Regulamentul 2365/12-nov-2025 privind prevenirea pierderilor de granule din plastic pentru a reduce poluarea cu microplastice

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

Neintrat în vigoare

Versiune de la: 26 Noiembrie 2025

Dată act: 12-nov-2025

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Microplasticele sunt omniprezente, se degradează într-o perioadă lungă de timp şi se dispersează fără să ţină seama de frontiere. Sunt dăunătoare pentru mediu şi potenţial dăunătoare pentru sănătatea umană. Efectele nocive provocate de microplastice mediului şi, potenţial, sănătăţii umane pot fi amplificate şi mai mult atunci când sunt prezenţi aditivi chimici nocivi şi alte substanţe care prezintă motive de îngrijorare ce sunt adăugate în timpul producţiei şi conversiei. Microplasticele sunt deplasate cu uşurinţă prin aer, de apele terestre de suprafaţă şi de curenţii oceanici, iar faptul că sunt mobile agravează problema. Acestea se găsesc în sol, inclusiv în terenurile agricole, lacuri, râuri, estuare, plaje, lagune, mări, oceane şi în regiuni îndepărtate, altădată neatinse. Prezenţa lor în sol are efecte asupra proprietăţilor solului şi declanşează modificări ale acestuia cu un impact negativ asupra creşterii anumitor plante. Impactul microplasticelor asupra mediului marin a fost documentat pe larg. Odată ajunse în mediul marin, microplasticele sunt aproape imposibil de colectat şi este cunoscut faptul că sunt ingerate de o serie de organisme şi animale şi dăunează biodiversităţii şi ecosistemelor. Se poate măsura faptul că granulele din plastic persistă în mediul acvatic timp de decenii, iar ingerarea de granule din plastic de către fauna sălbatică marină, în special de păsări marine şi ţestoase marine, poate cauza vătămări fizice sau duce la deces. Microplasticele contribuie, de asemenea, la schimbările climatice, ca sursă suplimentară atât de emisii de gaze cu efect de seră, cât şi de presiune asupra ecosistemelor. Potenţialul microplasticelor de a acţiona ca purtător pentru substanţele toxice adsorbite sau pentru microorganismele patogene este o parte integrantă a problemei. Oamenii sunt expuşi la microplastice prin intermediul aerului pe care îl respiră şi al alimentelor pe care le consumă. Creşterea gradului de conştientizare cu privire la prezenţa microplasticelor în lanţul alimentar poate submina încrederea consumatorilor şi poate avea consecinţe economice. Ar putea exista efecte economice negative asupra unor activităţi precum pescuitul comercial şi agricultura, precum şi asupra activităţilor recreative şi turistice din zonele afectate de eliberări de microplastice.

(3)Granulele din plastic sunt orice materiale pentru turnare care conţin polimeri, de origine primară, secundară sau ambele, indiferent dacă sunt derivate din biomasă sau sunt destinate să se biodegradeze în timp. Granulele din plastic sunt destinate în principal utilizării în operaţiunile de fabricare a produselor din plastic prin turnare, ceea ce include turnarea stricto sensu, extrudarea, spumarea, formarea de pelicule, compresia sau injectarea. De asemenea, granulele din plastic pot fi utilizate în operaţiunile de fabricare a unor produse care nu sunt din plastic, atunci când aceste granule sunt încapsulate chimic într-o matrice, cum ar fi în betonul uşor, sau sunt conţinute fizic de produs, cum ar fi asfaltul. Granulele din plastic pot conţine aditivi chimici şi pot prezenta multiple amprente şi forme, cum ar fi peletele, granulatele, fulgii, răşinile, cilindrii, bilele, pulberile, micropulberile, microsferele şi aglomeratele din plastic. Dimensiunea lor variază, de regulă, între 2 şi 5 milimetri ca diametru, însă o mică parte a granulelor din plastic sunt mai mici sau mai mari.

(4)Praful de granule din plastic este reziduul industrial rezultat în urma manipulării, a măcinării sau a prelucrării granulelor din plastic care nu este utilizat în operaţiunile de fabricare a produselor din plastic şi, prin urmare, nu se încadrează în domeniul de aplicare al definiţiei granulelor din plastic din prezentul regulament. Este dificil să fie evitată generarea acestui praf, însă aceasta poate fi minimizată. Acest praf ar trebui să fie extras prin intermediul unor filtre sau al unor dispozitive de captare, ca măsură din sfera securităţii şi sănătăţii în muncă.

(5)În Uniune, pierderile de granule din plastic constituie a treia sursă, ca volum, de microplastice eliberate neintenţionat în mediu şi survin din cauza practicilor de manipulare necorespunzătoare în toate etapele lanţului de aprovizionare cu granule din plastic, printre aceste etape numărându-se producţia, inclusiv reciclarea, producerea de masterbatch-uri, compoundarea, conversia, prelucrarea, distribuţia, transportul, inclusiv pe mare, precum şi alte operaţiuni logistice, depozitarea, ambalarea şi curăţarea containerelor şi a rezervoarelor de granule din plastic. Prin urmare, o abordare bazată pe lanţul de aprovizionare este esenţială pentru a asigura faptul că toate entităţile economice implicate în manipularea granulelor din plastic se angajează să prevină pierderile. Începând din 2015, industria europeană producătoare de plastic a adoptat treptat programul internaţional Operation Clean Sweep® (OCS) sub formă de angajament voluntar. În cadrul programului respectiv, fiecare întreprindere care produce sau manipulează granule din plastic recunoaşte importanţa reducerii la zero a pierderilor de granule din plastic şi se angajează să adopte cele mai bune practici. Deşi astfel de practici sunt, în general, bine înţelese de semnatarii OCS, ele nu au fost puse în aplicare în mod cuprinzător. Gradul de utilizare a programului OCS de către industria plasticului rămâne scăzut.

(7)În încercarea de a combate poluarea cu materiale plastice, Comisia a recunoscut, în comunicarea sa din 16 ianuarie 2018 intitulată "O strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară", riscurile pe care le prezintă microplasticele şi a solicitat adoptarea unor soluţii inovatoare care să vizeze diferitele surse de microplastice. Comisia a reiterat acest angajament în comunicarea sa din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european, în comunicarea sa din 11 martie 2020 privind noul Plan de acţiune privind economia circulară şi în comunicarea sa din 12 mai 2021 referitoare la Planul de acţiune privind reducerea la zero a poluării. Printre obiectivele pentru 2030 ale Planului de acţiune privind reducerea la zero a poluării se numără reducerea cu 30 % a cantităţii de microplastice eliberate în mediu.

(8)Regulamentul (CE) nr 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴) abordează poluarea cu microplastice prin impunerea unei restricţii privind introducerea pe piaţă a microplasticelor care sunt adăugate în mod intenţionat în produse, întrucât o poluare considerabilă cu microplastice rezultă din utilizarea microparticulelor de polimeri sintetici în sine sau atunci când sunt adăugate în mod intenţionat în produse, iar poluarea respectivă prezintă un risc inacceptabil pentru mediu.

(⁴)Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum şi a Directivei 76/769/CEE a Consiliului şi a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE şi 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2006/1907/oj).

(9)Recomandarea OSPAR 2021/06 privind reducerea pierderilor de granule din plastic în mediul marin (denumită în continuare "Recomandarea OSPAR 2021/06") a fost adoptată în iunie 2021 de părţile contractante la Convenţia privind protecţia mediului marin al Atlanticului de Nord-Est (Convenţia OSPAR) cu scopul de a reduce deşeurile maritime prin promovarea dezvoltării şi punerea în aplicare în timp util a unor standarde eficace şi coerente de prevenire a pierderilor de granule şi a unor sisteme de certificare pentru întregul lanţ de aprovizionare cu materiale plastice. Măsurile de reducere la minimum a riscului asociat transportului maritim de granule din plastic sunt în curs de examinare în cadrul Organizaţiei Maritime Internaţionale (OMI), care a emis circulara fără caracter obligatoriu MEPC.1/Circ.909 privind recomandările pentru transportul maritim de granule din plastic în containere de marfă (denumită în continuare "MEPC.1/Circ.909"). În acest context, Uniunea şi statele sale membre trebuie să urmărească îndeaproape orice evoluţii viitoare în cadrul OMI şi să joace un rol de lider în asigurarea unui nivel înalt de protecţie a mediului în această privinţă, de exemplu, prin stabilirea unui standard ridicat de protecţie.

(11)Deşi există acte juridice ale Uniunii privind prevenirea deşeurilor, a poluării, a deşeurilor marine şi a substanţelor chimice, nu există norme specifice ale Uniunii care să prevină pierderile de granule din plastic ca sursă de poluare cu microplastice de-a lungul întregului lanţ de aprovizionare. Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵) stabileşte principii de bază privind gestionarea deşeurilor şi impune statelor membre obligaţii generale de a lua măsuri pentru a preveni generarea de deşeuri. Respectivele obligaţii generale ar trebui să fie completate prin abordarea unor aspecte şi cerinţe specifice pentru manipularea atentă a granulelor din plastic, pentru a se evita ca acestea să devină deşeuri.

(12)În timp ce producţia de materiale polimerice la scară industrială intră în domeniul de aplicare al Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁶), alte activităţi, cum ar fi conversia, transportul sau depozitarea granulelor din plastic, efectuate de obicei de întreprinderi mici şi mijlocii, nu intră sub incidenţa directivei respective. În plus, Documentul de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile în producţia de polimeri din august 2007, elaborat în temeiul Directivei 96/61/CE a Consiliului (⁷), nu abordează problema specifică a pierderilor de granule din plastic.

(13)Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁸) cuprinde dispoziţii privind monitorizarea şi evaluarea impactului micro-deşeurilor, inclusiv al microplasticelor, în mediile costiere şi marine. O actualizare a primelor orientări privind monitorizarea deşeurilor marine a fost realizată în vederea armonizării metodologiilor, inclusiv în ceea ce priveşte monitorizarea prezenţei şi distribuţiei granulelor din plastic de-a lungul coastei. Cu toate acestea, Directiva 2008/56/CE nu include cerinţe specifice privind prevenirea sau reducerea pierderilor de granule din plastic la sursă.

(14)Regulamentul (UE) 2023/2055 al Comisiei (⁹), care modifică anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, tratează drept eliberări evitabile pierderile de microparticule de polimeri sintetici, şi anume granulele din plastic, destinate utilizării în siturile industriale, şi introduce o cerinţă de raportare anuală pentru o cantitate estimată de microplastice eliberate în mediu. Deşi nu există o metodologie de estimare a pierderilor, cerinţa respectivă este menită să sporească informaţiile privind pierderile de granule din plastic şi să amelioreze calitatea informaţiilor colectate pentru a evalua riscurile aferente acestor microplastice în viitor.

(15)Pentru a se asigura că granulele din plastic sunt manipulate în siguranţă şi în mod responsabil în toate etapele lanţului de aprovizionare cu granule din plastic, astfel încât să se prevină pierderile în mediu şi să se atingă dezideratul reducerii la zero a pierderilor de granule din plastic, este necesar să se stabilească cerinţe privind manipularea lor de-a lungul întregului lanţ de aprovizionare, şi anume în etapele de producţie, inclusiv producţie rezultată din reciclare, producere de masterbatch-uri, compoundare, conversie, prelucrare, distribuţie, transport, depozitare, ambalare şi curăţare a rezervoarelor şi a containerelor în staţiile de curăţare. Prezentul regulament ar trebui să se aplice tuturor entităţilor care manipulează granule din plastic de-a lungul întregului lanţ de aprovizionare, indiferent de utilizarea lor finală.

(16)Cerinţele referitoare la manipulare ar trebui să ţină seama de bunele practici de manipulare recomandate la nivel internaţional, precum şi de cerinţele existente privind manipularea granulelor din plastic stabilite de sectorul industrial din Uniune. În acest sens, este important ca Uniunea şi statele sale membre să depună în continuare eforturi pentru ca recomandările din cadrul documentului MEPC.1/Circ.909 să devină obligatorii la nivel internaţional. În plus, Uniunea poate promova discuţii la nivel internaţional cu privire la obligaţia transportatorilor de a informa autorităţile competente atunci când transportă granule din plastic într-o ţară diferită de cea în care sunt stabiliţi.

(17)Având în vedere caracterul dăunător pe care îl prezintă granulele din plastic atunci când sunt pierdute în mediu şi ţinând seama de obligaţia generală a operatorilor economici şi a transportatorilor, prevăzută în prezentul regulament, de a evita pierderile de granule din plastic, este oportun să se stabilească cerinţe specifice privind informarea sub forma unei pictograme şi a unei note de avertizare. Pentru a reduce sarcina pentru operatorii economici şi transportatori, aceste cerinţe ar trebui să poată fi puse în practică luând în considerare obligaţiile deja existente în temeiul anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006. Punctele 7 şi 10 de la rubrica 78 din anexa respectivă stabilesc cerinţele referitoare la informare pentru furnizorii de microparticule de polimeri sintetici. În sensul prezentului regulament, prin furnizori de microparticule de polimeri sintetici ar trebui să se înţeleagă orice producător, importator, utilizator din aval sau distribuitor care introduce pe piaţă granule din plastic care sunt microparticule de polimeri sintetici. Aceştia ar trebui să furnizeze informaţiile relevante pe etichetă, pe ambalaj, pe prospectul însoţitor sau pe fişa cu date de securitate. Ei ar trebui să fie în măsură să furnizeze informaţiile relevante respective atunci când furnizează informaţiile prevăzute la rubrica 78 punctul 10 din anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006. Întrucât diferitele mijloace posibile de furnizare a informaţiilor relevante respective pot avea o eficacitate variabilă în ceea ce priveşte măsura în care contribuie la îndeplinirea obligaţiei generale de evitare a pierderilor, este oportun ca Comisia să evalueze eficacitatea relativă a acestora în contextul revizuirii prezentului regulament.

(18)Atunci când granulele din plastic sunt eliberate şi dispersate în mediul marin, acestea pot dăuna resurselor vii şi vieţii marine şi pot interfera cu alte utilizări legitime ale mării, cum ar fi pescuitul şi acvacultura. Întrucât, pentru păsări, granulele din plastic au aspectul icrelor, acestea reprezintă aproximativ 70 % din plasticul consumat de păsările marine, în pofida faptului că doar 0,05 % din bucăţile de plastic din apele de suprafaţă sunt granule. Astfel de bucăţi mici de plastic au fost găsite în stomacurile a 63 dintre cele aproximativ 250 de specii de păsări marine din lume. În plus, ca greutate, se estimează că granulele din plastic reprezintă a doua sursă directă de poluare marină cu microplastice. Potrivit estimărilor, miliarde de granule individuale din plastic ajung în ocean în fiecare an. Acest lucru se datorează atât pierderilor şi vărsărilor de mică amploare, cât şi celor de mare amploare, care au loc pe uscat şi pe mare în toate etapele lanţului de aprovizionare, în special în timpul tranzitului granulelor din plastic. În plus, granulele din plastic pot fi aduse de valuri pe plaje şi pe coaste şi, prin urmare, au un impact negativ asupra turismului şi a activităţilor de pe ţărm. Din cauza mai multor incidente care au implicat nave maritime au fost eliberate mai multe tone de granule din plastic în mediul marin, cu consecinţe dezastruoase pentru mediu şi comunităţile locale. De exemplu, accidentul navei Toconao care a afectat coasta de nord a Spaniei în 2023 a cauzat pierderea a şase containere de marfă, unul dintre acestea conţinând o mie de saci de 25 kg de granule din plastic. În urma acestui accident, milioane de granule din plastic au fost aduse de valuri pe coasta galiciană.

(19)Pentru a aborda această problemă din perspectiva transportului maritim, Comitetul pentru protecţia mediului marin al OMI a aprobat în 2024 documentul MEPC.1/Circ.909. Cu toate acestea, întrucât recomandările respective nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, Uniunea, conform obligaţiei care îi revine în temeiul tratatelor de a conserva, proteja şi îmbunătăţi calitatea mediului, precum şi de a promova măsuri la nivel internaţional pentru a aborda problemele de mediu mondiale, ar trebui să instituie norme obligatorii prin intermediul prezentului regulament pentru a deschide calea, la nivel mondial, către un nivel mai ridicat de protecţie a mediului în acest domeniu. Expeditorii ar trebui să se asigure că granulele din plastic sunt ambalate în ambalaje de bună calitate, că informaţiile privind transportul sunt furnizate, în timp util, operatorului, agentului şi comandantului navei maritime şi că este completată în mod corespunzător o cerere specială de arimare. Operatorii, agenţii şi comandanţii navelor maritime ar trebui să se asigure, pe baza informaţiilor privind transportul primite de la expeditori, că containerele de marfă care conţin granule din plastic sunt arimate şi securizate în mod corespunzător, astfel încât să se reducă la minimum riscurile pentru mediul marin, fără a se afecta siguranţa navei maritime şi a persoanelor aflate la bord. În mod specific, containerele de marfă care conţin granule din plastic ar trebui să fie arimate sub punte ori de câte ori este posibil în mod rezonabil, sau în interiorul navei în zonele adăpostite ale punţilor expuse. Aceste cerinţe completează cadrele juridice generale ale OMI şi Uniunii privind siguranţa transportului maritim şi prevenirea poluării de către nave, în special Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁰), care a instituit un sistem de prevenire a accidentelor şi a poluării pe mare, ţinând seama de normele juridice internaţionale.

(20)Operatorii economici, transportatorii din UE şi transportatorii din afara UE ar trebui să pună în aplicare cerinţele privind manipularea granulelor din plastic urmând o ordine de prioritate a acţiunilor pentru a preveni eliberarea de granule din plastic în mediu ca prioritate absolută. Prin urmare, primul pas ar trebui să fie prevenirea vărsării de granule din plastic din containerul primar în timpul manipulării de rutină, reducând astfel riscul de vărsare la cel mai scăzut nivel posibil, inclusiv prin evitarea oricărei manipulări inutile, de exemplu prin reducerea punctelor de transfer, şi prin utilizarea de ambalaje de bună calitate, acest pas fiind urmat de izolarea granulelor din plastic vărsate pentru asigurarea faptului că acestea nu sunt pierdute în mediu şi, ca ultim pas, de curăţarea după un eveniment de vărsare sau pierdere. Intervenţiile care au drept scop izolarea şi curăţarea ar trebui să fie desfăşurate într-un mod care să reducă la minimum daunele aduse mediului, în special în habitatele sensibile.

(21)Deşi scopul prezentului regulament este de a preveni pierderile de granule din plastic de către toţi operatorii economici, transportatorii din UE şi transportatorii din afara UE, obligaţiile microîntreprinderilor şi ale întreprinderilor mici şi mijlocii ar trebui ajustate pentru a atenua sarcina care le revine. Pe de altă parte, statele membre nu ar trebui să fie împiedicate să introducă sau să menţină măsuri de protecţie mai stricte. Astfel de măsuri, inclusiv cele care vizează operatorii economici care manipulează peste 5 tone de granule din plastic, trebuie să fie compatibile cu tratatele.

(23)Pentru a preveni pierderile de granule din plastic, operatorii economici ar trebui să stabilească, să pună în aplicare şi să actualizeze în permanenţă un plan de gestionare a riscurilor, incluzând o evaluare a riscurilor, care să identifice riscurile potenţiale de vărsare şi de pierdere şi să documenteze în special echipamentele şi procedurile specifice existente pentru a preveni, a izola şi a curăţa pierderile de granule din plastic. Planul de gestionare a riscurilor ar trebui, de asemenea, să ia în considerare costurile şi beneficiile echipamentelor şi procedurilor suplimentare pentru abordarea riscurilor identificate, ţinând seama de natura şi de dimensiunea instalaţiei, precum şi de amploarea operaţiunilor sale. În cazul în care granulelor din plastic li s-au adăugat aditivi, operatorii economici ar trebui să ia în considerare proprietăţile periculoase ale granulelor din plastic în cauză şi, dacă este probabil ca aceşti aditivi să crească efectele nocive asupra sănătăţii umane sau a mediului în cazul pierderilor de granule din plastic, operatorii economici ar trebui să aibă în vedere includerea acestor informaţii în planul de gestionare a riscurilor.

(25)Operatorii economici ar trebui să poată stabili, prin intermediul unei abordări bazate pe riscuri, echipamentul specific pe care să îl instaleze sau procedurile pe care să le pună în aplicare. Cu toate acestea, autorităţile competente, atunci când verifică nivelul de conformitate, ar trebui să le poată impune operatorilor economici să modifice planul de gestionare a riscurilor, inclusiv prin adoptarea, într-un interval de timp dat, a oricăreia dintre acţiunile enumerate în prezentul regulament pentru a asigura punerea în aplicare adecvată a cerinţelor prezentului regulament.

(26)Pentru a evalua caracterul adecvat al planului de gestionare a riscurilor conceput pentru fiecare instalaţie, operatorii economici ar trebui să ţină o evidenţă a estimărilor cantităţii de granule din plastic pierdute pe an, împreună cu cantităţile totale manipulate. Pentru a reduce sarcina operatorilor economici, autorităţile competente şi certificatorii ar trebui să poată utiliza informaţiile privind estimările cantităţilor eliberate în cadrul obligaţiei de raportare în temeiul anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006.

(27)Având în vedere caracteristicile activităţii lor, transportatorii nu ar trebui să fie obligaţi să stabilească şi să pună în aplicare un plan de gestionare a riscurilor. Aceştia ar trebui să aibă în schimb obligaţia de a lua măsuri concrete menite să prevină, să izoleze şi să combată vărsările şi pierderile. Aceste măsuri ar trebui să facă obiectul unei verificări de către autorităţile competente, în principal în timpul procesului de transport. Unele dintre aceste măsuri ar trebui puse în aplicare în timpul operaţiunilor de încărcare şi descărcare, care sunt puncte nevralgice pentru vărsări şi pierderi. Aceste operaţiuni sunt efectuate, de regulă, sub responsabilitatea atât a operatorilor economici, cât şi a transportatorilor, în timp ce transportatorii sunt singura parte responsabilă pentru transport.

(28)Transportatorii din afara UE ar trebui să desemneze un reprezentant autorizat, care ar trebui să acţioneze în numele transportatorului din afara UE şi ar trebui să fie în măsură să fie interlocutor pentru orice autoritate competentă. Reprezentantul autorizat ar trebui să fie desemnat în mod explicit printr-un mandat scris al transportatorului din afara UE în ceea ce priveşte obligaţiile specifice în temeiul prezentului regulament. Desemnarea unui astfel de reprezentant nu aduce atingere responsabilităţii sau răspunderii transportatorului din afara UE în temeiul prezentului regulament. Reprezentantul autorizat ar trebui să facă obiectul procedurilor de executare, în ceea ce priveşte mandatul său, în cazul nerespectării normelor de către transportatorul din afara UE.

(29)Punerea în aplicare cu succes a acţiunilor necesare pentru a preveni, a izola şi a curăţa pierderile de granule din plastic necesită cooperarea deplină şi implicarea angajaţilor operatorilor economici, ai transportatorilor din UE şi ai transportatorilor din afara UE. Operatorii economici, transportatorii din UE şi transportatorii din afara UE ar trebui să aibă obligaţia de a-şi forma personalul în funcţie de rolurile şi responsabilităţile specifice ale angajaţilor lor, pentru a se asigura că aceştia cunosc şi sunt în măsură să instaleze, să utilizeze şi să asigure întreţinerea echipamentelor şi să urmeze procedurile necesare astfel încât să asigure respectarea cerinţelor prevăzute în prezentul regulament, inclusiv în ceea ce priveşte modalităţile de monitorizare şi de raportare a pierderilor de granule din plastic. După caz, operatorii economici, transportatorii din UE şi transportatorii din afara UE ar trebui să adopte măsuri corective care să includă, dacă este necesar, îmbunătăţirea echipamentelor din dotare şi a procedurilor instituite. De asemenea, aceştia ar trebui să aibă obligaţia de a monitoriza şi de a ţine evidenţa cantităţilor de pierderi estimate anual, pentru a contribui la remedierea deficitului persistent de cunoştinţe.

(30)Întreprinderile mijlocii şi mari au, de regulă, o structură mai complexă din cauza dimensiunii lor. În cazul în care exploatează instalaţii în care se manipulează granule din plastic în cantităţi egale sau superioare unui prag de 1 500 de tone pe an, acestea ar trebui să aibă obligaţia de a pune în aplicare, pentru fiecare instalaţie, acţiuni suplimentare, cum ar fi efectuarea unei evaluări interne anuale şi adoptarea unui program de formare care să abordeze nevoile specifice de formare şi modalităţile pentru programul de formare. Evaluarea internă ar putea viza subiecte precum cantităţile estimate şi cauzele pierderilor, echipamentele de prevenire, izolare şi curăţare sau procedurile implementate pentru a evita pierderile viitoare, precum şi eficacitatea acestora, discuţii cu personalul, inspecţii ale echipamentelor şi procedurilor existente şi revizuirea oricăror documente relevante.

(32)Întreprinderile care exploatează instalaţii în care se manipulează granule din plastic în cantităţi egale sau superioare unui prag de 1 500 de tone pe an pot fi responsabile de riscuri mai mari de pierderi de granule din plastic. Întreprinderile mijlocii şi mari care exploatează instalaţii în care se manipulează granule din plastic în cantităţi egale sau superioare unui prag de 1 500 de tone pe an ar trebui să demonstreze conformitatea cu cerinţele prevăzute în prezentul regulament prin obţinerea şi reînnoirea unui certificat eliberat de certificatori. În conformitate cu o abordare bazată pe lanţul de aprovizionare, care să limiteze în acelaşi timp sarcina administrativă, întreprinderile mici care exploatează instalaţii în care se manipulează granule din plastic în cantităţi egale sau superioare unui prag de 1 500 de tone pe an ar trebui să demonstreze conformitatea prin obţinerea unui certificat eliberat de certificatori cu o valabilitate de cinci ani. Procesul de certificare urmăreşte, de asemenea, să ajute întreprinderile mici care exploatează instalaţii în care se manipulează granule din plastic în cantităţi egale sau superioare unui prag de 1 500 de tone pe an să identifice acţiunile necesare pentru a respecta cerinţele prevăzute în prezentul regulament. După expirarea valabilităţii certificatului, astfel de întreprinderi mici ar trebui să demonstreze conformitatea prin transmiterea unei versiuni actualizate a planului lor de gestionare a riscurilor, precum şi a unei declaraţii de conformitate pe proprie răspundere către autoritatea competentă o dată la cinci ani după ultima transmitere, cu excepţia cazului în care astfel de întreprinderi mici aleg, în timp util, să continue să demonstreze conformitatea prin reînnoirea unui certificat eliberat de certificatori.

(33)Certificatorii, în special serviciile de consultanţă, nu ar trebui să se implice în nicio activitate care le-ar putea afecta imparţialitatea sau integritatea în ceea ce priveşte activităţile de certificare pentru care sunt acreditaţi. Certificatorii pot fi organisme acreditate de evaluare a conformităţii sau verificatori de mediu autorizaţi să efectueze verificări şi validări în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹¹). Certificatele ar trebui să aibă un format unic pentru a se asigura că informaţiile pe care le conţin sunt omogene.

(35)Pentru a asigura transparenţa, autorităţile competente ar trebui să pună la dispoziţia publicului anumite informaţii, printre care se numără notificarea privind instalaţiile exploatate, implicarea în transportul de granule din plastic în Uniune, inclusiv modificări semnificative faţă de ceea ce a fost notificat anterior, stabilirea unui reprezentant autorizat, planurile de gestionare a riscurilor, declaraţiile de conformitate pe proprie răspundere, certificatele şi autorizaţiile, care ar trebui să fie accesibile pe un site web uşor de găsit, gratuit şi nerestricţionat. Cu toate acestea, pentru a asigura siguranţa şi confidenţialitatea, autorităţile competente ar trebui să aibă posibilitatea să nu divulge anumite detalii în cazul în care publicarea lor ar pune în pericol siguranţa instalaţiilor în cauză, siguranţa populaţiei locale sau alte interese publice. Comisia ar trebui, de asemenea, să publice liste cu site-urile naţionale şi cu reprezentanţii autorizaţi ai transportatorilor din afara UE pentru a asigura un acces larg la aceste informaţii, protejând în acelaşi timp secretul comercial.

(36)Pentru a fi înregistraţi în sistemul comunitar de management de mediu şi audit (EMAS), operatorii economici trebuie să respecte legislaţia de mediu, inclusiv prezentul regulament. În consecinţă, ar trebui să se considere că operatorii economici înregistraţi în EMAS respectă cerinţele prevăzute în prezentul regulament, cu condiţia ca un verificator de mediu să fi verificat dacă cerinţele prevăzute în prezentul regulament au fost incluse în sistemul lor de management de mediu şi sunt puse în aplicare. Prin urmare, astfel de operatori economici ar trebui să fie scutiţi de obligaţiile de certificare şi de notificare către autorităţile competente atunci când îşi reînnoiesc declaraţiile pe proprie răspundere şi îşi actualizează planul de gestionare a riscurilor. În plus faţă de scutirea prevăzută pentru operatorii economici înregistraţi în EMAS şi în scopul reducerii sarcinii asupra altor sisteme de înaltă integritate, ar trebui să fie posibil ca operatorii economici care elaborează şi pun în aplicare alte sisteme de management de mediu pentru fiecare instalaţie să fie scutiţi de respectarea prezentului regulament în cazul în care îndeplinesc anumite criterii prevăzute în prezentul regulament.

(37)Autorităţile competente ar trebui să verifice dacă operatorii economici, transportatorii din UE şi transportatorii din afara UE respectă obligaţiile prevăzute în prezentul regulament, utilizând, dacă este cazul, constatările furnizate în cadrul procesului de certificare sau al declaraţiilor pe proprie răspundere. O astfel de verificare ar trebui să se bazeze, după caz, pe inspecţii de mediu sau alte măsuri de verificare şi ar trebui să urmeze o abordare bazată pe riscuri. Atunci când este posibil, inspecţiile ar trebui coordonate cu cele impuse de alte acte juridice ale Uniunii. Autorităţile competente ar trebui să furnizeze Comisiei informaţii privind punerea în aplicare a prezentului regulament.

(38)Statele membre ar trebui să fie în măsură să asigure respectarea prezentului regulament prin intermediul unor autorizaţii bazate pe un sistem de inspecţii periodice ale instalaţiilor în cadrul cărora se examinează întreaga gamă de efecte relevante asupra mediului, inclusiv vărsările şi pierderile. În cazul instalaţiilor situate într-un stat membru care decide să asigure conformitatea şi să o verifice prin intermediul unui astfel de sistem de autorizaţii şi inspecţii periodice, operatorii economici ar trebui să fie scutiţi de obligaţia de a obţine un certificat sau de a prezenta o declaraţie de conformitate pe proprie răspundere pentru instalaţiile pentru care deţin o autorizaţie care impune îndeplinirea condiţiilor necesare pentru respectarea prezentului regulament. În cazul instalaţiilor pentru care se aplică o astfel de scutire, operatorii economici ar trebui să notifice autorităţii competente relevante planul de gestionare a riscurilor şi actualizările periodice ale acestuia. Atunci când conformitatea este asigurată prin intermediul autorizaţiilor, statele membre ar trebui să ia măsurile care sunt necesare pentru a revizui condiţiile autorizaţiilor existente şi pentru a elibera noi autorizaţii, astfel încât conformitatea cu prezentul regulament să fie asigurată în timp util.

(40)Pentru a reduce la minimum efectele oricărei pierderi, operatorii economici, transportatorii din UE şi transportatorii din afara UE ar trebui să ia măsurile corective necesare pentru a restabili conformitatea cu prezentul regulament. Măsurile corective necesare ar trebui să fie proporţionale cu încălcarea constatată şi cu efectele negative preconizate ale acesteia asupra mediului. În cazul în care autorităţile competente constată o încălcare a prezentului regulament, acestea ar trebui să informeze operatorul economic, transportatorul din UE sau transportatorul din afara UE cu privire la aceasta şi să solicite luarea de măsuri corective pentru a restabili conformitatea.

(41)Autorităţile competente ar trebui să dispună de un set minim de competenţe de inspecţie şi de asigurare a respectării normelor pentru a asigura conformitatea cu prezentul regulament, a coopera unele cu altele mai rapid şi mai eficient şi a descuraja operatorii economici, transportatorii din UE şi transportatorii din afara UE, reprezentanţii autorizaţi, expeditorii şi operatorii, agenţii şi comandanţii de nave maritime care transportă granule din plastic, după caz, să încalce prezentul regulament. Respectivele competenţe ar trebui să fie suficiente pentru a face faţă problemelor de asigurare a aplicării legislaţiei şi pentru a împiedica operatorii economici care nu se conformează să exploateze lacunele din sistemul de asigurare a respectării legislaţiei prin relocarea într-un stat membru în care autorităţile competente nu sunt pregătite să combată practicile ilegale. Autorităţile competente ar trebui să poată utiliza toate faptele şi circumstanţele cazului ca probe în cadrul inspecţiei pe care o desfăşoară.

(42)Microîntreprinderile şi întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă o parte importantă din lanţul de aprovizionare cu granule din plastic. Atunci când se conformează obligaţiilor relevante prevăzute în prezentul regulament, acestea s-ar putea confrunta cu dificultăţi specifice în ceea ce priveşte punerea în aplicare şi cu costuri proporţional mai mari. Comisia ar trebui să sensibilizeze operatorii economici şi transportatorii cu privire la necesitatea de a preveni pierderile de granule din plastic. În plus, în consultare cu toate părţile interesate relevante, Comisia ar trebui să elaboreze materiale de formare, care ar putea avea diverse forme, inclusiv ghiduri şi cursuri, pentru a ajuta operatorii economici şi transportatorii să îşi îndeplinească obligaţiile, în special în ceea ce priveşte cerinţele legate de evaluarea riscurilor. Recomandarea OSPAR 2021/06 ar trebui avută în vedere în această privinţă. Statele membre ar trebui să ofere acces la informaţii şi asistenţă, în special pentru microîntreprinderi şi întreprinderile mici, în ceea ce priveşte respectarea obligaţiilor şi cerinţele de evaluare a riscurilor. Asistenţa oferită de statele membre ar putea include sprijin tehnic şi formare specializată pentru toţi membrii personalului care manipulează granule din plastic. Aceasta ar putea cuprinde, de asemenea, sprijin financiar, inclusiv în scopul certificării pentru întreprinderile mici, precum şi acces la finanţare. Acţiunile statelor membre ar trebui să fie întreprinse cu respectarea normelor aplicabile privind ajutoarele de stat.

(43)Pentru a ajunge la o bază comună în vederea estimării pierderilor de granule din plastic, este necesar să existe o metodologie standardizată stabilită într-un standard armonizat care să fie adoptat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹²). Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 prevede o procedură pentru formularea de obiecţii cu privire la standardele armonizate în cazul în care standardele respective nu îndeplinesc în totalitate cerinţele prevăzute în respectivul regulament.

(¹²)Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE şi 93/15/CEE ale Consiliului şi a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE şi 2009/105/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului şi a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 316, 14.11.2012, p. 12, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2012/1025/oj).

(44)Pentru a se asigura că obiectivele prezentului regulament sunt îndeplinite şi că se asigură în mod eficace respectarea cerinţelor acestuia, statele membre ar trebui să îşi desemneze propriile autorităţi competente responsabile de asigurarea aplicării şi respectării prezentului regulament. În cazurile în care există mai multe autorităţi competente desemnate pe teritoriul lor, statele membre ar trebui să asigure o cooperare strânsă între toate autorităţile competente desemnate pentru a asigura faptul că atribuţiile autorităţilor respective sunt îndeplinite în mod eficace.

(46)Statele membre ar trebui să se asigure că toate măsurile luate de autorităţile lor competente în temeiul prezentului regulament fac obiectul unor căi de atac judiciare eficiente în conformitate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "carta"). În conformitate cu jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, asigurarea protecţiei jurisdicţionale a drepturilor unei persoane în temeiul dreptului Uniunii este de competenţa instanţelor statelor membre. În plus, articolul 19 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) impune statelor membre obligaţia de a stabili căile de atac necesare pentru a asigura o protecţie jurisdicţională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii. În acest sens, statele membre ar trebui să se asigure că publicului, inclusiv persoanelor fizice sau juridice care intră sub incidenţa prezentului regulament, i se asigură accesul la justiţie în concordanţă cu obligaţiile asumate de statele membre respective în calitate de părţi la Convenţia Comisiei Economice pentru Europa a ONU (CEE-ONU) privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu din 25 iunie 1998 (¹³) (denumită în continuare "Convenţia de la Aarhus").

(47)Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancţiunile aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentului regulament şi să se asigure că acestea sunt puse în aplicare. Statele membre pot stabili norme privind sancţiuni administrative şi penale. În orice caz, aplicarea unor sancţiuni penale şi administrative nu ar trebui să conducă la o încălcare a dreptului de a nu fi judecat sau condamnat penal de două ori pentru aceeaşi infracţiune (principiul ne bis in idem), astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Pentru cele mai grave încălcări comise de o persoană juridică, cum ar fi cele cu un nivel ridicat de gravitate din cauza naturii, amplorii şi repetării lor, sau cele care prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea umană sau mediu, statele membre ar trebui să se asigure că sistemul lor naţional de sancţiuni include sancţiuni financiare de natură administrativă al căror cuantum maxim ar trebui să fie de cel puţin 3 % din cifra de afaceri anuală la nivelul Uniunii a persoanei juridice respective în exerciţiul financiar precedent celui în care sancţiunea financiară de natură administrativă este aplicată. Pentru astfel de încălcări, fără a aduce atingere obligaţiilor care le revin statelor membre în temeiul Directivei 2008/99/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁴), statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a impune, în acelaşi timp sau ca alternativă, sancţiuni penale, cu condiţia ca acestea să fie efective, proporţionale şi disuasive.

(48)După caz, statele membre ar trebui să sprijine finanţarea proiectelor care vizează: curăţarea zonelor poluate cu granule din plastic prin utilizarea de practici durabile din punctul de vedere al mediului; colectarea, prelucrarea şi furnizarea de informaţii privind incidentele şi accidentele care cauzează pierderi şi răspunsurile aferente; îmbunătăţirea cunoştinţelor privind impactul pierderilor de granule din plastic asupra sănătăţii umane şi mediului şi promovarea programelor de sensibilizare, în special pentru zonele cele mai afectate, cum ar fi zonele industriale şi porturile.

(49)În situaţia în care se produce un prejudiciu pentru sănătatea umană ca urmare a unei încălcări a prezentului regulament, statele membre ar trebui să se asigure că persoanele afectate pot solicita şi obţine despăgubiri pentru prejudiciul respectiv de la persoanele fizice sau juridice relevante. Astfel de norme privind despăgubirile contribuie la urmărirea obiectivelor de conservare, protecţie şi îmbunătăţire a calităţii mediului şi la ocrotirea sănătăţii persoanelor, astfel cum se prevede la articolul 191 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE). Acestea susţin, de asemenea, dreptul la viaţă, dreptul la integritate al persoanei şi dreptul la asistenţă medicală prevăzute la articolele 2, 3 şi 35 din cartă, precum şi dreptul la o cale de atac eficientă, astfel cum este prevăzut la articolul 47 din cartă. În plus, Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁵) nu conferă părţilor private niciun drept la despăgubiri ca urmare a unei daune aduse mediului sau a unei ameninţări iminente de producere a unei astfel de daune.

(50)Prin urmare, este oportun ca prezentul regulament să abordeze dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul suferit de persoane fizice şi să asigure faptul că persoanele fizice îşi pot apăra drepturile împotriva prejudiciului adus sănătăţii cauzat de încălcări ale prezentului regulament şi, prin urmare, să asigure o aplicare mai eficientă a prezentului regulament. Procedurile referitoare la cererile de despăgubire ar trebui să fie concepute şi aplicate astfel încât să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea dreptului la despăgubiri pentru prejudiciile suferite.

(51)Impactul prezentului regulament asupra autonomiei procedurale a statelor membre ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar pentru a asigura obiectivele de protecţie a sănătăţii umane printr-un mediu sigur urmărite de acesta şi nu ar trebui să afecteze alte norme procedurale naţionale care stabilesc dreptul de a solicita despăgubiri pentru încălcări ale prezentului regulament. Cu toate acestea, astfel de norme naţionale nu ar trebui să împiedice funcţionarea eficace a mecanismului de solicitare a despăgubirilor prevăzut în prezentul regulament.

(52)Pentru a se asigura că persoanele fizice îşi pot apăra drepturile împotriva prejudiciului adus sănătăţii cauzat de încălcări ale prezentului regulament şi, prin urmare, pentru a asigura o respectare mai eficientă a acestuia, organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia sănătăţii umane sau a mediului sau cele care promovează protecţia consumatorilor şi care îndeplinesc cerinţele prevăzute de dreptul intern, în calitate de membri ai publicului interesat, ar trebui să fie autorizate să iniţieze o procedură, potrivit modalităţilor stabilite de statele membre, în numele sau în sprijinul unei victime, fără a aduce atingere normelor naţionale de procedură privind reprezentarea şi apărarea în faţa instanţelor. De obicei, statele membre se bucură de autonomie procedurală pentru a asigura o cale de atac eficientă împotriva încălcărilor dreptului Uniunii, sub rezerva respectării principiilor echivalenţei şi eficacităţii. Cu toate acestea, experienţa arată că, deşi există dovezi epidemiologice copleşitoare privind impactul negativ al poluării asupra sănătăţii populaţiei, nu este evidentă stabilirea unei legături directe între o pierdere specifică de granule din plastic şi impactul specific asupra sănătăţii umane sau asupra mediului şi, în general, un astfel de impact nu este imediat.

(53)Pentru a ţine seama de progresele tehnice şi de evoluţiile ştiinţifice, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce priveşte modificarea anexelor la prezentul regulament. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (¹⁶). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestor instituţii au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(54)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să fie conferite competenţe de executare Comisiei în ceea ce priveşte raportarea informaţiilor referitoare la punerea în aplicare a prezentului regulament. Respectivele competenţe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁷).

(56)Întrucât obiectivul prezentului regulament, şi anume prevenirea pierderilor de granule din plastic, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vederea amploarea sau efectele acţiunii sale, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv,

Art. 1: Obiect şi domeniu de aplicare

(2)Prezentul regulament se aplică următoarelor persoane fizice şi juridice:

Art. 2: Definiţii

15."certificator" înseamnă oricare dintre următoarele persoane fizice sau juridice:

Art. 3: Obligaţii generale

(2)Operatorii economici transmit autorităţilor competente din statul membru notificări cu privire la fiecare instalaţie situată în statul membru respectiv pe care o exploatează sau pe care o controlează sau, după caz, cu privire la care le-a fost delegată o putere economică decisivă asupra funcţionării tehnice a instalaţiei. Pentru fiecare instalaţie notificată, aceştia specifică dacă instalaţia manipulează granule din plastic în cantităţi care sunt mai mici sau care ating sau depăşesc pragul de 1 500 de tone pe an. Înainte să transporte granule din plastic în Uniune pentru prima dată, transportatorii din UE sau reprezentanţii autorizaţi menţionaţi la articolul 4, după caz, notifică autorităţilor competente din statul membru în care este stabilit transportatorul din UE sau reprezentantul autorizat implicarea lor în transportul de granule din plastic în interiorul Uniunii şi mijloacele de transport utilizate.

(3)Operatorii economici, transportatorii din UE şi reprezentanţii autorizaţi notifică autorităţilor competente menţionate la alineatul (2) orice modificare semnificativă a elementelor notificate anterior în conformitate cu alineatul (2) în ceea ce priveşte instalaţiile şi activităţile în cauză legate de manipularea şi transportul granulelor din plastic, inclusiv orice închidere a unei instalaţii existente, încetarea activităţilor de transport sau faptul că nu mai intră sub incidenţa prezentului regulament, precum şi orice modificări ale cantităţilor de granule din plastic manipulate care sunt relevante pentru aplicarea obligaţiilor asociate fiecărui prag.

Art. 4: Reprezentanţi autorizaţi ai transportatorilor din afara UE

(2)Transportatorii din afara UE mandatează în scris reprezentantul autorizat să acţioneze în numele lor în scopul asigurării conformităţii cu articolul 3 alineatele (2) şi (3), cu articolul 5 alineatul (6) al treilea paragraf şi cu articolul 15 alineatul (1) din prezentul regulament. Un astfel de reprezentant autorizat poate să fie interlocutor în plus faţă de transportatorii din afara UE sau în locul acestora. Mandatul reprezentantului autorizat este valabil numai în cazul în care este acceptat în scris de reprezentantul autorizat. Desemnarea unui reprezentant autorizat nu aduce atingere acţiunilor în justiţie care ar putea fi introduse împotriva transportatorilor din afara UE.

Art. 5: Obligaţii privind manipularea granulelor din plastic

(1)Operatorii economici întreprind următoarele acţiuni:

c)notifică planul de gestionare a riscurilor autorităţii competente a statului membru în care este situată instalaţia, împreună cu o declaraţie de conformitate pe proprie răspundere emisă în conformitate cu modelul de formular prevăzut în anexa II.

(2)Operatorii economici care sunt întreprinderi mici, mijlocii sau mari ce exploatează instalaţii în care s-au manipulat granule din plastic în cantităţi sub pragul de 1 500 de tone în anul calendaristic precedent sau care sunt microîntreprinderi notifică autorităţii competente a statului membru în care este situată instalaţia, o dată la 5 ani de la ultima notificare, o actualizare a planului de gestionare a riscurilor pentru fiecare instalaţie, precum şi o reînnoire a declaraţiei de conformitate pe proprie răspundere.

(6)Operatorii economici, transportatorii din UE şi transportatorii din afara UE au următoarele obligaţii:

b)să ţină evidenţa cantităţilor estimate anual de pierderi şi a cantităţilor totale de granule din plastic manipulate.

(8)În fiecare an, operatorii economici care sunt întreprinderi mijlocii sau mari şi care exploatează instalaţii în care s-au manipulat granule din plastic în cantităţi care au atins sau au depăşit pragul de 1 500 de tone în anul calendaristic precedent efectuează, pentru fiecare instalaţie, o evaluare internă a stării de conformitate a instalaţiei cu cerinţele planului de gestionare a riscurilor prevăzut în anexa I sau cu condiţiile în temeiul cărora a fost acordată autorizaţia menţionată la articolul 7 alineatul (1) litera (a).

Art. 6: Certificarea

(3)Până la 17 decembrie 2030, operatorii economici care sunt întreprinderi mici demonstrează că procesul de manipulare din fiecare instalaţie în care s-au manipulat granule din plastic în cantităţi care au atins sau au depăşit un prag de 1 500 de tone în anul calendaristic precedent respectă cerinţele prevăzute în anexa I, prin obţinerea unui certificat eliberat de un certificator. Certificatul respectiv este valabil timp de cinci ani.

Art. 7: Conformitatea prin intermediul autorizaţiilor

(1)Statele membre pot scuti operatorii economici de obligaţiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (c) şi la articolul 5 alineatul (2), precum şi de obligaţia de obţinere a unui certificat în temeiul articolului 6 alineatele (1), (2) şi (3) pentru fiecare instalaţie, cu condiţia ca:

Art. 8: Conformitatea prin intermediul sistemelor de management de mediu

(1)Operatorii economici înregistraţi în sistemul comunitar de management de mediu şi audit (EMAS) în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 sunt scutiţi de obligaţiile prevăzute la articolul 5 alineatul (2) şi la articolul 6 alineatele (1), (2) şi (3) din prezentul regulament, cu condiţia ca verificatorul de mediu, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 20 din Regulamentul (CE) nr. 1221/2009, să fi verificat dacă cerinţele prevăzute în anexa I la prezentul regulament au fost incluse în sistemul de management de mediu al operatorului economic şi au fost puse în aplicare.

(2)Statele membre pot excepta operatorii economici de la respectarea articolului 5 alineatul (2) şi a articolului 6 alineatele (1), (2) şi (3) dacă aceştia au elaborat şi pus în aplicare un sistem de management de mediu (EMS) pentru fiecare instalaţie şi cu condiţia ca:

Art. 9: Acreditarea certificatorilor

(d)certificatorul şi personalul său îşi desfăşoară activităţile într-un mod nediscriminatoriu, la cel mai înalt nivel de integritate profesională şi cu competenţa tehnică necesară şi nu pot fi supuşi niciunor presiuni şi stimulente, inclusiv financiare, care le-ar putea influenţa judecata sau rezultatele activităţilor lor de certificare, în special în ceea ce priveşte persoane sau grupuri de persoane care au un interes legat de rezultatele activităţilor respective. Trebuie să fie garantată imparţialitatea certificatorilor, a personalului de conducere de nivel superior al acestora şi a personalului responsabil de îndeplinirea sarcinilor de certificare;

(h)în cazul în care un certificator subcontractează sarcini specifice legate de certificare sau recurge la o filială, acesta îşi asumă întreaga responsabilitate pentru sarcinile îndeplinite de subcontractanţi sau filiale şi evaluează şi monitorizează calificările subcontractantului sau ale filialei şi activitatea desfăşurată de aceştia. Numai sarcinile care intră în domeniul de aplicare al acreditării certificatorului pot fi îndeplinite de subcontractanţi sau filiale. Certificatorii se asigură că activităţile subcontractanţilor sau filialelor lor nu afectează confidenţialitatea, obiectivitatea sau imparţialitatea activităţilor lor de certificare.

Art. 10: Obligaţia de a furniza informaţii

Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁰) şi Regulamentului (CE) nr. 1907/2006, orice producător, importator, utilizator din aval sau distribuitor care introduce pe piaţă granule din plastic care sunt microparticule de polimeri sintetici în sensul rubricii 78 punctul 7 din anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 furnizează informaţiile menţionate în anexa V la prezentul regulament pe etichetă, pe ambalaj, pe prospectul însoţitor sau pe fişa cu date de securitate. Informaţiile trebuie să fie clar vizibile, lizibile şi indelebile. Informaţiile sub formă de text sunt furnizate în limbile oficiale ale statelor membre în care sunt introduse pe piaţă granulele din plastic, cu excepţia cazului în care statele membre în cauză dispun altfel. Producătorul, importatorul, utilizatorul din aval sau distribuitorul pot furniza informaţiile respective atunci când îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute la rubrica 78 punctul 7 din anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006.

Art. 11: Accesul publicului la informaţii

(1)Autorităţile competente pun la dispoziţia publicului informaţiile care urmează, inclusiv în mod sistematic prin intermediul internetului, pe un site web uşor de găsit, gratuit şi fără limitarea accesului la utilizatorii înregistraţi, asigurând totodată protecţia informaţiilor comerciale confidenţiale:

(2)Atunci când pun la dispoziţia publicului planurile de gestionare a riscurilor menţionate la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol, autorităţile competente nu fac publice informaţiile menţionate în anexa I punctul 1 litera (b). Autorităţile competente pot omite părţi din celelalte informaţii menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (b) de la prezentul articol în cazul în care divulgarea acestora ar afecta în mod negativ siguranţa instalaţiilor în cauză, siguranţa populaţiei locale sau oricare dintre interesele enumerate la articolul 4 alineatul (2) literele (a)-(h) din Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²¹). Autorităţile competente pot solicita ca operatorii economici să identifice părţile din informaţii pe care consideră că nu trebuie să fie făcute publice.

Art. 12: Obligaţii privind transportul maritim de granule din plastic în containere de marfă

(1)Expeditorii se asigură că:

Art. 13: Verificarea conformităţii şi raportarea

(1)Autorităţile competente verifică dacă operatorii economici, transportatorii din UE, transportatorii din afara UE şi reprezentanţii autorizaţi, expeditorii şi operatorii, precum şi agenţii şi comandanţii de nave maritime respectă obligaţiile prevăzute în prezentul regulament, ţinând seama, după caz, de informaţiile furnizate în declaraţiile de conformitate pe proprie răspundere menţionate la articolul 5 alineatele (1) şi (2) şi colectate de certificatori şi de autorităţile competente în conformitate cu articolul 6 alineatul (6) şi cu articolul 7 alineatul (1), având în vedere scutirile acordate în temeiul articolului 8. Autorităţile competente efectuează inspecţii de mediu, inclusiv fără notificare prealabilă, precum şi alte măsuri de verificare, urmând o abordare bazată pe riscuri.

(2)Până la 1 ianuarie 2030 şi, ulterior, o dată la trei ani, statele membre prezintă Comisiei un raport care conţine informaţii calitative şi cantitative privind punerea în aplicare a prezentului regulament în cursul celor trei ani calendaristici consecutivi precedenţi. Aceste informaţii includ următoarele:

Art. 14: Incidente şi accidente

(1)Fără a aduce atingere Directivei 2004/35/CE, în cazul unui incident sau al unui accident care provoacă o pierdere ce afectează sănătatea umană sau mediul, operatorii economici, transportatorii din UE şi transportatorii din afara UE întreprind următoarele acţiuni:

Art. 15: Neconformitatea

(2)În cazul în care încălcarea normelor prevăzute în prezentul regulament reprezintă un pericol imediat pentru sănătatea umană sau ameninţă să producă un efect negativ semnificativ imediat asupra mediului, autoritatea competentă trebuie să suspende sau, în cazul în care respectiva încălcare duce la o pierdere semnificativă, poate să suspende funcţionarea instalaţiei sau a unei părţi a acesteia, şi să imobilizeze ori să împiedice deplasarea vehiculelor rutiere, a vagoanelor feroviare sau a navelor de navigaţie interioară până la restabilirea conformităţii potrivit alineatului (1) literele (b) şi (c).

Art. 16: Desemnarea şi atribuţiile autorităţilor competente

(3)Competenţele autorităţilor competente menţionate la alineatul (2) includ cel puţin următoarele:

Art. 17: Informaţii şi asistenţă în ceea ce priveşte conformitatea

(1)Până la 17 decembrie 2026, Comisia elaborează şi pune la dispoziţia publicului, inclusiv prin intermediul internetului, pe un site web uşor de găsit, gratuit şi fără limitarea accesului la utilizatorii înregistraţi, materiale de sensibilizare şi de formare cu privire la modul adecvat de punere în aplicare a obligaţiilor prevăzute în prezentul regulament, în consultare cu reprezentanţi ai operatorilor economici, ai transportatorilor şi ai certificatorilor, incluzând microîntreprinderile şi întreprinderile mici şi mijlocii, şi organizaţiile neguvernamentale de mediu relevante şi în colaborare cu autorităţile competente. După caz, Comisia consultă, de asemenea, reprezentanţi ai reprezentanţilor autorizaţi, ai expeditorilor şi operatorilor, ai agenţilor şi ai comandanţilor de nave maritime.

(2)Statele membre se asigură că operatorii economici, transportatorii din UE şi transportatorii din afara UE, reprezentanţii autorizaţi, expeditorii şi operatorii, agenţii şi comandanţii de nave maritime au acces la informaţiile referitoare la conformitatea cu prezentul regulament şi că aceştia, în special microîntreprinderile şi întreprinderile mici, primesc asistenţă în această privinţă.

Art. 18: Standarde

(3)În cazul în care nicio organizaţie europeană de standardizare nu acceptă cererea de elaborare a unui proiect de standard armonizat sau în cazul în care Comisia consideră că standardul propus nu îndeplineşte cerinţele pe care urmăreşte să le acopere, Comisia stabileşte metodologia menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol prin intermediul unui act de punere în aplicare. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 24 alineatul (3).

Art. 19: Soluţionarea plângerilor şi accesul la justiţie

(1)Persoanele fizice sau juridice considerate, în temeiul dreptului intern, ca având un interes suficient sau cele care consideră că le-au fost încălcate drepturile sunt îndreptăţite să depună plângeri motivate la autorităţile competente atunci când consideră, pe baza unor circumstanţe obiective, că un operator economic, un transportator din UE, un transportator din afara UE sau un expeditor ori un operator, un agent sau un comandant de navă maritimă nu respectă prezentul regulament.

(2)Autorităţile competente evaluează plângerile motivate menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol şi, în cazul în care acest lucru este adecvat, iau măsurile necesare pentru a verifica respectivele plângeri, efectuând inclusiv inspecţii şi audieri ale persoanei sau organizaţiei în cauză. În cazul în care se consideră că plângerea este întemeiată, autorităţile competente iau măsurile necesare în conformitate cu articolul 5 alineatul (3), cu articolul 14 alineatul (2) şi cu articolul 15 alineatul (2).

(4)Statele membre se asigură că o persoană menţionată la alineatul (1) are acces la o instanţă sau la un alt organism public independent şi imparţial competent să controleze legalitatea procedurală şi de fond a deciziilor, acţiunilor sau a lipsei de acţiune din partea autorităţii competente în temeiul prezentului regulament, fără a aduce atingere dispoziţiilor de drept intern care impun epuizarea căilor de atac administrative înainte de a recurge la proceduri judiciare. Căile de atac în cauză trebuie să fie corecte, echitabile, să se desfăşoare în timp util, să nu implice costuri prohibitive şi să ofere măsuri reparatorii adecvate şi eficace, inclusiv măsuri provizorii, dacă este necesar.

Art. 20: Sancţiuni

(1)Fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre în temeiul Directivei (UE) 2024/1203 a Parlamentului European şi a Consiliului (²²), statele membre stabilesc normele privind sancţiunile aplicabile pentru încălcarea prezentului regulament şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancţiunile trebuie să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.

Art. 21: Despăgubiri

Art. 22: Modificarea anexelor

(2)Comisia adoptă actele delegate menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol ţinând seama de:

Art. 23: Exercitarea delegării de competenţe

(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 22 alineatul (1) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 2 ianuarie 2028. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 22 alineatul (1) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 25: Evaluare şi revizuire

(1)Până la 17 decembrie 2033, Comisia efectuează o evaluare a punerii în aplicare a prezentului regulament în lumina obiectivelor pe care le urmăreşte. Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind principalele constatări ale evaluării. Raportul include cel puţin următoarele aspecte:

Art. 26: Intrare în vigoare şi aplicare

ANEXA I:PLAN DE GESTIONARE A RISCURILOR PENTRU INSTALAŢII

1.Planul de gestionare a riscurilor menţionat la articolul 5 alineatul (1) conţine următoarele elemente:

2.În ceea ce priveşte litera (i) de la punctul 1, ambalajele şi echipamentele instalate pentru prevenirea, izolarea şi curăţarea vărsărilor şi pierderilor trebuie să fie adecvate şi proporţionale în raport cu natura şi dimensiunea instalaţiei şi trebuie să includă:

(a)în ceea ce priveşte prevenirea: în cazul instalaţiilor în care are loc ambalarea, ambalaje care sunt suficient de solide pentru a rezista şocurilor, încărcăturilor şi condiţiilor meteorologice întâlnite în mod normal în timpul transportului; rezistenţa materialului utilizat pentru ambalare şi construcţia ambalajului trebuie să fie adecvate capacităţii ambalajului şi utilizării preconizate a acestuia; ambalajele trebuie să fie etanşe la substanţe pulverulente sau să fie prevăzute cu o dublură interioară adecvată şi trebuie să fie construite şi închise în mod securizat, astfel încât să se împiedice orice pierdere de conţinut care ar putea fi cauzată de vibraţii sau de forţe de accelerare în condiţii normale de transport;

3.În ceea ce priveşte litera (j) de la punctul 1, procedurile instituite pentru prevenirea, izolarea şi curăţarea vărsărilor şi pierderilor trebuie să fie adecvate şi proporţionale în raport cu natura şi dimensiunea instalaţiei şi trebuie să includă:

(b)manipularea ambalajelor granulelor din plastic astfel încât să se prevină perforarea ambalajelor; în locurile cu risc de vărsare ridicat, asigurarea faptului că se efectuează inspecţii periodice, curăţarea şi întreţinerea dispozitivelor de captare şi a instalaţiilor de depozitare, precum şi a ambalajelor şi a containerelor; în cazul în care conţinutul ambalajelor sau al containerelor se scurge din acestea sau trece prin ele, asigurarea faptului că acestea nu mai sunt utilizate;

4.În plus faţă de punctul 2 şi în funcţie de natura şi dimensiunea instalaţiei, precum şi de amploarea operaţiunilor acesteia, operatorii economici iau în considerare includerea în planul de gestionare a riscurilor a descrierii cel puţin a următoarelor echipamente:

(a)în ceea ce priveşte prevenirea: în cazul instalaţiilor în care are loc ambalarea: ambalaje care nu se degradează în mediul acvatic; garnituri de vid pe furtunuri şi conducte; învelişuri de protecţie pe motostivuitoare, echipamente hidraulice, sau alte echipamente de încărcare şi descărcare, pentru a preveni perforarea ambalajelor; echipamente pentru crearea de puncte de conectare securizate, cu bariere secundare; sisteme de încărcare concepute astfel încât să asigure faptul că liniile de transfer pot fi golite complet după încărcare şi descărcare; containere sigilate sau silozuri externe pentru depozitarea granulelor; protecţie pentru a preveni umplerea excesivă a silozurilor; sisteme automate de transport pentru granule; echipamente de extracţie a prafului de granule din plastic dotate cu filtre de praf de granule din plastic sau dispozitive de captare a acestuia corespunzătoare; pentru curăţarea containerelor sau a silozurilor de granule din plastic, utilizarea de filtre sau de dispozitive de captare pentru apa de clătire şi curăţarea aerului;

(b)în ceea ce priveşte izolarea: dispozitive de captare secundare amplasate între zonele în care sunt manipulate granule din plastic şi limita instalaţiei, în jurul instalaţiei şi la punctele de conectare, unde sunt transferate granule din plastic; grilaje de canalizare pe toate canalele de scurgere de pe podea din interiorul clădirilor şi pe canalele de scurgere situate pe suprafeţe externe (de exemplu, plăci de beton, drumuri de asfalt şi căi pietonale pavate) cu o dimensiune a găurilor, dacă este cazul, mai mică decât cele mai mici granule din plastic manipulate în amplasamentele respective; sisteme de drenare sau de filtrare a apei pluviale pentru gestionarea inundaţiilor sau a furtunilor previzibile în mod rezonabil; un sistem de tratare a apelor uzate; containere închise pentru granulele din plastic vărsate şi pentru ambalajele goale; zone pentru repararea sau gestionarea ambalajelor deteriorate; o podea sau un spaţiu subteran în zonele de încărcare şi descărcare care să nu împiedice curăţarea vărsărilor;

5.În plus faţă de punctul 3 şi în funcţie de natura şi dimensiunea instalaţiei, precum şi de amploarea operaţiunilor acesteia, operatorii economici iau în considerare includerea în planul de gestionare a riscurilor a descrierii cel puţin a următoarelor proceduri:

(a)în ceea ce priveşte prevenirea: limite privind cantităţile de granule din plastic transportate în anumite ambalaje; utilizarea de tăvi în caz de vărsare sub punctele de transfer şi în timpul încărcării şi descărcării; protocoale clare pentru deschiderea, încărcarea, închiderea şi sigilarea containerelor la începutul şi la sfârşitul încărcării; testarea fizică şi monitorizarea eficacităţii procedurilor de prevenire; proceduri de recepţie şi de plecare pentru transportatorii din UE şi cei din afara UE; proceduri şi măsuri de prevenire a prafului de granule din plastic;

(b)în ceea ce priveşte izolarea: inspectarea, curăţarea şi întreţinerea periodică a grilajelor de canalizare, a sistemelor de drenare a apei pluviale sau a sistemelor de filtrare; inspectarea şi curăţarea periodică a vehiculelor care părăsesc sau intră într-un sit, a instalaţiilor de alimentare cu apă care ies din incintă şi a gardurilor din perimetrul incintei care se află în zone publice, după caz; înlocuirea sau repararea imediată a ambalajelor sau containerelor care prezintă scurgeri; întreţinerea sistemului de tratare a apelor uzate;

6.Operatorii economici care sunt întreprinderi mijlocii sau mari şi care exploatează instalaţii în care s-au manipulat granule din plastic în cantităţi care au atins sau au depăşit pragul de 1 500 de tone în anul calendaristic precedent includ în planul lor de gestionare a riscurilor şi următoarele:

ANEXA II:FORMULAR PENTRU DECLARAŢIA DE CONFORMITATE PE PROPRIE RĂSPUNDERE

declar pe propria răspundere exclusivă că manipularea granulelor din plastic în instalaţia situată în..........................................................................................(adresa) cu numărul de înregistrare (dacă este disponibil).............................................se face cu respectarea tuturor cerinţelor Regulamentului (UE) 2025/2365 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 noiembrie 2025 privind prevenirea pierderilor de granule din plastic pentru a reduce poluarea cu microplastice.

ANEXA III:ACŢIUNI PENTRU TRANSPORTATORII DIN UE ŞI PENTRU TRANSPORTATORII DIN AFARA UE

1.în ceea ce priveşte prevenirea: verificarea, în timpul încărcării şi descărcării şi ulterior acestora, a faptului că granulele din plastic sunt îndepărtate în mod corespunzător de pe exteriorul mijlocului de transport şi al containerelor de marfă înainte de a părăsi instalaţia şi că rampele de încărcare şi de descărcare ale mijloacelor de transport sunt închise la ieşirea din instalaţie; comunicarea clară privind cerinţele referitoare la arimarea în condiţii de siguranţă; verificarea vizuală a integrităţii ambalajului granulelor din plastic înainte de călătorie; asigurarea faptului că se folosesc învelişuri de protecţie pe, de exemplu, motostivuitoare/echipamentele hidraulice pentru a preveni perforarea ambalajelor; prevenirea oricărei scurgeri în timpul transportului, de exemplu prin asigurarea faptului că mijloacele de transport sunt într-o stare adecvată din punct de vedere tehnic şi că containerele de marfă sunt completate, dacă este necesar, cu o sigilare corespunzătoare; curăţarea periodică a compartimentelor de încărcare, a containerelor de marfă şi a remorcilor pentru a reduce la minimum pierderea de granule din plastic vărsate; verificarea vizuală a deschiderilor şi a integrităţii compartimentelor de încărcare, a containerelor de marfă şi a remorcilor pentru a limita şi a reduce la minimum pierderile de granule din plastic înainte şi, în măsura posibilului, în timpul călătoriei, inclusiv în terminalele multimodale, terminalele feroviare, porturile interioare şi cele maritime.

2.în ceea ce priveşte izolarea şi curăţarea: acolo unde este posibil, repararea în timpul transportului a ambalajelor deteriorate şi izolarea granulelor din plastic rămase în compartimentul de încărcare; colectarea granulelor din plastic vărsate în recipiente sau saci închişi în vederea eliminării corespunzătoare; în cazul transportului de granule din plastic în vrac în cisterne, deschiderea gurii de vizitare/conului de pe fundul rezervorului numai după intrarea în zona de curăţare; înlocuirea dublurii interioare a containerului numai în zone adecvate şi care nu sunt publice, unde orice vărsare poate fi izolată; notificarea autorităţilor competente, cum ar fi autorităţile internaţionale şi naţionale cu atribuţii în domeniul intervenţiilor de urgenţă sau autorităţile de mediu ale statului membru în care a avut loc pierderea.

ANEXA IV:FORMULAR PENTRU CERTIFICATUL DE CONFORMITATE