impună o amendă administrativă, precum şi pentru a decide cu privire la cuantumul amenzii, ţinând seama de elementele care figurează la articolul 83 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679, inclusiv de orice circumstanţe agravante sau atenuante pe care intenţionează să le ia în considerare.

(3)Autoritatea de supraveghere principală transmite constatările preliminare celorlalte autorităţi de supraveghere vizate. Aceste autorităţi pot prezenta autorităţii de supraveghere principale observaţii cu privire la constatările respective în termen de patru săptămâni de la transmiterea constatărilor preliminare celorlalte autorităţi de supraveghere vizate. La cererea uneia dintre celelalte autorităţi de supraveghere vizate, autoritatea de supraveghere principală prelungeşte acest termen cu două săptămâni.

(7)În răspunsul lor la constatările preliminare, părţile investigate pot prezenta toate faptele şi argumentele juridice pe care le cunosc şi care sunt relevante pentru apărarea lor împotriva acuzaţiilor formulate de autoritatea de supraveghere principală. Părţile anexează orice documente relevante care dovedesc faptele menţionate. Autoritatea de supraveghere principală îşi întemeiază proiectul de decizie numai pe acuzaţiile, pe faptele şi evaluarea juridică bazată pe aceste fapte, cu privire la care părţile investigate au avut posibilitatea de a-şi prezenta opiniile.

Art. 20: Transmiterea constatărilor preliminare către reclamanţi

(1)În cazul în care autoritatea de supraveghere principală emite constatări preliminare referitoare la o chestiune cu privire la care a primit o plângere, autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea comunică reclamantului respectivele constatări preliminare, în conformitate cu normele privind accesul la dosarul administrativ şi la informaţiile confidenţiale prevăzute la articolele 24 şi 25, iar autoritatea de supraveghere principală stabileşte un termen adecvat, nu mai scurt de trei săptămâni şi nici mai lung de şase săptămâni, în care reclamantul îşi poate face cunoscute opiniile în scris.

Art. 21: Adoptarea deciziei finale

(1)După transmiterea proiectului de decizie celorlalte autorităţi de supraveghere vizate în conformitate cu articolul 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679 şi în cazul în care niciuna dintre celelalte autorităţi de supraveghere nu formulează obiecţii cu privire la proiectul de decizie în termenele prevăzute la articolul 60 alineatul (4) sau (5) din Regulamentul (UE) 2016/679, după caz, autoritatea de supraveghere principală, în termen de o lună de la încheierea perioadei menţionate la articolul 60 alineatul (4) sau (5) din Regulamentul (UE) 2016/679:

(2)Informaţiile care sunt puse la dispoziţia reclamantului în conformitate cu articolul 60 alineatele (7) şi (9) din Regulamentul (UE) 2016/679 includ:

b)un rezumat al deciziei adoptate, inclusiv faptele şi motivele relevante ale deciziei respective.

Art. 22: Dreptul de a fi ascultat în legătură cu proiectul de decizie revizuit prin care se constată o încălcare

(1)În cazul în care autoritatea de supraveghere principală stabileşte că proiectul de decizie revizuit, în sensul articolului 60 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/679, prin care se constată o încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679, cuprinde elemente noi cu privire la care părţile investigate trebuie să aibă posibilitatea de a-şi face cunoscute opiniile, autoritatea de supraveghere principală oferă părţilor investigate, înainte de prezentarea proiectului de decizie revizuit, în sensul articolului 60 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/679, posibilitatea de a-şi face cunoscute opiniile cu privire la aceste elemente noi.

SECŢIUNEA 6:OBIECŢII RELEVANTE ŞI MOTIVATE

Art. 23: Obiecţii relevante şi motivate

(1)Orice obiecţie relevantă şi motivată, astfel cum este definită la articolul 4 punctul 24 din Regulamentul (UE) 2016/679:

b)nu privesc domeniul de aplicare al unei investigaţii în cazul în care niciuna dintre autorităţile de supraveghere vizate nu a formulat observaţii în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) din prezentul regulament sau în cazul în care s-a ajuns la un consens în urma observaţiilor primite, şi nici domeniul de aplicare al unei investigaţii astfel cum este definit într-o decizie obligatorie a comitetului adoptată în temeiul articolului 11 alineatul (8) din prezentul regulament;

(2)Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), o autoritate de supraveghere vizată poate prezenta, în cazuri justificate corespunzător, obiecţii relevante şi motivate care privesc domeniul de aplicare al unei investigaţii menţionate la alineatul (1) litera (b) dacă:

b)elemente noi, care nu erau disponibile la data ajungerii la un consens cu privire la rezumatul aspectelor-cheie în conformitate cu articolul 10 alineatul (5) sau cu articolul 11 alineatul (5), ori la data adoptării deciziei obligatorii a comitetului în temeiul articolului 11 alineatul (8), demonstrează existenţa unui risc semnificativ pe care proiectul de decizie îl prezintă în ceea ce priveşte drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei vizate şi, după caz, libera circulaţie a datelor cu caracter personal în cadrul Uniunii; sau ambele.

CAPITOLUL IV:DOSARUL ADMINISTRATIV, DOSARUL DE COOPERARE ŞI TRATAREA INFORMAŢIILOR CONFIDENŢIALE

Art. 24: Dosarul administrativ

(1)Dosarul administrativ al unei investigaţii privind o presupusă încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679 conţine documentele care au fost obţinute sau întocmite de autoritatea de supraveghere principală sau de celelalte autorităţi de supraveghere vizate şi este întocmit de autoritatea de supraveghere principală în cursul procedurii de investigare, inclusiv toate probele incriminatoare şi dezincriminatoare.

(2)La cererea unei părţi investigate sau a reclamantului în cazul în care decizia îi poate afecta interesele în mod negativ, autoritatea de supraveghere principală acordă acces la dosarul administrativ părţilor investigate sau reclamantului, permiţându-le să îşi exercite dreptul de a fi ascultate.

Art. 25: Identificarea şi protejarea informaţiilor confidenţiale

(1)Orice informaţii, documente sau părţi de documente sunt considerate confidenţiale în măsura în care conţin secrete comerciale, astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵), sau alte informaţii confidenţiale în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern.

(4)Fără a aduce atingere alineatului (3), autoritatea de supraveghere căreia îi sunt transmise informaţiile poate cere părţilor investigate, sau oricărei alte persoane care prezintă documente, să identifice documentele sau părţile de documente care, din punctul lor de vedere, conţin secrete comerciale sau alte informaţii confidenţiale care le aparţin şi să identifice persoanele vizate în ceea ce priveşte confidenţialitatea secretelor comerciale respective sau alte informaţii confidenţiale.

(5)Autoritatea de supraveghere căreia i se transmit informaţiile stabileşte un termen adecvat de cel mult şase săptămâni pentru ca părţile investigate şi orice altă persoană care susţine că informaţiile transmise sunt confidenţiale:

(7)Autoritatea de supraveghere căreia i se transmit informaţiile stabileşte dacă informaţiile sau părţile relevante şi specifice ale documentelor sunt sau nu confidenţiale, în conformitate cu alineatul (1). Aceasta se asigură că ocultarea documentelor se limitează la ceea ce este necesar şi proporţional pentru a proteja informaţiile confidenţiale. Autoritatea de supraveghere căreia i se transmit informaţiile informează celelalte autorităţi de supraveghere cu privire la caracterul confidenţial al informaţiilor la momentul transmiterii acestora.

Art. 26: Dosarul de cooperare

(2)Dosarul de cooperare se păstrează în format electronic şi, prin intermediul unui instrument electronic comun, este accesibil de la distanţă autorităţilor de supraveghere şi, după transmiterea unei chestiuni în vederea soluţionării litigiilor în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679 şi, după caz, atunci când se solicită un aviz de urgenţă sau o decizie obligatorie urgentă în conformitate cu articolul 66 din regulamentul respectiv, este accesibil comitetului. Dosarul de cooperare nu este accesibil în mod direct părţilor investigate, reclamanţilor sau terţilor.

CAPITOLUL V:SOLUŢIONAREA LITIGIILOR

Art. 27: Transmiterea unei chestiuni în vederea soluţionării litigiilor în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679

(3)Atunci când transmite chestiunea în vederea soluţionării litigiilor în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679, autoritatea de supraveghere principală pune la dispoziţia comitetului următoarele:

(5)În termen de patru săptămâni de la primirea documentelor şi a informaţiilor menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol, comitetul stabileşte, cu titlu preliminar, dacă obiecţiile menţionate la articolul 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679 sunt relevante şi motivate şi dacă acestea sunt conforme cu articolul 23 din prezentul regulament. În acelaşi termen, preşedintele comitetului înregistrează transmiterea chestiunii respective către comitet. Imediat după înregistrarea sesizării, dosarul este pus la dispoziţia membrilor comitetului.

Art. 28: Audierea părţii investigate şi a reclamantului, înainte de adoptarea unei decizii în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679

(1)Înainte de adoptarea deciziei obligatorii în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679, comitetul oferă părţii investigate sau, în cazul în care decizia comitetului ar putea duce la respingerea sau refuzul, integral sau parţial, al unei plângeri, reclamantului, posibilitatea de a-şi face cunoscute în scris opiniile cu privire la orice elemente noi materiale sau de drept pe care urmează să se bazeze decizia sa, inclusiv cu privire la obiecţiile relevante şi motivate cărora intenţionează să le dea curs în decizia sa.

Art. 29: Procedura aferentă deciziilor adoptate în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/679

(1)Atunci când sesizează comitetul cu privire la o chestiune în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/679, autoritatea de supraveghere care transmite sesizarea pune la dispoziţia comitetului următoarele:

Art. 30: Procedura aferentă deciziilor adoptate în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2016/679

(1)Atunci când transmite comitetului o chestiune în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2016/679, autoritatea de supraveghere sau Comisia pune la dispoziţia comitetului următoarele:

c)opiniile autorităţii de supraveghere care transmite chestiunea în cauză sau ale Comisiei cu privire la întrebarea dacă, după caz, o autoritate de supraveghere avea obligaţia de a transmite proiectul de decizie comitetului în temeiul articolului 64 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 sau dacă o autoritate de supraveghere nu a dat curs avizului comitetului emis în temeiul articolului 64 din Regulamentul (UE) 2016/679, inclusiv indicarea părţilor din avizul respectiv cărora nu li s-a dat curs şi o trimitere la partea relevantă a deciziei adoptate.

CAPITOLUL VI:PROCEDURA DE URGENŢĂ

Art. 31: Avizul de urgenţă în temeiul articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679

(1)O cerere de emitere a unui aviz de urgenţă al comitetului în temeiul articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679 se transmite cu cel puţin patru săptămâni înainte de expirarea măsurilor provizorii adoptate în temeiul articolului 66 alineatul (1) din regulamentul respectiv şi conţine următoarele:

Art. 32: Decizia obligatorie urgentă în temeiul articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679

(1)O cerere de emitere a unei decizii obligatorii urgente a comitetului în temeiul articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679 se transmite cu cel puţin patru săptămâni înainte de expirarea măsurilor provizorii adoptate în temeiul articolului 61 alineatul (8), al articolului 62 alineatul (7) sau al articolului 66 alineatul (1) din regulamentul respectiv. Cererea cuprinde următoarele:

Art. 33: Avizul de urgenţă sau decizia obligatorie urgentă în temeiul articolului 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679

(1)O cerere de emitere de aviz de urgenţă sau de decizie obligatorie urgentă a comitetului în temeiul articolului 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679 cuprinde următoarele:

CAPITOLUL VII:DISPOZIŢII GENERALE ŞI FINALE

Art. 34: Statistici privind aplicarea legislaţiei în cazuri care implică prelucrare transfrontalieră

(1)În cadrul raportului anual care trebuie elaborat în temeiul articolului 71 din Regulamentul (UE) 2016/679, comitetul pune la dispoziţie statistici privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 în cazurile care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, în special: