Titlul iv - SITUAŢIILE DE URGENŢA PE PIAŢA INTERNĂ - Regulamentul 2747/09-oct-2024 de instituire a unui cadru de măsuri privind situaţiile de urgenţă pe piaţa internă şi rezilienţa pieţei interne şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situaţiile de urgenţă pe piaţa internă şi rezilienţa pieţei interne)

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

Neintrat în vigoare
Versiune de la: 8 Noiembrie 2024
TITLUL IV:SITUAŢIILE DE URGENŢA PE PIAŢA INTERNĂ
Art. 17: Criterii de activare
(1)Atunci când evaluează dacă condiţiile menţionate la articolul 3 punctul 3 sunt îndeplinite pentru a stabili necesitatea activării regimului de urgenţă pe piaţa internă, Comisia şi Consiliul evaluează, pe baza unor dovezi concrete şi fiabile, dacă criza creează unul sau mai multe obstacole în calea liberei circulaţii a mărfurilor, a serviciilor sau a persoanelor, cu un impact asupra cel puţin unui sector de funcţii societale sau activităţi economice vitale de pe piaţa internă.
În cazul în care criza duce la tulburarea funcţionării lanţurilor de aprovizionare, pe lângă criteriile stabilite la primul paragraf, Comisia şi Consiliul evaluează dacă bunurile sau serviciile în cauză pot fi diversificate sau înlocuite sau dacă lucrătorii în cauză pot fi înlocuiţi.
(2)Atunci când aplică alineatul (1), Comisia şi Consiliul iau în considerare, în special, următorii indicatori:
a)numărul de incidente semnificative semnalate în temeiul articolului 13 alineatul (1);
b)faptul că criza a declanşat activarea oricăruia dintre următoarele elemente:
(i)un mecanism corespunzător de răspuns la criză al Consiliului, inclusiv IPCR;
(ii)UCPM; sau
(iii)oricare dintre mecanismele instituite prin cadrul UE de securitate sanitară, printre care cadrul pentru situaţii de urgenţă instituit prin Regulamentul (UE) 2022/2372;
c)o estimare a numărului sau a poziţiei pe piaţă a operatorilor economici şi a cererii de piaţă pentru operatorii economici, precum şi o estimare a numărului de utilizatori care se bazează pe sectorul perturbat sau pe sectoarele perturbate ale pieţei interne pentru furnizarea bunurilor sau a serviciilor în cauză;
d)o estimare a tipurilor de bunuri şi servicii sau a numărului de persoane, inclusiv lucrători, afectate de criză;
e)impactul real sau potenţial al crizei, în ceea ce priveşte gravitatea şi durata acestuia, asupra activităţilor economice şi funcţiilor societale vitale, asupra mediului şi asupra siguranţei publice;
f)faptul că operatorii economici afectaţi de criză nu au fost în măsură să asigure în mod voluntar şi într-un termen rezonabil o soluţie la aspectele specifice ale crizei;
g)zona geografică, inclusiv regiunile de frontieră şi ultraperiferice, care sunt şi care ar putea fi afectate de criză, inclusiv orice impact transfrontalier asupra funcţionării lanţurilor de aprovizionare care sunt indispensabile pentru menţinerea funcţiilor societale sau a activităţilor economice vitale de pe piaţa internă;
h)importanţa operatorilor economici afectaţi pentru menţinerea unui nivel suficient al aprovizionării cu bunuri sau servicii, ţinând seama de disponibilitatea unor mijloace alternative pentru furnizarea bunurilor sau serviciilor respective; şi
i)absenţa sau penuria unor înlocuitori pentru bunuri sau servicii.
Art. 18: Activarea
(1)Regimul de urgenţă pe piaţa internă se activează numai dacă sunt îndeplinite criteriile prevăzute la articolul 17 alineatul (1).
(2)Regimul de urgenţă pe piaţa internă poate fi activat fără ca regimul de vigilenţă pe piaţa internă să fi fost activat anterior pentru aceleaşi bunuri sau servicii.
Activarea regimului de urgenţă pe piaţa internă în ceea ce priveşte anumite bunuri şi servicii nu împiedică activarea sau aplicarea în continuare a regimului de vigilenţă pe piaţa internă şi nici implementarea măsurilor de vigilenţă prevăzute la articolul 16 cu privire la aceleaşi bunuri şi servicii. În cazul în care regimul de vigilenţă pe piaţa internă a fost activat anterior, regimul de urgenţă pe piaţa internă îl poate înlocui parţial sau integral.
(3)În cazul în care, luând în considerare avizul emis de Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, Comisia consideră că există o situaţie de urgenţă pe piaţa internă, aceasta propune Consiliului ca acesta să activeze regimul de urgenţă pe piaţa internă şi, dacă este cazul, să adopte o listă a bunurilor şi serviciilor relevante în situaţii de criză.
(4)Consiliul poate activa regimul de urgenţă pe piaţa internă şi, după caz, poate adopta o listă a bunurilor relevante în situaţii de criză sau a serviciilor relevante în situaţii de criză ori a ambelor, prin intermediul unui act de punere în aplicare al Consiliului, pe baza unei propuneri din partea Comisiei. Durata activării se specifică în actul de punere în aplicare şi nu poate fi mai mare de şase luni. Lista bunurilor şi serviciilor relevante în situaţii de criză poate fi modificată prin intermediul unui act de punere în aplicare al Consiliului pe baza unei propuneri a Comisiei.
Art. 19: Prelungirea şi dezactivarea
(1)În cazul în care consideră că motivele pentru care a fost activat regimul de urgenţă pe piaţa internă în temeiul articolului 17 alineatul (1) rămân valabile şi luând în considerare avizul emis de Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, Comisia propune Consiliului să prelungească regimul de urgenţă pe piaţa internă. Sub rezerva unor modificări urgente şi excepţionale ale circumstanţelor, Comisia depune toate eforturile necesare pentru a face acest lucru cel târziu cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pe durata căreia a fost activat regimul de urgenţă pe piaţa internă. Pe baza propunerii menţionate, Consiliul poate prelungi regimul de urgenţă pe piaţa internă cu perioade succesive de cel mult şase luni, prin intermediul unui act de punere în aplicare al Consiliului.
(2)În cazul în care Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă are dovezi concrete şi fiabile că regimul de urgenţă pe piaţa internă ar trebui să fie dezactivat, acesta poate formula şi transmite Comisiei un aviz în acest sens. În cazul în care, luând în considerare avizul emis de Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, Comisia consideră că situaţia de urgenţă de pe piaţa internă nu mai există, aceasta propune fără întârziere Consiliului dezactivarea regimului de urgenţă pe piaţa internă.
(3)Măsurile luate în conformitate cu articolele 27-35 încetează să se aplice de la dezactivarea regimului de urgenţă pe piaţa internă.
Art. 20: Restricţii aplicate liberei circulaţii pe perioada regimului de urgenţă pe piaţa internă
(1)Fără a aduce atingere articolului 21, atunci când adoptă şi aplică măsuri naţionale ca răspuns la o situaţie de urgenţă pe piaţa internă, statele membre se asigură că măsurile respective respectă dreptul Uniunii, inclusiv în ceea ce priveşte nediscriminarea, justificarea şi proporţionalitatea.
(2)Statele membre se asigură, în special, că măsurile menţionate la alineatul (1) sunt anulate de îndată ce nu mai sunt justificate sau proporţionale.
(3)Statele membre se asigură că nicio cerinţă impusă cetăţenilor sau operatorilor economici nu creează o sarcină administrativă nejustificată sau inutilă.
(4)Statele membre se asigură că toţi cetăţenii afectaţi şi toate părţile interesate afectate sunt informate, în mod clar şi lipsit de ambiguitate, cu privire la măsurile de restricţionare a liberei circulaţii a mărfurilor, a serviciilor şi a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor şi a prestatorilor de servicii, înainte de intrarea lor în vigoare. Statele membre asigură un dialog continuu cu părţile interesate, inclusiv prin comunicarea cu partenerii sociali şi cu partenerii internaţionali.
Art. 21: Restricţii privind dreptul la liberă circulaţie interzise pe perioada unei situaţii de urgenţă pe piaţa internă
Pe perioada regimului de urgenţă pe piaţa internă şi atunci când răspund la o situaţie de urgenţă pe piaţa internă, statele membre se abţin de la introducerea următoarelor măsuri:
(a)orice măsuri care nu sunt limitate în timp;
(b)interdicţii la export în interiorul Uniunii, sau măsuri cu efect echivalent, asupra bunurilor sau serviciilor relevante în situaţii de criză sau interdicţii privind tranzitul de bunuri relevante în situaţii de criză sau măsuri cu efect echivalent;
(c)măsuri care restricţionează exportul de bunuri în interiorul Uniunii sau măsuri cu efect echivalent sau măsuri care restricţionează prestarea ori primirea transfrontalieră de servicii, în cazul în care restricţiile respective cauzează:
(i)perturbări ale lanţurilor de aprovizionare de bunuri şi servicii relevante în situaţii de criză; sau
(ii)deficite sau o accentuare a deficitelor de astfel de bunuri şi servicii pe piaţa internă;
(d)măsuri care creează discriminări între beneficiarii dreptului la liberă circulaţie în temeiul dreptului Uniunii pe baza cetăţeniei sau, în cazul societăţilor comerciale, pe locul unde se află sediul social, administraţia centrală sau locul principal de desfăşurare a activităţii;
(e)măsuri care refuză beneficiarilor dreptului la liberă circulaţie în temeiul dreptului Uniunii următoarele: dreptul de a intra pe teritoriul statului membru de cetăţenie sau de reşedinţă; dreptul de a ieşi de pe teritoriul unui stat membru pentru a călători în statul membru de cetăţenie sau de reşedinţă al acestora; sau dreptul de a tranzita un stat membru pentru a ajunge în statul membru de cetăţenie sau de reşedinţă al acestora;
(f)măsuri care interzic călătoriile în scop profesional legate de cercetare şi dezvoltare, producţia, introducerea pe piaţă sau inspecţii conexe şi întreţinerea bunurilor relevante în situaţii de criză;
(g)măsuri care interzic călătoriile între statele membre din motive imperative legate de familie, atunci când o astfel de călătorie este permisă în statul membru care introduce o astfel de măsură;
(h)măsuri care impun restricţii de călătorie prestatorilor de servicii, reprezentanţilor întreprinderilor şi lucrătorilor, împiedicându-i să călătorească între statele membre pentru a avea acces la locul lor de desfăşurare a activităţii sau la locul lor de muncă atunci când nu există astfel de restricţii de călătorie în statul membru care introduce o astfel de măsură;
(i)măsuri care impun restricţii care împiedică:
(i)deplasarea prestatorilor de servicii relevante în situaţii de criză, a reprezentanţilor întreprinderilor şi a lucrătorilor implicaţi în producţia de bunuri relevante în situaţii de criză sau în furnizarea de servicii relevante în situaţii de criză sau a lucrătorilor din domeniul protecţiei civile; sau
(ii)transportul echipamentelor persoanelor menţionate la punctul (i) până la locul de desfăşurare a activităţii lor.
Art. 22: Măsuri de atenuare pentru libera circulaţie a persoanelor
(1)Pe perioada regimului de urgenţă pe piaţa internă şi în scopul facilitării liberei circulaţii a persoanelor menţionate la articolul 21 literele (f)-(i), Comisia poate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, să adopte acorduri administrative sau să pună la dispoziţia statelor membre instrumente digitale pentru a facilita identificarea categoriilor de persoane şi verificarea faptelor menţionate în dispoziţiile respective de către statele membre în cooperare cu celelalte state membre relevante şi cu Comisia.
(2)Pe perioada regimului de urgenţă pe piaţa internă, în cazul în care Comisia stabileşte că statele membre au instituit modele pentru a atesta că o persoană fizică sau un operator economic îndeplineşte cerinţele generale prevăzute în măsurile naţionale de urgenţă şi consideră că utilizarea unor modele diferite de către fiecare stat membru constituie un obstacol în calea liberei circulaţii a persoanelor sau a operatorilor economici respectivi şi a echipamentelor acestora, Comisia poate emite, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, modele care să poată fi utilizate de statele membre în mod voluntar.
(3)Fără a aduce atingere dreptului relevant al Uniunii şi dreptului intern şi procedurilor naţionale aplicabile, statele membre acordă prioritate procedurilor de declarare, înregistrare sau autorizare în ceea ce priveşte prestatorii de servicii relevante în situaţii de criză.
(4)Comisia identifică categoriile de persoane implicate în producţia sau furnizarea de bunuri şi servicii relevante în situaţii de criză pentru care este necesar să se faciliteze libera circulaţie prin stabilirea de modele prin intermediul unor acte de punere în aplicare, după consultarea Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, care pot fi utilizate de statele membre în mod voluntar.
(5)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatele (1), (2) şi (4) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 45 alineatul (2). Din motive imperative de urgenţă legate de impactul crizei asupra pieţei interne, justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 45 alineatul (3).
(6)Comisia pune la dispoziţia publicului, pe un site web dedicat, informaţii cu privire la măsurile de atenuare pe care le-a adoptat în temeiul prezentului articol.
Art. 23: Transparenţă
(1)În cazul în care regimul de urgenţă pe piaţa internă a fost activat în conformitate cu articolul 18 alineatul (4), statele membre comunică Comisiei şi celorlalte state membre, prin intermediul biroului de legătură la nivelul Uniunii, textul oricăror măsuri de urgenţă luate ca răspuns la criză, fără întârziere şi după adoptarea acestora. Această obligaţie se aplică numai în cazul în care măsurile respective introduc restricţii privind exercitarea dreptului la liberă circulaţie a persoanelor între statele membre şi nu fac deja obiectul unei obligaţii de informare sau de notificare prevăzute în alte acte legislative ale Uniunii. Această comunicare include:
a)motivele unor astfel de măsuri, inclusiv motivele care demonstrează că măsurile sunt justificate şi proporţionale, precum şi orice date ştiinţifice sau de altă natură care stau la baza adoptării lor;
b)domeniul de aplicare al acestor măsuri;
c)data adoptării, data aplicării şi durata măsurilor respective.
(2)Statele membre pot comunica Comisiei şi altor state membre, prin intermediul biroului de legătură la nivelul Uniunii, proiectul de text al oricăror măsuri menţionate la alineatul (1) înainte de adoptarea acestora, împreună cu informaţiile menţionate la alineatul (1) literele (a)-(c).
(3)Comunicarea menţionată la alineatul (2) nu împiedică statele membre să adopte măsurile în cauză.
(4)Statele membre furnizează publicului şi, în acelaşi timp, Comisiei informaţii clare, cuprinzătoare şi în timp util care explică măsurile menţionate la alineatul (1) cât mai curând posibil.
(5)Comisia coordonează schimbul de informaţii dintre statele membre şi, pe baza informaţiilor primite în temeiul prezentului articol, publică pe un site web dedicat, disponibil în toate limbile oficiale ale instituţiilor Uniunii, informaţii relevante cu privire la orice restricţii privind exercitarea dreptului la liberă circulaţie, inclusiv informaţii privind domeniul de aplicare şi durata măsurilor naţionale în cauză şi, dacă este posibil, informaţii în timp real. Site-ul web dedicat poate include o hartă interactivă cu informaţii pertinente în timp real privind măsurile respective.
(6)Comisia pune la dispoziţia Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă informaţiile primite în temeiul alineatelor (1), (2) şi (4).
(7)Comisia transmite informaţiile menţionate la alineatele (1), (2) şi (4) prin intermediul unui instrument sigur.
Art. 24: Puncte unice de contact în statele membre
(1)Fiecare stat membru instituie puncte unice de contact naţionale care oferă cetăţenilor, consumatorilor, operatorilor economici şi lucrătorilor, precum şi reprezentanţilor acestora următoarele tipuri de asistenţă:
a)asistenţă pentru solicitarea şi obţinerea de informaţii cu privire la restricţiile naţionale privind libera circulaţie a mărfurilor, a serviciilor, a persoanelor şi a lucrătorilor introduse în timpul unui regim de urgenţă pe piaţa internă;
b)asistenţă pentru îndeplinirea oricăror proceduri şi formalităţi în situaţii de criză la nivel naţional care au fost instituite ca urmare a activării regimului de urgenţă pe piaţa internă.
(2)Statele membre se asigură că cetăţenii, consumatorii, operatorii economici şi lucrătorii, precum şi reprezentanţii acestora pot primi, la cererea acestora şi prin intermediul punctului unic de contact relevant, informaţii din partea autorităţilor competente cu privire la modul în care măsurile naţionale respective de răspuns în situaţii de criză sunt interpretate şi aplicate în general. Dacă este cazul, aceste informaţii includ un ghid pas cu pas. Informaţiile respective se transmit într-un limbaj clar, uşor de înţeles şi inteligibil. Acestea trebuie să fie uşor accesibile de la distanţă şi prin mijloace electronice şi trebuie să fie actualizate.
(3)De asemenea, statele membre pun la dispoziţie informaţiile menţionate la alineatul (1) într-o limbă oficială a instituţiilor Uniunii care este înţeleasă pe scară largă de un număr cât mai mare de utilizatori transfrontalieri şi depun toate eforturile pentru a furniza astfel de informaţii în alte limbi oficiale ale instituţiilor Uniunii, acordând o atenţie deosebită situaţiei şi nevoilor regiunilor de frontieră.
Art. 25: Punctul unic de contact la nivelul Uniunii
(1)Comisia instituie şi operează un punct unic de contact la nivelul Uniunii.
(2)Punctul unic de contact la nivelul Uniunii:
a)oferă cetăţenilor, consumatorilor, operatorilor economici, lucrătorilor şi reprezentanţilor acestora asistenţă pentru solicitarea şi obţinerea de informaţii în ceea ce priveşte măsurile de răspuns în situaţii de criză la nivelul Uniunii care sunt relevante sau care afectează exercitarea liberei circulaţii a mărfurilor, a serviciilor şi a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor, pe durata regimului de urgenţă pe piaţa internă;
b)oferă cetăţenilor, consumatorilor, operatorilor economici, lucrătorilor şi reprezentanţilor acestora asistenţă pentru îndeplinirea oricăror proceduri şi formalităţi în situaţii de criză care au fost instituite la nivelul Uniunii ca urmare a activării regimului de urgenţă pe piaţa internă;
c)compilează şi publică o listă cu toate măsurile naţionale luate ca răspuns la criză şi cu toate punctele naţionale de contact.
(3)Punctului unic de contact la nivelul Uniunii i se alocă resurse umane şi financiare suficiente.
Art. 26: Cerinţa privind activarea pe două niveluri
(1)Măsurile prevăzute în prezenta secţiune sunt adoptate de Comisie numai atunci când a fost activat un regim de urgenţă pe piaţa internă şi a fost întocmită o listă de către Consiliu în temeiul articolului 18 alineatul (4).
(2)Un act de punere în aplicare care introduce o măsură inclusă în prezenta secţiune enumeră în mod clar şi specific bunurile şi serviciile relevante în situaţii de criză cărora li se aplică o astfel de măsură. Această măsură se aplică numai pe durata regimului de urgenţă pe piaţa internă.
Art. 27: Cereri de informaţii adresate operatorilor economici
(1)Comisia poate invita operatorii economici relevanţi din lanţurile de aprovizionare cu bunuri relevante în situaţii de criză sau servicii relevante în situaţii de criză să furnizeze, în mod voluntar şi într-un termen stabilit, informaţii specifice în următoarele circumstanţe:
a)există deficite grave de bunuri relevante în situaţii de criză sau de servicii relevante în situaţii de criză sau o ameninţare iminentă în acest sens;
b)informaţiile solicitate sunt strict necesare pentru a evalua dacă vreuna dintre măsurile prevăzute la articolul 28 sau la articolele 34-39 este în măsură să reducă astfel de deficite sau ameninţarea iminentă în acest sens;
c)informaţiile furnizate prin intermediul Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă sau obţinute prin alte mijloace de la statele membre în faza de contingenţă sau în cadrul regimului de vigilenţă pe piaţa internă nu sunt suficiente; şi
d)Comisia nu este în măsură să obţină astfel de informaţii din alte surse.
Comisia, după consultarea Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, evaluează existenţa condiţiilor menţionate la primul paragraf.
(2)Comisia poate formula o cerere de informaţii, prin intermediul unui act de punere în aplicare, în cazul în care:
a)nu se furnizează Comisiei nicio informaţie în mod voluntar în termenul stabilit în temeiul alineatului (1); sau
b)informaţiile primite de Comisie, prin furnizarea voluntară de informaţii în temeiul alineatului (1) sau din orice alte surse disponibile în timpul fazei de contingenţă sau al regimului de vigilenţă pe piaţa internă, sunt în continuare insuficiente pentru a evalua dacă implementarea măsurilor prevăzute la articolul 28 sau la articolele 34-39 ar reduce deficitele grave de bunuri relevante în situaţii de criză sau de servicii relevante în situaţii de criză sau ameninţarea iminentă a unor astfel de deficite şi dacă ar trebui luate astfel de măsuri.
(3)Înainte de adoptarea unui act de punere în aplicare, astfel cum se menţionează la alineatul (2) şi ţinând seama de avizul Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, Comisia:
a)evaluează necesitatea şi proporţionalitatea unei astfel de cereri de informaţii pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute la alineatul (1) litera (b); şi
b)ţine seama în mod corespunzător de sarcina administrativă pe care o astfel de cerere ar putea să o genereze pentru operatorii economici în cauză, în special pentru IMM-uri, şi stabileşte termenele pentru transmiterea informaţiilor în consecinţă.
(4)Cererile de informaţii menţionate la alineatele (1) şi (2) se limitează la informaţii specifice în legătură cu:
a)capacităţile de producţie şi eventualele stocuri de bunuri relevante în situaţii de criză în unităţile de producţie situate în Uniune sau în ţări din afara Uniunii pe care operatorul relevant le exploatează, cu care încheie contracte sau pe care le foloseşte pentru aprovizionare, cu respectarea deplină a secretelor comerciale şi de afaceri;
b)dacă este disponibil, calendarul producţiei preconizate de bunuri relevante în situaţii de criză a instalaţiilor de producţie situate în Uniune şi a instalaţiilor de producţie situate în ţări din afara Uniunii pe care operatorul economic relevant le exploatează sau cu care încheie contracte, pentru următoarele trei luni de la primirea cererii de informaţii;
c)orice perturbări sau deficite relevante ale lanţurilor de aprovizionare cu bunuri relevante în situaţii de criză sau servicii relevante în situaţii de criză.
(5)Actul de punere în aplicare care prevede o cerere de informaţii din partea Comisiei adresată operatorilor economici în temeiul alineatului (2):
a)precizează bunurile şi serviciile relevante în situaţii de criză care sunt relevante pentru cererea de informaţii;
b)precizează operatorii economici relevanţi care îşi desfăşoară activitatea de-a lungul lanţurilor de aprovizionare cu bunuri relevante în situaţii de criză sau servicii relevante în situaţii de criză şi care sunt vizaţi de cererea de informaţii;
c)precizează informaţiile solicitate, inclusiv furnizând, dacă este necesar, un model cu întrebări care ar putea fi adresate operatorilor economici relevanţi individuali;
d)demonstrează existenţa necesităţii excepţionale menţionate la alineatul (1) litera (b) pentru care sunt solicitate informaţiile şi include evaluarea menţionată la alineatul (3) litera (a);
e)explică scopul cererii, utilizarea preconizată a informaţiilor solicitate şi durata utilizării respective; şi
f)precizează perioada în care operatorul economic poate solicita Comisiei să modifice cererea.
Cererea de informaţii prevăzută de actul de punere în aplicare menţionat la primul paragraf se formulează într-un limbaj clar, concis şi uşor de înţeles şi ţine seama de protecţia secretelor comerciale şi de efortul depus de operatorul economic pentru a pune informaţiile la dispoziţie în mod voluntar, în special dacă este un IMM.
(6)În urma solicitării de informaţii adresate de Comisie operatorilor economici prin intermediul unui act de punere în aplicare în temeiul alineatului (2), Comisia adresează o decizie individuală fiecăruia dintre operatorii economici în cauză din categoria specificată în respectivul act de punere în aplicare, solicitându-le fie să furnizeze informaţiile specificate în respectivul act de punere în aplicare, fie să explice de ce nu pot furniza astfel de informaţii. Comisia se bazează, atunci când este posibil, pe inventarele relevante şi disponibile ale operatorilor economici relevanţi, întocmite de statele membre în conformitate cu articolul 16 alineatul (3). Comisia poate, de asemenea, obţine de la statele membre informaţiile necesare privind operatorii economici în cauză, atunci când este cazul.
(7)Deciziile Comisiei care conţin cereri individuale de informaţii adoptate în conformitate cu alineatul (6) sunt justificate în mod corespunzător şi sunt proporţionale în ceea ce priveşte volumul, natura şi granularitatea datelor cerute, precum şi frecvenţa accesului la datele respective şi sunt necesare pentru gestionarea situaţiei de urgenţă.
Astfel de decizii trebuie să conţină toate elementele următoare:
a)o trimitere la actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (2) pe care se bazează acestea;
b)o descriere a situaţiilor de deficite grave legate de criză sau de o ameninţare iminentă în acest sens care au stat la baza deciziei;
c)garanţii privind protecţia datelor cu caracter personal în conformitate cu articolul 42 privind nedivulgarea informaţiilor comerciale sensibile, nedivulgarea secretelor comerciale şi protecţia proprietăţii intelectuale, conţinute în răspuns în conformitate cu articolul 43;
d)informaţii privind posibilitatea contestării deciziei în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii;
e)un termen rezonabil care să nu depăşească 20 de zile lucrătoare în care trebuie să fie furnizate informaţiile sau justificarea refuzului de a furniza astfel de informaţii.
La stabilirea termenului menţionat la al doilea paragraf litera (e), Comisia ia în considerare, în special, dimensiunea operatorului economic în cauză în ceea ce priveşte angajaţii şi efortul necesar pentru colectarea şi punerea la dispoziţie a informaţiilor.
Operatorul economic poate solicita o singură dată prelungirea termenului, cu până la două zile înainte de expirarea sa, dacă gravitatea situaţiei impune această prelungire. Comisia răspunde, în termen de o zi lucrătoare, oricărei astfel de cereri de prelungire a termenului.
(8)În cazul în care prelucrarea unei cereri de informaţii de către un operator economic are potenţialul de a-i perturba în mod semnificativ operaţiunile, operatorul economic respectiv poate refuza să furnizeze informaţiile solicitate şi prezintă Comisiei motivele refuzului. Comisia nu divulgă niciun astfel de refuz de a furniza informaţiile solicitate sau motivele refuzului.
(9)Comisia transmite fără întârziere o copie a oricărei cereri de informaţii menţionate la alineatele (1) şi (2) autorităţii competente relevante a statului membru pe al cărui teritoriu se află operatorul economic. La solicitarea autorităţii competente, Comisia transmite informaţiile obţinute de la operatorul economic respectiv în conformitate cu dreptul Uniunii.
(10)După primirea informaţiilor în temeiul unei cereri de informaţii menţionate la alineatele (1) şi (2), Comisia:
a)foloseşte informaţiile numai într-un mod compatibil cu scopul pentru care au fost solicitate informaţiile;
b)asigură, în măsura în care prelucrarea datelor cu caracter personal este necesară, punerea în aplicare a unor măsuri tehnice şi organizatorice care să păstreze confidenţialitatea şi integritatea informaţiilor solicitate, în special a datelor cu caracter personal, şi care să protejeze drepturile şi libertăţile persoanelor vizate;
c)şterge informaţiile de îndată ce acestea nu mai sunt necesare în scopul declarat şi informează operatorul economic şi autoritatea competentă relevantă a statului membru în cauză, fără întârzieri nejustificate, că informaţiile au fost şterse, cu excepţia cazului în care arhivarea informaţiilor este necesară în scopuri de transparenţă în conformitate cu dreptul intern.
(11)Fiecare operator economic în cauză sau oricine autorizat în mod corespunzător să reprezinte operatorul economic respectiv furnizează informaţiile solicitate în mod individual, în conformitate cu normele Uniunii în materie de concurenţă care reglementează schimbul de informaţii.
(12)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (2) din prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 45 alineatul (2). Din motive imperative de urgenţă legate de impactul crizei asupra pieţei interne, justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura menţionată la articolul 45 alineatul (3).
(13)Cererile de informaţii emise în temeiul prezentului articol nu se referă la informaţii a căror divulgare ar fi contrară intereselor esenţiale ale securităţii naţionale a statelor membre.
Art. 28: Activarea procedurilor de urgenţă în dreptul relevant al Uniunii privind produsele
(1)Atunci când a fost activat regimul de urgenţă pe piaţa internă prin intermediul unui act de punere în aplicare al Consiliului adoptat în temeiul articolului 18 din prezentul regulament şi există un deficit de anumite bunuri relevante în situaţii de criză, Comisia poate activa, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, procedurile de urgenţă incluse în actele juridice ale Uniunii modificate prin Regulamentul (UE) 2024/2748 al Parlamentului European şi al Consiliului (55) şi Directiva (UE) 2024/2749 a Parlamentului European şi a Consiliului (56) în ceea ce priveşte respectivele bunuri relevante în situaţii de criză. Actele de punere în aplicare respective indică bunurile relevante în situaţii de criză şi procedurile de urgenţă care fac obiectul activării, precizează motivele acestei activări şi proporţionalitatea acesteia şi indică durata activării în cauză.
(55)Regulamentul (UE) 2024/2748 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2024 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 305/2011, (UE) 2016/424, (UE) 2016/425, (UE) 2016/426, (UE) 2023/988 şi (UE) 2023/1230 în ceea ce priveşte procedurile de urgenţă pentru evaluarea conformităţii, prezumţia de conformitate, adoptarea specificaţiilor comune şi supravegherea pieţei ca urmare a unei situaţii de urgenţă pe piaţa internă (JO L, 2024/2748, 8.11.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/2748/oj).
(56)Directiva (UE) 2024/2749 a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 octombrie 2024 de modificare a Directivelor 2000/14/CE, 2006/42/CE, 2010/35/UE, 2014/29/UE, 2014/30/UE, 2014/33/UE, 2014/34/UE, 2014/35/UE, 2014/53/UE şi 2014/68/UE în ceea ce priveşte procedurile de urgenţă pentru evaluarea conformităţii, prezumţia de conformitate, adoptarea specificaţiilor comune şi supravegherea pieţei ca urmare a unei situaţii de urgenţă pe piaţa internă (JO L, 2024/2749, 8.11.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2024/2749/oj).
(2)Activarea procedurilor de urgenţă astfel cum se menţionează la alineatul (1) se aplică numai pe durata regimului de urgenţă pe piaţa internă.
(3)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (1) din prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 45 alineatul (2). Din motive imperative de urgenţă legate de impactul crizei asupra pieţei interne, justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 45 alineatul (3).
Art. 29: Cereri prioritare
(1)În situaţii excepţionale, după consultarea statelor membre în care sunt stabiliţi operatorii economici şi ţinând seama în cea mai mare măsură de opiniile acestora, Comisia poate adresa o cerere unuia sau mai multor operatori economici stabiliţi în Uniune să accepte şi să trateze cu prioritate producerea sau furnizarea de bunuri relevante în situaţii de criză (denumite în continuare "cereri prioritare") în cazul în care:
a)există un deficit grav şi persistent de bunuri relevante în situaţii de criză care fac obiectul cererii; şi
b)producerea sau furnizarea unor astfel de bunuri nu a putut fi realizată prin alte măsuri prevăzute în prezentul regulament, inclusiv cele menţionate la articolul 35 sau în titlul V.
(2)Comisia demonstrează că alegerea destinatarilor şi a beneficiarilor cererilor prioritare menţionate la prezentul articol este nediscriminatorie şi respectă normele Uniunii în materie de concurenţă.
(3)Comisia îşi bazează cererile prioritare menţionate la prezentul articol pe date obiective, concrete, măsurabile şi justificate, care arată că o astfel de prioritizare este indispensabilă pentru a asigura menţinerea funcţiilor societale sau a activităţilor economice vitale pe piaţa internă, precum şi ţinând seama de interesele legitime ale operatorului economic şi de costurile şi eforturile necesare pentru orice modificare a secvenţei de producţie a lanţului de aprovizionare. Comisia indică în mod explicit în cererea prioritară că operatorul economic rămâne liber să refuze cererea respectivă.
(4)În cazul în care operatorul economic căruia i se adresează cererea prioritară menţionată la alineatul (1) a acceptat în mod expres cererea respectivă, Comisia adoptă un act de punere în aplicare care prevede:
a)temeiul juridic al cererii prioritare care trebuie respectat de către operatorul economic;
b)bunurile care fac obiectul cererii prioritare şi cantitatea în care urmează să fie livrate;
c)termenele în care trebuie finalizată cererea prioritară;
d)beneficiarii cererii prioritare; şi
e)renunţarea la răspunderea contractuală în condiţiile prevăzute la alineatul (6).
(5)Cererile prioritare formulate în temeiul alineatului (4) se prezintă la un preţ echitabil şi rezonabil, ţinând seama în mod corespunzător de costurile de oportunitate ale operatorului economic atunci când îndeplineşte cererea prioritară în raport cu obligaţiile de performanţă existente. Respectiva cerere prioritară prevalează asupra oricărei obligaţii anterioare de executare, în temeiul dreptului privat sau public, legată de bunurile care fac obiectul cererii prioritare.
(6)Operatorul economic care face obiectul unei cereri prioritare în temeiul alineatului (4) nu este răspunzător pentru nicio încălcare a obligaţiei contractuale care este reglementată de legislaţia unui stat membru, cu condiţia ca:
a)încălcarea obligaţiei contractuale să fie necesară pentru respectarea priorităţii necesare;
b)actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (4) să fi fost respectat; şi
c)acceptarea cererii prioritare să nu fi avut scopul unic de a evita în mod nejustificat o obligaţie contractuală prealabilă.
(7)Cererile prioritare nu includ bunuri a căror producere sau furnizare ar fi contrară intereselor esenţiale de securitate naţională şi de apărare ale statelor membre.
(8)Comisia adoptă actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (4) în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii, inclusiv cu principiile necesităţii şi proporţionalităţii, precum şi cu obligaţiile Uniunii în temeiul dreptului internaţional.
(9)Actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (4) din prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 45 alineatul (2).
(10)În cazul în care un operator economic, după ce a acceptat în mod expres o cerere prioritară, nu se conformează, în mod intenţionat sau din neglijenţă gravă, cererii respective, Comisia poate, printr-o decizie, în cazul în care se consideră necesar şi proporţional, să impună o amendă operatorului economic în cauză. Amenda respectivă nu depăşeşte 100 000 EUR. Amenzile impuse IMM-urilor nu depăşesc 25 000 EUR.
Art. 30: Amenzi impuse operatorilor economici pentru nerespectarea cererilor prioritare acceptate în mod expres
(1)La stabilirea cuantumului amenzii menţionate la articolul 29 alineatul (10), Comisia ia în considerare dimensiunea şi resursele economice ale operatorului economic în cauză, natura, gravitatea şi durata nerespectării cererii prioritare, ţinând seama în mod corespunzător de principiile proporţionalităţii şi adecvării.
(2)Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este pe deplin competentă să exercite controlul legalităţii deciziilor prin care Comisia a stabilit o amendă în conformitate cu articolul 29 alineatul (10). Curtea poate să anuleze, să reducă sau să majoreze amenda impusă.
Art. 31: Termen de prescripţie pentru impunerea amenzilor
(1)Competenţa Comisiei de a impune amenzi în conformitate cu articolul 29 alineatul (10) face obiectul unui termen de prescripţie de doi ani:
(2)Termenul de prescripţie începe să curgă din ziua în care Comisia ia cunoştinţă de nerespectarea cererii prioritare acceptate în mod expres. Totuşi, în cazul unor nerespectări continue sau repetate, termenul de prescripţie începe să curgă din ziua în care încetează nerespectarea.
(3)Orice acţiune întreprinsă de Comisie sau de autorităţile competente ale statelor membre în scopul asigurării respectării cererii prioritare întrerupe termenul de prescripţie.
(4)Întreruperea termenului de prescripţie se aplică tuturor părţilor care sunt considerate responsabile pentru participarea la nerespectare.
(5)După fiecare întrerupere, termenul de prescripţie începe să curgă din nou de la zero. Totuşi, termenul de prescripţie expiră cel târziu în ziua în care s-a scurs o perioadă egală cu dublul termenului de prescripţie fără să se fi impus o amendă de către Comisie. Această perioadă se prelungeşte cu durata în care termenul de prescripţie este suspendat deoarece decizia Comisiei face obiectul unor cauze pendinte la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
Art. 32: Termen de prescripţie pentru punerea în executare a amenzilor
(1)Competenţa Comisiei de a pune în executare deciziile luate în temeiul articolului 29 alineatul (10) face obiectul unui termen de prescripţie de cinci ani.
(2)Termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care decizia devine definitivă.
(3)Termenul de prescripţie pentru punerea în executare a amenzilor este întrerupt:
a)prin notificarea unei decizii de modificare a cuantumului iniţial al amenzii sau de refuzare a unei cereri de modificare;
b)prin orice act al Comisiei sau al unui stat membru care acţionează la cererea Comisiei care vizează executarea amenzii.
(4)După fiecare întrerupere, termenul de prescripţie începe să curgă din nou de la zero.
(5)Termenul de prescripţie pentru punerea în executare a amenzilor se suspendă pe perioada în care:
a)se acordă timp pentru efectuarea plăţii;
b)se suspendă executarea plăţii în temeiul unei hotărâri a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Art. 33: Dreptul de a fi ascultat cu privire la aplicarea de amenzi
(1)Înainte de a adopta o decizie în temeiul articolului 29 alineatul (10), Comisia acordă operatorului economic în cauză posibilitatea de a fi ascultat cu privire la:
a)constatările preliminare ale Comisiei, inclusiv cu privire la orice chestiune referitor la care Comisia a ridicat obiecţii;
b)măsurile pe care Comisia ar putea să le adopte având în vedere constatările preliminare menţionate la litera (a) de la prezentul alineat.
(2)Operatorii economici în cauză îşi pot prezenta observaţiile cu privire la constatările preliminare ale Comisiei în temeiul alineatului (1) litera (a) într-un termen care este stabilit de Comisie în concluziile sale preliminare şi care nu poate fi mai mic de 21 de zile.
(3)Comisia îşi bazează deciziile numai pe obiecţiile cu privire la care operatorii economici în cauză au fost în măsură să prezinte observaţii.
(4)Dreptul la apărare al operatorului economic în cauză este pe deplin respectat în cadrul tuturor procedurilor. Operatorul economic în cauză are dreptul de a avea acces la dosarul Comisiei în condiţiile unei divulgări negociate, sub rezerva interesului legitim al operatorilor economici de a-şi proteja secretele comerciale. Dreptul de acces la dosar nu include accesul la informaţii confidenţiale şi la documente interne ale Comisiei sau ale autorităţilor statelor membre. În special, dreptul de acces nu include accesul la corespondenţa dintre Comisie şi autorităţile statelor membre. Nicio dispoziţie din prezentul alineat nu împiedică Comisia să divulge şi să utilizeze informaţiile necesare pentru a dovedi o încălcare.
Art. 34: Solidaritate şi distribuţia coordonată a bunurilor şi serviciilor relevante în situaţii de criză
(1)În cazul unui deficit de bunuri relevante în situaţii de criză sau servicii relevante în situaţii de criză care afectează unul sau mai multe state membre, statele membre în cauză pot notifica acest lucru Comisiei, indicând cantităţile necesare şi orice alte informaţii pertinente. Comisia transmite informaţiile autorităţilor competente relevante şi eficientizează coordonarea răspunsurilor statelor membre.
(2)În cazul în care Comisia, în conformitate cu alineatul (1) este informată că bunurile şi serviciile relevante în situaţii de criză sunt insuficiente într-un stat membru pentru a răspunde nevoilor legate de situaţia de urgenţă de pe piaţa internă, Comisia, luând în considerare în mod corespunzător avizul emis de Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă şi informaţiile colectate conform prezentului regulament, poate recomanda altor state membre să distribuie bunurile şi serviciile respective într-un mod specific, atunci când este posibil, având în vedere necesitatea de a evita alte perturbări pe piaţa internă, inclusiv în zonele geografice afectate în mod deosebit de astfel de perturbări şi în conformitate cu principiile necesităţii, proporţionalităţii şi solidarităţii şi stabilind cea mai eficientă utilizare a bunurilor şi serviciilor pentru a pune capăt situaţiei de urgenţă pe piaţa internă.
Art. 35: Măsuri de asigurare a disponibilităţii şi a furnizării de bunuri relevante în situaţii de criză sau servicii relevante în situaţii de criză
(1)Atunci când este informată, în conformitate cu articolul 34 alineatul (1), că există un risc ca bunurile relevante în situaţii de criză sau ca serviciile relevante în situaţii de criză să fie insuficiente într-un stat membru pentru a satisface nevoile legate de situaţiei de urgenţa pe piaţa internă, Comisia, luând în considerare în mod corespunzător avizul emis de Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, poate recomanda statelor membre să ia măsuri specifice. Măsurile respective asigură, cât mai curând posibil, reorganizarea eficientă a lanţurilor de aprovizionare şi a liniilor de producţie, precum şi utilizarea stocurilor existente pentru a spori disponibilitatea şi furnizarea unor astfel de bunuri sau servicii.
(2)În special, măsurile menţionate la alineatul (1) pot să includă:
a)măsuri de facilitare a extinderii sau a reorientării capacităţilor de producţie existente sau a creării de noi capacităţi de producţie pentru bunurile relevante în situaţii de criză;
b)măsuri de facilitare a extinderii capacităţilor existente sau a creării de noi capacităţi legate de activităţile de servicii;
c)măsuri care vizează accelerarea procedurilor relevante de aprobare şi autorizare, inclusiv a autorizaţiilor de mediu, în ceea ce priveşte producerea şi distribuţia de bunuri relevante în situaţii de criză sau care afectează producţia şi distribuţia acestora;
d)măsuri care vizează accelerarea procedurilor de autorizare şi înregistrare pentru serviciile relevante în situaţii de criză;
e)măsuri care vizează accelerarea procedurilor relevante de aprobare a produselor în vederea introducerii pe piaţă a bunurilor relevante în situaţii de criză care nu fac obiectul niciunei legislaţii a Uniunii de armonizare a condiţiilor de comercializare a produselor.