Regulamentul 925/07-mai-2025 privind un instrument de dezvoltare şi creştere pentru regiunile frontaliere (BRIDGEforEU)

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare

Versiune de la: 19 Mai 2025

Dată act: 7-mai-2025

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)În vederea realizării obiectivelor menţionate la articolul 174 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), articolul 175 al treilea paragraf din TFUE prevede posibilitatea de a adopta acţiuni specifice în afara fondurilor menţionate la articolul 175 primul paragraf din TFUE. În plus, cooperarea teritorială contribuie la realizarea obiectivelor menţionate la articolul 174 din TFUE. Prin urmare, este oportun să se adopte măsurile necesare de îmbunătăţire a condiţiilor pentru punerea în aplicare a acţiunilor de cooperare teritorială.

(3)Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2017 intitulată "Stimularea creşterii economice şi a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE" a recunoscut progresele înregistrate până în prezent în ceea ce priveşte transformarea acestor regiuni din zone predominant periferice în zone de creştere economică şi oportunităţi, însă a evidenţiat, totodată, obstacolele juridice şi de altă natură care persistă în regiunile respective, în special obstacole legate de serviciile de sănătate, de reglementarea muncii, de fiscalitate, de dezvoltarea întreprinderilor şi obstacole legate de diferenţele dintre cadrele juridice naţionale şi culturile administrative. Nici finanţarea cooperării teritoriale europene, furnizată în special în contextul programelor "Interreg" instituite în temeiul Regulamentului (UE) 2021/1059 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴), şi nici sprijinul instituţional pentru cooperare din partea grupărilor europene de cooperare teritorială ("GECT") constituite prin Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁵) sau prin iniţiativa "b-solutions" lansată în 2018 de Comisie nu sunt suficiente pentru a aborda soluţionarea unora dintre obstacolele administrative şi juridice care împiedică cooperarea eficace.

(4)Regiunile transfrontaliere riscă să fie afectate în mod disproporţionat în perioade de criză. În timpul pandemiei de COVID-19, impactul economic negativ asupra regiunilor transfrontaliere al măsurilor luate de statele membre în ceea ce priveşte frontierele a fost de peste două ori mai mare decât impactul mediu asupra tuturor regiunilor Uniunii în ceea ce priveşte pierderea la nivelul PIB. Experienţa respectivă accentuează necesitatea de a oferi mijloace de soluţionare a obstacolelor transfrontaliere.

(5)Barierele şi discrepanţele de natură juridică sau administrativă care apar la frontierele interne ale Uniunii şi ar putea submina interacţiunea transfrontalieră şi dezvoltarea regiunilor transfrontaliere sunt dificil de abordat de către statele membre în mod individual. În consecinţă, găsirea unei modalităţi de soluţionare a acestor obstacole ar trebui să fie facilitată prin testarea unui cadru clar şi cuprinzător la nivelul Uniunii, care să permită statelor membre să coopereze şi să îşi coordoneze eforturile. Utilizarea de către statele membre a cadrului instituit în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie facultativă.

(7)În evaluarea datelor din perioada 2014-2019, studiul relevant de evaluare a valorii adăugate europene realizat de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European a constatat că soluţionarea obstacolelor transfrontaliere ar aduce beneficii semnificative pentru regiunile frontaliere NUTS 3 şi pentru întreaga economie a Uniunii. Mai precis, beneficiul în ceea ce priveşte valoarea adăugată brută (VAB) totală, rezultat în urma soluţionării tuturor barierelor juridice şi administrative, ar fi de aproximativ 457 de miliarde EUR anual, reprezentând 3,8 % din VAB totală la nivelul UE pentru 2019. Soluţionarea a 20 % din obstacolele transfrontaliere pentru toate regiunile frontaliere ar aduce un beneficiu în ceea ce priveşte VAB totală de 123 de miliarde EUR anual, reprezentând aproximativ 1 % din VAB totală la nivelul UE pentru 2019, precum şi un beneficiu în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă de un milion de locuri de muncă, reprezentând aproximativ 0,5 % din totalul locurilor de muncă la nivelul Uniunii.

(8)Deşi în anumite regiuni ale Uniunii există deja la nivel interguvernamental, naţional, regional şi local mai multe instrumente juridice pentru soluţionarea obstacolelor transfrontaliere, acestea nu acoperă toate regiunile frontaliere ale Uniunii şi nici nu abordează neapărat aspecte legate de dezvoltarea şi consolidarea coeziunii teritoriale într-un mod coerent. Prezentul regulament completează instrumentele existente prin intermediul unui cadru suplimentar instituit prin dreptul Uniunii, care include instrumentul de facilitare transfrontalieră.

(9)Pentru a facilita gestionarea dosarelor privind obstacolele transfrontaliere, statele membre care au decis să aplice cadrul ar trebui să înfiinţeze unul sau mai multe puncte de coordonare transfrontalieră vizând să acopere una sau mai multe regiuni frontaliere ale statelor membre respective. Astfel de puncte de coordonare transfrontalieră ar trebui să fie responsabile de primirea dosarelor transfrontaliere şi de informarea iniţiatorilor. Acestea ar trebui să colaboreze cu Comisia şi să sprijine rolul său de coordonare. Statele membre ar trebui să decidă, în conformitate cu propriul lor cadru juridic, administrativ şi instituţional, dacă punctului de coordonare transfrontalieră ar trebui să i se încredinţeze atribuţii suplimentare, precum evaluarea dosarelor transfrontaliere, sau dacă atribuţiile respective ar trebui să fie gestionate de o autoritate competentă.

(10)În cazul în care un stat membru nu înfiinţează un punct de coordonare transfrontalieră, acesta ar trebui să transmită Comisiei informaţii privind autoritatea relevantă. Ar trebui să fie posibil ca autoritatea relevantă respectivă să fie contactată şi să primească informaţii de la un punct de coordonare transfrontalieră al unui stat membru învecinat care gestionează un dosar transfrontalier. În cazul în care o autoritate relevantă este contactată de un punct de coordonare transfrontalieră al unui stat membru învecinat care gestionează un dosar transfrontalier sau primeşte informaţii de la un astfel de punct de coordonare transfrontalieră, acest lucru nu ar trebui să dea naştere unei obligaţii în temeiul prezentului regulament ca autoritatea relevantă să soluţioneze un obstacol transfrontalier. În special, autoritatea respectivă nu ar trebui să fie obligată să examineze dosarul sau să îi răspundă iniţiatorului.

(11)Pentru a sprijini înfiinţarea punctelor de coordonare transfrontalieră, statele membre ar trebui să poată decide să aloce resurse din Fondul european de dezvoltare regională în cadrul programelor Interreg, în temeiul articolului 14 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) 2021/1059, şi resurse din Fondul european de dezvoltare regională sau din Fondul de coeziune, după caz, în cadrul obiectivului "Investiţii pentru ocuparea forţei de muncă şi creştere economică", în temeiul articolului 3 alineatul (4) litera (c) din Regulamentul (UE) 2021/1058 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁶).

(13)În pofida faptului că regiunile frontaliere maritime sunt diferite prin natura lor de regiunile frontaliere terestre, din cauza posibilităţilor mai limitate de interacţiuni transfrontaliere, prezentul regulament ar trebui să se aplice şi regiunilor frontaliere maritime. În cazul în care un stat membru are frontiere atât terestre, cât şi maritime cu un alt stat membru şi decide să înfiinţeze unul sau mai multe puncte de coordonare transfrontalieră, statul membru respectiv nu ar trebui să fie obligat să înfiinţeze un punct de coordonare transfrontalieră pentru o frontieră maritimă pe care o împarte cu un alt stat membru. Statele membre care au doar frontiere maritime cu alte state membre nu ar trebui să fie obligate să înfiinţeze un punct de coordonare transfrontalieră şi nici să transmită Comisiei informaţii privind autoritatea relevantă sau orice alte informaţii solicitate în anexă.

(15)La nivelul Uniunii există mai multe instrumente extrajudiciare pentru monitorizarea şi aplicarea dreptului Uniunii, inclusiv, în special, cele legate de piaţa unică, cum ar fi SOLVIT (⁷). Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere unor astfel de instrumente. Cadrul prevăzut de prezentul regulament ar trebui să se aplice numai obstacolelor transfrontaliere care decurg din dispoziţii sau practici legislative sau administrative, inclusiv din dispoziţii sau practici care aplică în mod corect, dar diferit dreptul Uniunii, şi care au potenţialul de a împiedica în mod neintenţionat planificarea sau implementarea infrastructurii sau a serviciilor publice transfrontaliere. Cazurile care implică o posibilă încălcare a dreptului Uniunii de către o autoritate publică dintr-un stat membru nu ar trebui să fie gestionate în cadrul prevăzut de prezentul regulament. De asemenea, prezentul regulament nu aduce atingere mecanismelor de coordonare instituite în domeniul securităţii sociale sau în materie fiscală.

(16)Pentru a identifica posibile obstacole transfrontaliere care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, este necesar să fie definite situaţiile care se califică drept interacţiuni transfrontaliere. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice în cazul oricărei infrastructuri pentru activităţi transfrontaliere sau al serviciilor publice transfrontaliere. Infrastructura necesară pentru activităţi transfrontaliere poate fi afectată de obstacole transfrontaliere, de exemplu acolo unde există standarde tehnice diferite pentru clădiri sau vehicule, inclusiv pentru echipamentele conexe. Serviciile publice transfrontaliere sunt furnizate pe termen lung şi urmăresc să genereze beneficii pentru publicul larg sau pentru un anumit grup-ţintă din regiunea frontalieră în care este furnizat serviciul, îmbunătăţind astfel condiţiile de viaţă şi coeziunea teritorială în regiunile respective.

(17)Un dosar transfrontalier ar trebui să fie depus de un iniţiator, o entitate care poate fi privată sau publică. Pentru a facilita gestionarea dosarelor transfrontaliere şi a stabili o reţea de organisme naţionale capabile să colaboreze între ele pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, statele membre ar trebui să poată înfiinţa unul sau mai multe puncte de coordonare transfrontalieră la nivel naţional sau regional. De asemenea, două sau mai multe state membre învecinate ar trebui să aibă permisiunea de a înfiinţa un punct comun de coordonare transfrontalieră care să fie competent pentru una sau mai multe dintre regiunile lor transfrontaliere.

(18)Un stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a înfiinţa un punct de coordonare transfrontalieră ca parte a unei autorităţi, a unui organism de drept public sau a unei entităţi permanente existente, indiferent dacă autoritatea, organismul sau entitatea respectivă are personalitate juridică, în special încredinţându-i atribuţiile unui punct de coordonare transfrontalieră, ori ca autoritate, organism de drept public sau entitate permanentă de sine stătătoare. Astfel de autorităţi, organisme şi entităţi ar putea fi, de exemplu, comitete sau comisii de cooperare transfrontalieră, înfiinţate în cadrul cooperării bilaterale sau al tratatelor de prietenie; comisii interguvernamentale de cooperare transfrontalieră sau secretariatele acestora; consilii, secretariate sau secretariate generale, înfiinţate în cadrul acordurilor multinaţionale de cooperare; birouri naţionale de coordonare, centre naţionale sau puncte de contact ori structuri similare înfiinţate în cadrul altor politici europene sectoriale şi autorităţi responsabile de programele Interreg şi GECT.

(19)În vederea instituirii unui cadru pentru gestionarea dosarelor transfrontaliere, comun tuturor punctelor de coordonare transfrontalieră, este necesar să fie determinate atribuţiile pe care ar trebui să le exercite fiecare punct de coordonare transfrontalieră. Un punct de coordonare transfrontalieră ar trebui să aibă rolul de "ghişeu unic" pentru iniţiatori şi să fie singurul punct de contact pentru iniţiator. Statele membre ar trebui să se asigure că datele de contact ale punctelor de coordonare transfrontalieră sunt disponibile publicului, vizibile şi accesibile. Pentru a se permite luarea de măsuri ulterioare rezultatelor dosarelor transfrontaliere şi pentru a spori transparenţa în ceea ce priveşte soluţionarea obstacolelor transfrontaliere, punctele de coordonare transfrontalieră ar trebui, de asemenea, să fie responsabile de transmiterea de informaţii către Comisie. În plus, prezentul regulament ar trebui să stabilească obligaţii în ceea ce priveşte coordonarea, cooperarea şi schimbul de informaţii între diferitele puncte de coordonare transfrontalieră dintr-un stat membru şi între punctele de coordonare transfrontalieră ale statelor membre învecinate.

(20)Un iniţiator ar trebui să aibă posibilitatea de a depune un dosar transfrontalier numai dacă obstacolul se referă la o frontieră pentru care a fost înfiinţat cel puţin un punct de coordonare transfrontalieră. Un dosar transfrontalier ar trebui să fie depus de către iniţiator doar o singură dată. În cazul în care un alt iniţiator dintr-un alt stat membru depune, de asemenea, un dosar transfrontalier legat de acelaşi obstacol transfrontalier, punctele de coordonare transfrontalieră ale statelor membre respective ar trebui să colaboreze între ele pentru a evita procedurile paralele privind acelaşi obstacol transfrontalier.

(22)Pentru a institui un cadru procedural care să garanteze securitate juridică iniţiatorului unui dosar transfrontalier, punctul de coordonare transfrontalieră ar trebui să evalueze dosarul transfrontalier şi să răspundă iniţiatorului într-un termen rezonabil, care, de regulă, ar trebui să fie cel stabilit în dreptul intern. În cazul în care dreptul intern nu prevede un termen standard pentru un răspuns la o cerere echivalentă, prezentul regulament ar trebui să prevadă termene adecvate. Termenele respective ar trebui să înceapă să curgă de la data primirii unui dosar transfrontalier sau a unui dosar transfrontalier revizuit, inclusiv în cazurile în care un dosar a fost primit în urma unui transfer de la un alt punct de coordonare transfrontalieră sau de la o altă autoritate competentă.

(24)După confirmarea existenţei unui obstacol transfrontalier, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a alege instrumentul adecvat pentru soluţionarea obstacolului transfrontalier în regiunea transfrontalieră în cauză. În acest scop, statele membre ar trebui să se poată baza pe acordurile internaţionale în vigoare sau pe alte proceduri existente în temeiul legislaţiei statului membru în cauză. În cazul în care statul membru respectiv consideră că instrumentele disponibile nu îi permit să soluţioneze obstacolul transfrontalier, ar trebui să i se permită să creeze mecanisme ad-hoc în acest scop. Acest lucru ar trebui să fie posibil fie individual, fie, dacă este necesar şi convenit, împreună cu statul membru învecinat. Statele membre ar trebui să prezinte motivele care stau la baza măsurilor de evaluare luate şi să indice posibile căi de atac, inclusiv în cazurile în care ajung la concluzia că presupusul obstacol identificat în dosarul transfrontalier nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(25)În plus, punctul de coordonare transfrontalieră sau autoritatea competentă ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza instrumentul de facilitare transfrontalieră. Întrucât rezultatul procedurii ar putea fi uşor diferit în funcţie de natura posibilului obstacol transfrontalier, administrativă sau legislativă, instrumentul de facilitare transfrontalieră ar trebui să ţină cont de acest aspect. Dacă punctul de coordonare transfrontalieră sau autoritatea competentă decide să soluţioneze obstacolul transfrontalier identificat prin aplicarea instrumentului de facilitare transfrontalieră, ar putea fi necesară coordonarea cu statul membru învecinat. Atunci când statul membru în cauză şi statul membru învecinat sunt ambele dispuse să lanseze procedura legislativă necesară sau să îşi modifice dispoziţiile ori practicile administrative, o astfel de coordonare poate lua forma unui comitet mixt compus din reprezentanţi ai autorităţilor competente şi ai punctelor de coordonare transfrontalieră ale statelor membre respective.

(26)Pentru a asigura un cadru procedural eficace de gestionare a dosarelor transfrontaliere, prezentul regulament ar trebui să stabilească etapele procedurale esenţiale, indiferent de natura obstacolului, administrativă sau legislativă. Ca urmare a existenţei unor sisteme juridice diferite în state membre învecinate, un obstacol transfrontalier poate fi considerat o dispoziţie sau o practică administrativă într-un stat membru, dar o dispoziţie legislativă în celălalt. Prin urmare, fiecare stat membru ar trebui să aleagă să aplice procedura corespunzătoare propriului său sistem juridic. Statele membre învecinate ar trebui să îşi coordoneze procedurile respective cât mai mult posibil. În cazul în care se adoptă o poziţie finală cu privire la un dosar, poziţia respectivă, împreună cu motivele care stau la baza sa, ar trebui să fie comunicate iniţiatorului.

(28)Comisiei ar trebui să i se încredinţeze atribuţii relevante pentru monitorizarea aplicării prezentului regulament la nivelul Uniunii şi pentru acordarea de sprijin statelor membre, inclusiv pentru consolidarea capacităţilor. Comisia ar trebui, mai ales, să sprijine punctele de coordonare transfrontalieră prin promovarea schimbului de experienţă între punctele de coordonare respective. Sprijinul respectiv ar trebui să poată consta, de asemenea, în instrumente bazate pe asistenţă tehnică, precum iniţiativa "b-solutions".

(29)Pentru a permite elaborarea de politici bazate pe date concrete, Comisia ar trebui să reexamineze punerea în aplicare a prezentului regulament şi să prezinte un raport Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Regiunilor şi Comitetului Economic şi Social European. Pentru a asigura colectarea de date suficiente privind aplicarea prezentului regulament şi a instrumentului de facilitare transfrontalieră, raportul respectiv ar trebui prezentat la cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(30)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "Carta") şi nu are niciun impact negativ asupra vreunuia dintre drepturile fundamentale respective. Întrucât regulamentul urmăreşte să soluţioneze obstacole transfrontaliere, acesta poate promova dreptul de acces la servicii de interes economic general, astfel cum se prevede la articolul 36 din Cartă, şi libertatea de a desfăşura o activitate comercială, astfel cum se prevede la articolul 16 din Cartă. Gama largă de astfel de servicii poate stimula, de asemenea, accesul la îngrijiri medicale, după cum se prevede la articolul 35 din Cartă. La un nivel mai general, întrucât este foarte probabil ca serviciile de transport public transfrontalier să beneficieze în urma utilizării instrumentului de facilitare transfrontalieră, prezentul regulament poate avea un impact pozitiv asupra libertăţii de circulaţie şi de şedere, astfel cum se prevede la articolul 45 din Cartă.

(31)Experienţa arată că statele membre au întreprins iniţiative individuale, bilaterale sau chiar multilaterale pentru a soluţiona obstacole juridice transfrontaliere. Instrumentele respective nu există însă în toate statele membre sau pentru toate frontierele unui anumit stat membru. În plus, întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere caracterul transfrontalier al obstacolelor, ele pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(32)În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective. Utilizarea instrumentului de facilitare transfrontalieră în cadrul prezentului regulament este facultativă pentru fiecare stat membru. Un stat membru ar trebui să decidă, la o anumită frontieră cu unul sau mai multe state membre învecinate, să soluţioneze obstacolele transfrontaliere prin intermediul instrumentelor existente pe care le-a instituit la nivel naţional sau împreună cu unul sau mai multe state membre învecinate. Prin urmare, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru a facilita cooperarea în regiunile transfrontaliere,

CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1: Obiect

Art. 2: Domeniu de aplicare

Art. 3: Definiţii

(1)În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:

CAPITOLUL II:PUNCTE DE COORDONARE TRANSFRONTALIERĂ ŞI AUTORITĂŢI RELEVANTE

Art. 4: Înfiinţarea punctelor de coordonare transfrontalieră

(1)Statele membre pot înfiinţa, în temeiul cadrelor lor instituţionale şi juridice, unul sau mai multe puncte de coordonare transfrontalieră la nivel naţional sau regional, în conformitate cu alineatele (2) şi (3).

(3)În cazul în care un stat membru decide să înfiinţeze unul sau mai multe puncte de coordonare transfrontalieră, fiecare punct de coordonare transfrontalieră este înfiinţat:

(4)Statele membre se asigură că, în termen de două luni de la adoptarea unei decizii de înfiinţare a unui punct de coordonare transfrontalieră, datele de contact ale acestuia şi informaţiile referitoare la atribuţiile lui:

Art. 5: Principalele atribuţii ale punctelor de coordonare transfrontalieră

(3)Statele membre hotărăsc, fie individual în cazul menţionat la articolul 4 alineatul (1), fie împreună în cazul menţionat la articolul 4 alineatul (2), repartizarea între punctul de coordonare transfrontalieră şi autoritatea competentă a următoarelor atribuţii şi proceduri stabilite în capitolele II şi III şi, după caz, în capitolul IV:

CAPITOLUL III:DOSARE TRANSFRONTALIERE

Art. 7: Elaborarea şi depunerea dosarelor transfrontaliere

Art. 8: Conţinutul dosarelor transfrontaliere

(1)Dosarul transfrontalier conţine cel puţin următoarele elemente:

Art. 9: Măsuri de evaluare

(2)În termen de două luni de la data depunerii dosarului transfrontalier, punctul de coordonare transfrontalieră sau autoritatea competentă poate solicita iniţiatorului să aducă clarificări cu privire la dosarul transfrontalier sau să prezinte informaţii suplimentare specifice.

(4)În cazul în care, după evaluarea unui dosar transfrontalier, punctul de coordonare transfrontalieră sau autoritatea competentă concluzionează că presupusul obstacol transfrontalier este de competenţa unui alt stat membru, contactează punctul de coordonare transfrontalieră din acel alt stat membru sau, în absenţa acestuia, autoritatea relevantă din statul membru respectiv.

(6)Punctul de coordonare transfrontalieră sau autoritatea competentă din statul membru vizat de obstacolul transfrontalier poate proceda în unul dintre următoarele moduri:

Art. 10: Informaţii care trebuie să fie furnizate iniţiatorului

(2)În cazul în care dreptul intern nu prevede un astfel de termen, se aplică următoarele termene:

(4)Termenul menţionat la alineatul (1) din prezentul articol poate fi prelungit în conformitate cu normele interne aplicabile unor proceduri similare. În absenţa unor astfel de norme interne, termenele menţionate la alineatul (2) din prezentul articol pot fi prelungite cu maximum trei luni în cazul în care un punct de coordonare transfrontalieră sau o autoritate competentă concluzionează că este nevoie de mai mult timp pentru o analiză juridică sau pentru consultări în interiorul statului membru ori pentru coordonarea cu statul membru învecinat, în temeiul articolului 9 alineatul (1).

CAPITOLUL IV:INSTRUMENTUL DE FACILITARE TRANSFRONTALIERĂ

Art. 11: Procedură

(4)În cazul în care obstacolul transfrontalier constă într-o dispoziţie sau practică administrativă, iar punctul de coordonare transfrontalieră sau autoritatea competentă consideră că soluţionarea obstacolului nu ar impune modificarea unei dispoziţii legislative, punctul de coordonare transfrontalieră sau autoritatea competentă contactează autoritatea competentă responsabilă de dispoziţia sau practica administrativă pentru a stabili dacă pentru soluţionarea obstacolului transfrontalier ar fi suficientă o modificare a respectivei dispoziţii administrative sau o schimbare a respectivei practici administrative şi dacă autoritatea respectivă ar fi dispusă să o modifice sau să o schimbe în consecinţă.

(5)În cazul în care obstacolul transfrontalier constă într-o dispoziţie legislativă, punctul de coordonare transfrontalieră sau autoritatea competentă contactează autoritatea competentă responsabilă de dispoziţia legislativă pentru a stabili dacă o modificare, cum ar fi o derogare sau o excepţie de la dispoziţia legislativă aplicabilă, ar permite soluţionarea obstacolului transfrontalier şi dacă autoritatea competentă ar fi dispusă să ia măsurile necesare pentru a lansa o procedură legislativă în vederea efectuării unei astfel de modificări în conformitate cu cadrul instituţional şi juridic al statului membru în cauză.

(7)În cazul în care punctul de coordonare transfrontalieră nu este în măsură să îi răspundă iniţiatorului în termenul de opt luni prevăzut la alineatul (4) al doilea paragraf sau la alineatul (5) al doilea paragraf, din cauza unei analize juridice în curs, a unor consultări în interiorul statului său membru, a coordonării cu statul membru învecinat, sau în cazul în care autoritatea competentă sau relevantă a statului membru învecinat modifică o dispoziţie administrativă sau schimbă o practică ori lansează o procedură legislativă, iniţiatorul este informat în scris cu privire la motivul întârzierii şi la calendarul răspunsului.

Art. 12: Măsuri finale

(1)Pe baza evaluării sale efectuate în temeiul articolului 9 şi în conformitate cu informaţiile primite în temeiul articolului 11 alineatul (3), punctul de coordonare transfrontalieră informează în scris iniţiatorul cu privire la rezultatul procedurii, şi anume:

(2)În cazul în care punctul de coordonare transfrontalieră sau autoritatea competentă a decis să soluţioneze obstacolul transfrontalier prin procedura prevăzută la articolul 11 alineatul (5):

b)informează iniţiatorul cu privire la cele mai importante măsuri în ceea ce priveşte modificarea dispoziţiei legislative, inclusiv, după caz, cu privire la procedura legislativă lansată pentru a modifica dispoziţia legislativă în cauză cu scopul de a soluţiona obstacolul transfrontalier sau cu privire la decizia finală de închidere a procedurii.

(3)În cazul în care statul membru în cauză şi statul membru învecinat concluzionează că fiecare dintre ele doreşte să lanseze o procedură legislativă pentru a-şi modifica dispoziţia sa legislativă, a-şi modifica dispoziţia sa administrativă sau a-şi schimba practica sa administrativă, acestea acţionează în strânsă coordonare, în conformitate cu cadrele lor instituţionale şi juridice respective. Coordonarea respectivă poate viza calendarul procedurilor şi poate conduce la constituirea unui comitet mixt cu reprezentanţi ai autorităţilor competente şi ai punctelor de coordonare transfrontalieră, după caz.

CAPITOLUL V:DISPOZIŢII FINALE

Art. 13: Atribuţiile de coordonare ale Comisiei

(1)Comisia îndeplineşte următoarele atribuţii de coordonare:

ANEXĂ:SCHIMBUL ELECTRONIC DE DATE ÎNTRE STATELE MEMBRE ŞI COMISIE

Secţiunea 1:Informaţii furnizate de statele membre în care există puncte de coordonare transfrontalieră

1.Lista punctelor de coordonare transfrontalieră

Denumirea punctului de coordonare transfrontalieră	Codul punctului de coordonare transfrontalieră	Adresa poştală	Adresa web (¹)	Număr de telefon	Acoperirea geografică (²)	Data desemnării/ înfiinţării	Referinţa juridică a desemnării/ înfiinţării	Atribuţii principale (³)




Temei: articolul 4 alineatul (4) şi articolul 13 alineatul (1) litera (e).
(¹) În temeiul articolului 5 alineatul (3) litera (e). (²) A se specifica în cazul unui punct comun de coordonare transfrontalieră înfiinţat în temeiul articolului 4 alineatul (2). (³) În temeiul articolului 5 alineatele (1) şi (2).

3.Informaţii pentru registrul public unic al Uniunii al dosarelor transfrontaliere

Codul dosarului
Denumirea dosarului	[200] (⁴)
Data primirii de către punctul de coordonare transfrontalieră
Datele informării Comisiei	(a) prima informare; (b) informări ulterioare
Descrierea obstacolului	[5 000 ]
Numele iniţiatorului
Aria geografică a obstacolului (⁵)
Situaţia dosarului	1 - Încă neevaluat 2 - În aşteptarea unor informaţii suplimentare din partea iniţiatorului (⁶) sau închis din cauza lipsei de informaţii suficiente din partea iniţiatorului (⁷) 3 - Niciun obstacol identificat sau obstacol în afara domeniului de aplicare al prezentului regulament 4 - Dosar închis din cauza duplicării (⁸) 5 - Evaluat, urmând să fie decise acţiuni ulterioare 6 - Dosar transferat altui punct de coordonare transfrontalieră sau unei autorităţi relevante (⁹) 7 - Procesul în vederea unei potenţiale soluţii care trebuie să fie declanşat în cadrul instrumentului de facilitare transfrontalieră 8 - Procesul în vederea unei potenţiale soluţii care trebuie să fie declanşat în cadrul altui instrument (¹⁰) 9 - Obstacol soluţionat (parţial sau integral) (¹¹) 10 - Decizie de a nu soluţiona obstacolul
Dosar modificat ultima dată la (data)
Descrierea acţiunilor subsecvente	[5 000 ] dacă este cazul
Referinţa juridică a soluţiei puse în aplicare (¹²)	dacă este cazul
Pagină web pentru dosar	dacă este cazul
Publicaţii cu privire la dosar	dacă este cazul
Temei: articolul 5 alineatul (3) litera (e) şi articolul 13 alineatul (1) litera (a).
(⁴) Numerele dintre parantezele pătrate indică numărul maxim de caractere fără spaţii. (⁵) Codurile NUTS 3 ale unităţii (unităţilor) teritoriale vizate de obstacolul transfrontalier. Dacă obstacolul se referă numai la o parte a uneia sau mai multor unităţi teritoriale, codurile NUTS 3 pot fi înlocuite cu codurile LAU ale părţilor respective. (⁶) În temeiul articolului 9 alineatul (2). (⁷) În temeiul articolului 9 alineatul (2) al doilea paragraf. (⁸) Dacă este cazul, indicaţi codul dosarului care rămâne deschis în situaţia unor dosare similare. (⁹) Dacă este cazul, indicaţi codul dosarului care rămâne deschis în situaţia unor dosare similare. (¹⁰) Dacă este cazul, indicaţi natura instrumentului avut în vedere sau utilizat în temeiul articolului 9 alineatul (6) literele (a), (b) şi (c). (¹¹) Dacă este cazul, indicaţi dacă obstacolul a fost soluţionat parţial sau integral. (¹²) Dacă este cazul, referinţa la actul juridic sau administrativ prin care a fost pusă în aplicare o soluţie (chiar şi parţial).

4.Datele de contact ale iniţiatorilor

Secţiunea 2:Informaţii furnizate de statele membre în care nu există puncte de coordonare transfrontalieră

2.Informaţii din partea statelor membre în care nu există niciun punct de coordonare transfrontalieră, care se transmit anual până la 31 decembrie

Persoană de contact	Funcţie	Adresă de e-mail	Număr de telefon




Temei: articolul 4 alineatul (4).

Persoana de contact a iniţiatorului	Funcţie	Adresă de e-mail



Temei: articolul 5 alineatul (3) litera (e) şi articolul 13 alineatul (1) litera (a).

Rezumatul principalelor măsuri luate în ultimul an în legătură cu informaţiile primite de la unul sau mai multe puncte de coordonare transfrontalieră privind obstacole transfrontaliere identificate, inclusiv o indicaţie cu privire la eventuale acţiuni întreprinse pentru soluţionarea acestora şi orice alte informaţii relevante.	[8 000 ] (¹³)
Temei: articolul 13 alineatul (1) litera (a).
(¹³) Numerele dintre parantezele pătrate indică numărul maxim de caractere fără spaţii.