Titlul i - DISPOZIŢII GENERALE - Regulamentul 952/09-oct-2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii
Acte UE
Jurnalul Oficial 269L
În vigoare Versiune de la: 12 Decembrie 2022
TITLUL I:DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1: Obiect şi domeniu de aplicare
(1)Prezentul regulament instituie Codul vamal al Uniunii (denumit în continuare "codul"), care stabileşte normele şi procedurile generale aplicabile mărfurilor introduse sau scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii.
Fără a aduce atingere convenţiilor şi legislaţiei internaţionale, respectiv legislaţiei Uniunii în alte domenii, codul se aplică uniform la nivelul întregului teritoriu vamal al Uniunii.
(2)Anumite dispoziţii ale legislaţiei vamale se pot aplica şi în afara teritoriului vamal al Uniunii, în cadrul reglementărilor specifice sau al convenţiilor internaţionale.
(3)Anumite dispoziţii ale legislaţiei vamale, inclusiv simplificările pe care le prevede, se aplică schimburilor comerciale cu mărfuri unionale între părţi ale teritoriului vamal al Uniunii în care se aplică dispoziţiile Directivei 2006/112/CE sau ale Directivei 2008/118/CE şi acele părţi ale acestui teritoriu în care nu se aplică dispoziţiile menţionate sau schimburilor comerciale între părţi ale acestui teritoriu în care nu se aplică dispoziţiile menţionate.
Art. 2: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru stabilirea dispoziţiilor legislaţiei vamale şi simplificarea acesteia în ceea ce priveşte declaraţia vamală, dovada statutului vamal, utilizarea regimului de tranzit unional intern, în măsura în care nu afectează aplicarea corespunzătoare a măsurilor fiscale aferente, aplicabile schimburilor comerciale cu mărfuri unionale menţionate la articolul 1 alineatul (3). Aceste acte se pot referi la circumstanţe specifice ale comerţului cu mărfuri unionale care implică un singur stat membru.
Art. 3: Misiunea autorităţilor vamale
Autorităţile vamale sunt responsabile în primul rând de supravegherea comerţului internaţional al Uniunii, contribuind astfel la un comerţ echitabil şi deschis, la punerea în aplicare a dimensiunii exterioare a pieţei interne, a politicii comerciale comune şi a celorlalte politici comune ale Uniunii cu un impact asupra comerţului, precum şi la securitatea de ansamblu a lanţului de aprovizionare. Autorităţile vamale instituie măsuri care vizează, în special, următoarele:
(a)protejarea intereselor financiare ale Uniunii şi ale statelor membre ale acesteia;
(b)protejarea Uniunii de comerţul inechitabil şi ilegal şi încurajarea activităţilor economice legitime;
(c)garantarea securităţii şi siguranţei Uniunii şi a rezidenţilor acesteia, protecţia mediului, în cooperare strânsă cu alte autorităţi, dacă este cazul; şi
(d)menţinerea unui echilibru adecvat între controalele vamale şi facilitarea comerţului legitim.
Art. 4: Teritoriul vamal
(1)Teritoriul vamal al Uniunii cuprinde teritoriile următoare, inclusiv apele lor teritoriale şi interioare, respectiv spaţiul lor aerian:
- teritoriul Regatului Belgiei;
- teritoriul Republicii Bulgaria;
- teritoriul Republicii Cehe;
- teritoriul Regatului Danemarcei, cu excepţia Insulelor Feroe şi a Groenlandei;
- teritoriul Republicii Federale Germania, cu excepţia insulelor Helgoland şi a teritoriului Busingen (Tratatul din 23 noiembrie 1964 între Republica Federală Germania şi Confederaţia Elveţiană);
- teritoriul Republicii Estonia;
- teritoriul Irlandei;
- teritoriul Republicii Elene;
- teritoriul Regatului Spaniei, cu excepţia teritoriilor Ceuta şi Melilla;
- teritoriul Republicii Franceze, exceptând ţările şi teritoriile franceze de peste mări cărora li se aplică dispoziţiile părţii a patra din TFUE;
- teritoriul Republicii Croaţia;
- teritoriul Republicii Italiene, cu excepţia municipalităţii Livigno,
- teritoriul Republicii Cipru, în conformitate cu dispoziţiile Actului de aderare din 2003;
- teritoriul Republicii Letonia;
- teritoriul Republicii Lituania;
- teritoriul Marelui Ducat al Luxemburgului;
- teritoriul Ungariei;
- teritoriul Maltei;
- teritoriul Regatului Ţărilor de Jos în Europa;
- teritoriul Republicii Austria;
- teritoriul Republicii Polone;
- teritoriul Republicii Portugheze;
- teritoriul României;
- teritoriul Republicii Slovenia;
- teritoriul Republicii Slovace;
- teritoriul Republicii Finlanda;
- teritoriul Regatului Suediei; şi
- teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, precum şi Insulele Anglo-Normande şi Insula Man.
(2)Având în vedere convenţiile şi tratatele care le sunt aplicabile, teritoriile următoare, inclusiv apele teritoriale şi interioare ale acestora şi spaţiul lor aerian, situate în afara teritoriilor statelor membre, sunt considerate ca făcând parte din teritoriul vamal al Uniunii:
a)FRANŢA
Teritoriul Monaco, astfel cum este definit prin Convenţia vamală semnată la Paris la 18 mai 1963 [Journal Officiel de la Republique Francaise (Jurnalul Oficial al Republicii Franceze) din 27 septembrie 1963, p. 8679];
b)CIPRU
Teritoriul zonelor aflate sub suveranitate britanică Akrotiri şi Dhekelia, astfel cum sunt definite în Tratatul de constituire a Republicii Cipru, semnat la Nicosia la 16 august 1960 [United Kingdom Treaty Series No 4 (1961) Cmnd. 1252].
Art. 5: Definiţii
În sensul prezentului cod, se aplică următoarele definiţii:
1."autorităţi vamale" înseamnă administraţiile vamale ale statelor membre responsabile de aplicarea legislaţiei vamale şi orice alte autorităţi abilitate, prin legislaţia naţională, să aplice anumite dispoziţii vamale;
2."legislaţie vamală" înseamnă ansamblul legislaţiei format din toate elementele următoare:
(a)codul şi dispoziţiile de completare sau de punere în aplicare a acestuia adoptate la nivelul Uniunii sau la nivel naţional;
(b)Tariful vamal comun;
(c)dispoziţiile privind instituirea unui sistem al Uniunii de scutire de la plata taxelor vamale;
(d)acordurile internaţionale care conţin dispoziţii vamale, în măsura în care acestea sunt aplicabile în Uniune;
(e)Regulamentul (UE) 2022/2399 al Parlamentului European şi al Consiliului (*1) şi dispoziţiile de completare sau de punere în aplicare a acestuia;
(*1)Regulamentul (UE) 2022/2399 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 noiembrie 2022 de instituire a mediului aferent ghişeului unic al Uniunii Europene pentru vămi şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 (JO L 317, 9.12.2022, p. 1).
3."controale vamale" înseamnă acte specifice îndeplinite de autorităţile vamale în scopul asigurării respectării legislaţiei vamale sau a altor dispoziţii care reglementează intrarea, ieşirea, tranzitul, circulaţia, depozitarea şi destinaţia finală a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al Uniunii şi ţările sau teritoriile din afara acestui teritoriu, precum şi staţionarea şi circulaţia pe teritoriul vamal al Uniunii ale mărfurilor neunionale şi ale mărfurilor plasate sub regimul de destinaţie finală;
4."persoană" înseamnă o persoană fizică, o persoană juridică sau orice asociere de persoane care nu este persoană juridică, dar care este recunoscută în conformitate cu legislaţia Uniunii sau cu cea naţională ca având capacitatea de a încheia acte juridice;
5."operator economic" înseamnă o persoană care desfăşoară, în cadrul activităţii sale profesionale, activităţi reglementate prin legislaţia vamală;
6."reprezentant vamal" înseamnă o persoană desemnată de o altă persoană pentru a îndeplini acţiunile şi formalităţile prevăzute în legislaţia vamală în relaţia acesteia cu autorităţile vamale;
7."risc" înseamnă probabilitatea şi impactul producerii, la intrarea, ieşirea, tranzitul, circulaţia sau destinaţia finală a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al Uniunii şi ţările sau teritoriile situate în afara acestui teritoriu sau la staţionarea pe teritoriul vamal al Uniunii a mărfurilor neunionale, a unui eveniment care:
(a)ar împiedica aplicarea corectă a măsurilor la nivelul Uniunii sau a celor naţionale;
(b)ar compromite interesele financiare ale Uniunii sau ale statelor membre; sau
(c)ar constitui o ameninţare pentru securitatea şi siguranţa Uniunii şi a rezidenţilor acesteia, pentru sănătatea persoanelor, a animalelor sau a plantelor, pentru mediu sau pentru consumatori;
8."formalităţi vamale" înseamnă ansamblul operaţiunilor care trebuie îndeplinite de către o persoană şi de către autorităţile vamale în vederea respectării legislaţiei vamale;
9."declaraţie sumară de intrare" înseamnă actul prin care o persoană informează autorităţile vamale, sub forma şi în modalitatea prevăzute şi într-un anumit termen, că urmează să fie introduse mărfuri pe teritoriul vamal al Uniunii;
10."declaraţie sumară de ieşire" înseamnă actul prin care o persoană informează autorităţile vamale, sub forma şi în modalitatea prevăzute şi într-un anumit termen, că urmează să fie scoase mărfuri de pe teritoriul vamal al Uniunii;
11."declaraţie de depozitare temporară" înseamnă actul prin care o persoană indică, sub forma şi în modalitatea prevăzute, faptul că mărfurile se află în depozit temporar;
12."declaraţie vamală" înseamnă actul prin care o persoană indică, sub forma şi în modalitatea prevăzute, dorinţa de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal, menţionând, dacă este cazul, procedura specifică care urmează să fie aplicată;
13."declaraţie de reexport" înseamnă actul prin care o persoană indică, sub forma şi în modalitatea prevăzute, dorinţa de a scoate mărfuri neunionale, cu excepţia celor aflate în zonă liberă sau în depozitare temporară, de pe teritoriul vamal al Uniunii;
14."notificare de reexport" înseamnă actul, diferit de declaraţia de reexport, prin care o persoană indică, sub forma şi în modalitatea prevăzute, dorinţa de a scoate mărfuri neunionale care se află într-o zonă liberă sau în depozitare temporară în afara teritoriului vamal al Uniunii;
15."declarant" înseamnă persoana care depune o declaraţie vamală, o declaraţie de depozitare temporară, o declaraţie sumară de intrare, o declaraţie sumară de ieşire, o declaraţie de reexport sau o notificare de reexport în nume propriu sau persoana în numele căreia se depune declaraţia sau notificarea respectivă;
16."regim vamal" înseamnă unul dintre regimurile următoare sub care pot fi plasate mărfurile în conformitate cu codul:
(a)punerea în liberă circulaţie;
(b)regimuri speciale;
(c)export;
17."depozitare temporară" înseamnă situaţia mărfurilor neunionale depozitate temporar sub supraveghere vamală în intervalul dintre prezentarea acestora în vamă şi plasarea lor sub un regim vamal sau reexportul lor;
18."datorie vamală" înseamnă obligaţia unei persoane de a plăti cuantumul taxelor la import sau la export care se aplică unor mărfuri specifice în conformitate cu legislaţia vamală în vigoare;
19."debitor" înseamnă orice persoană obligată la plata unei datorii vamale;
20."taxe la import" înseamnă taxele vamale care trebuie plătite la importul de mărfuri;
21."taxe la export" înseamnă taxele vamale care trebuie plătite la exportul de mărfuri;
22."statut vamal" înseamnă statutul unor mărfuri ca fiind mărfuri unionale sau neunionale;
23."mărfuri unionale" înseamnă mărfurile care aparţin uneia dintre următoarele categorii:
(a)mărfuri produse în întregime pe teritoriul vamal al Uniunii şi care nu conţin mărfuri importate din ţări sau teritorii situate în afara teritoriului vamal al Uniunii;
(b)mărfuri care intră pe teritoriul vamal al Uniunii provenind din ţări sau teritorii care nu fac parte din acest teritoriu şi care au fost puse în liberă circulaţie;
(c)mărfuri obţinute sau produse pe teritoriul vamal al Uniunii, fie exclusiv din mărfuri menţionate la litera (b), fie din mărfuri menţionate la literele (a) şi (b);
24."mărfuri neunionale" înseamnă mărfuri altele decât cele menţionate la punctul 23 sau care şi-au pierdut statutul vamal de mărfuri unionale;
25."gestionarea riscurilor" înseamnă determinarea sistematică a riscurilor, inclusiv cu ajutorul controalelor prin sondaj, şi punerea în aplicare a tuturor măsurilor necesare pentru a limita expunerea la riscuri;
26."acordarea liberului de vamă" înseamnă actul prin care autorităţile vamale pun mărfurile la dispoziţie în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate;
27."supravegherea vamală" înseamnă acţiunile întreprinse, în general, de autorităţile vamale pentru a asigura respectarea reglementărilor vamale şi, când este cazul, a altor dispoziţii aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală;
28."rambursare" înseamnă restituirea unei sume reprezentând taxe la import sau la export care au fost plătite;
29."remitere" înseamnă scutirea de la plata unei sume reprezentând taxe la import sau la export care nu au fost plătite;
30."produse transformate" înseamnă mărfurile plasate sub un regim de perfecţionare şi care au fost supuse operaţiunilor de perfecţionare;
31."persoană stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii" înseamnă:
(a)în cazul unei persoane fizice, orice persoană care are reşedinţa obişnuită pe teritoriul vamal al Uniunii;
(b)în cazul unei persoane juridice sau al unei asocieri de persoane, orice persoană care are sediul social legal, sediul central sau un sediu permanent pe teritoriul vamal al Uniunii;
32."sediu permanent" înseamnă un loc fix de activitate, unde atât resursele umane, cât şi cele tehnice necesare sunt prezente în mod permanent şi prin care se desfăşoară, în totalitate sau în parte, operaţiunile vamale ale unei persoane;
33."prezentarea mărfurilor în vamă" înseamnă înştiinţarea autorităţilor vamale asupra sosirii mărfurilor la biroul vamal sau în orice alt loc desemnat sau aprobat de autorităţile vamale şi punerea mărfurilor la dispoziţia acestora pentru a efectua controale vamale;
34."titularul mărfurilor" înseamnă persoana care este proprietarul mărfurilor sau care este titularul unui drept similar de dispoziţie cu privire la acestea sau care are controlul fizic asupra lor;
35."titularul regimului" înseamnă:
(a)persoana care depune declaraţia vamală sau în numele căreia se depune declaraţia vamală respectivă; sau
(b)persoana căreia i-au fost transferate drepturile şi obligaţiile în privinţa regimului vamal;
36."măsuri de politică comercială" înseamnă măsuri netarifare stabilite în cadrul politicii comerciale comune, sub forma unor dispoziţii ale Uniunii care reglementează comerţul internaţional de mărfuri;
37."operaţiuni de perfecţionare" înseamnă oricare dintre operaţiunile următoare:
(a)prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea sau adaptarea acestora la alte mărfuri;
(b)transformarea mărfurilor;
(c)distrugerea mărfurilor;
(d)repararea mărfurilor, inclusiv restaurarea şi punerea acestora la punct;
(e)utilizarea mărfurilor care nu sunt incluse în produsele prelucrate, dar care permit sau facilitează obţinerea acestor produse, chiar în cazul în care ele dispar complet sau parţial în cursul perfecţionării (accesorii de producţie);
38."rata de randament" înseamnă cantitatea sau procentul de produse prelucrate obţinute prin perfecţionarea unei cantităţi determinate de mărfuri plasate sub un regim de perfecţionare;
39."decizie" înseamnă orice act administrativ emis de autorităţile vamale în domeniul legislaţiei vamale care reglementează un anumit caz şi având efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane în cauză;
40."transportator" înseamnă:
(a)în contextul intrării, persoana care introduce mărfurile pe teritoriul vamal al Uniunii sau care îşi asumă răspunderea pentru transportul lor pe acest teritoriu. Cu toate acestea:
(i)în cazul transportului combinat, "transportator" înseamnă persoana care operează mijlocul de transport care, odată intrat pe teritoriul vamal al Uniunii, circulă în mod autonom ca mijloc de transport activ;
(ii)în cazul transportului maritim sau aerian, efectuat în condiţiile existenţei unui acord de partajare a spaţiului navei/aeronavei sau a altor aranjamente contractuale, "transportator" înseamnă persoana care încheie un contract şi care emite un conosament sau o scrisoare de transport aerian pentru transportul efectiv al mărfurilor către teritoriul vamal al Uniunii;
(b)în contextul ieşirii, persoana care scoate mărfurile de pe teritoriul vamal al Uniunii sau care îşi asumă răspunderea pentru transportul lor în afara acestui teritoriu. Cu toate acestea:
(i)în cazul transportului combinat, atunci când mijlocul activ de transport care părăseşte teritoriul vamal al Uniunii transportă doar alte mijloace de transport care, după sosirea mijlocului activ de transport la destinaţie, vor circula în mod autonom ca mijloc de transport activ, "transportator" înseamnă persoana care va opera mijlocul de transport care va circula în mod autonom, odată ce mijlocul de transport care a părăsit teritoriul vamal al Uniunii va fi ajuns la destinaţie;
(ii)în cazul transportului maritim sau aerian, efectuat în condiţiile existenţei unui acord de partajare a spaţiului navei/aeronavei sau a altor aranjamente contractuale, "transportator" înseamnă persoana care încheie un contract şi care emite un conosament sau o scrisoare de transport aerian pentru transportul efectiv al mărfurilor în afara teritoriul vamal al Uniunii;
41."comisioane de cumpărare" înseamnă o sumă plătită de un importator unui agent pentru serviciul de a-l reprezenta în cumpărarea mărfurilor care sunt evaluate.
Art. 6: Modalităţi de schimb şi de stocare a informaţiilor şi cerinţe comune privind datele
(1)Toate schimburile de informaţii, precum declaraţiile, cererile sau deciziile, între autorităţile vamale şi între operatorii economici şi autorităţile vamale, precum şi stocarea acestor informaţii, în conformitate cu legislaţia vamală, se efectuează prin utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor.
(2)Cerinţele comune privind datele se elaborează în scopul schimbului şi al stocării informaţiilor menţionate la alineatul (1).
(3)Se pot utiliza alte mijloace pentru schimbul şi stocarea informaţiilor decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor menţionate la alineatul (1), după cum urmează:
a)în mod permanent, atunci când acest lucru este justificat corespunzător de tipul de trafic sau când utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor nu este adecvată pentru formalităţile vamale în cauză;
b)în mod temporar, în cazul unei avarii temporare a sistemelor informatice ale autorităţilor vamale sau ale operatorilor economici;
(4)Prin derogare de la alineatul (1), Comisia poate adopta în cazuri excepţionale decizii pentru a autoriza unul sau mai multe dintre statele membre să utilizeze alte mijloace pentru schimbul şi stocarea informaţiilor decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.
O astfel de decizie privind o derogare se justifică prin situaţia specifică a statului membru care solicită derogarea şi se acordă pentru o perioadă specifică. Derogarea se revizuieşte periodic şi poate fi prelungită cu noi perioade specifice la solicitarea statului membru căreia îi este adresată. Se revocă atunci când nu se mai justifică.
Derogarea nu afectează schimbul de informaţii între statul membru căreia îi este adresată şi alte state membre şi nici schimbul şi stocarea de informaţii în alte state membre în scopul aplicării legislaţiei vamale.
Art. 7: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu Articolul 284, pentru a stabili următoarele:
(a)cerinţele privind datele comune menţionate la articolul 6 alineatul (2), ţinând seama de necesitatea de a îndeplini formalităţile vamale prevăzute în legislaţia vamală şi de natura şi scopul schimbului şi stocării de informaţii, menţionate la articolul 6 alineatul (1);
(b)cazurile specifice în care mijloacele de schimb şi de stocare a informaţiilor, altele decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor, pot fi utilizate în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) litera (a);
(c)tipul informaţiilor şi al datelor care trebuie cuprinse în evidenţele menţionate la articolele 148 alineatul (4) şi 214 alineatul (1).
Art. 8: Conferirea competenţelor de executare
(1)Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare:
a)atunci când este necesar, formatul şi codul cerinţelor privind datele comune menţionate la articolul 6 alineatul (2);
b)norme de procedură privind schimbul şi stocarea informaţiilor care se pot efectua prin alte mijloace decât prin tehnicile electronice de prelucrare a datelor menţionate la articolul 6 alineatul (3).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
(2)Comisia adoptă deciziile cu privire la derogări menţionate la articolul 6 alineatul (4), prin intermediul unor acte de punere în aplicare.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 285 alineatul (2).
Art. 9: Înregistrare
(1)Operatorii economici stabiliţi pe teritoriul vamal al Uniunii se înregistrează la autorităţile vamale care răspund de locul în care sunt stabiliţi.
(2)În anumite cazuri, operatorii economici care nu sunt stabiliţi pe teritoriul vamal al Uniunii se înregistrează la autorităţile vamale care răspund de locul în care depun pentru prima dată o declaraţie sau o cerere pentru obţinerea unei decizii.
(3)Persoanele, altele decât operatorii economici, nu sunt obligate să se înregistreze la autorităţile vamale, cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare.
În cazul în care persoanele menţionate la primul paragraf sunt obligate să se înregistreze, se aplică următoarele:
a)atunci când sunt stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii, se înregistrează la autorităţile vamale care răspund de locul în care sunt stabilite;
b)atunci când nu sunt stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii, se înregistrează la autorităţile vamale care răspund de locul în care depun pentru prima dată o declaraţie sau o cerere pentru obţinerea unei decizii.
(4)În anumite cazuri, autorităţile vamale invalidează înregistrarea.
Art. 10: Delegarea de competente
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)cazurile menţionate la articolul 9 alineatul (2), în care operatorii economici care nu sunt stabiliţi pe teritoriul vamal al Uniunii au obligaţia să se înregistreze la autorităţile vamale;
(b)cazurile menţionate la articolul 9 alineatul (3) primul paragraf, în care persoanele, altele decât operatorii economici, au obligaţia să se înregistreze la autorităţile vamale;
(c)cazurile menţionate la articolul 9 alineatul (4) în care autorităţile vamale invalidează o înregistrare.
Art. 11: Conferirea competentelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, autoritatea vamală responsabilă de înregistrarea menţionată la articolul 9.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 12: Comunicarea informaţiilor şi protecţia datelor
(1)Toate informaţiile de natură confidenţială sau furnizate cu titlu confidenţial, obţinute de autorităţile vamale în cadrul îndeplinirii sarcinilor lor, intră sub incidenţa obligaţiei de păstrare a secretului profesional. Aceste informaţii nu se divulgă de către autorităţile competente, cu excepţia cazurilor menţionate la articolul 47 alineatul (2), decât cu permisiunea expresă a persoanei sau a autorităţii care le-a furnizat.
Cu toate acestea, astfel de informaţii pot fi divulgate fără permisiune în cazul în care autorităţile vamale sunt obligate sau autorizate în acest sens, în conformitate cu reglementările în vigoare, în special în ceea ce priveşte protecţia datelor, sau în legătură cu procedurile judiciare.
(2)Informaţiile confidenţiale menţionate la alineatul (1) pot fi comunicate autorităţilor vamale şi altor autorităţi competente din ţări sau de pe teritorii din afara teritoriului vamal al Uniunii în scopul cooperării vamale cu ţările sau teritoriile respective în cadrul unui acord internaţional sau al legislaţiei Uniunii în domeniul politicii comerciale comune.
(3)Orice divulgare sau comunicare de informaţii, după cum se menţionează la alineatele (1) şi (2) asigură un nivel adecvat de protecţie a datelor cu respectarea deplină a dispoziţiilor în vigoare privind protecţia datelor.
Art. 13: Schimbul de informaţii suplimentare între autorităţile vamale şi operatorii economici
(1)Autorităţile vamale şi operatorii economici pot schimba orice informaţii care nu sunt în mod expres prevăzute de legislaţia vamală, în special în scopul cooperării reciproce în vederea identificării şi combaterii riscurilor. Acest schimb se poate realiza în cadrul unui acord scris şi poate include accesarea sistemelor informatice ale operatorilor economici de către autorităţile vamale.
(2)Orice informaţie furnizată de către o parte celeilalte părţi în cadrul cooperării menţionate la alineatul (1) este confidenţială, dacă cele două părţi nu convin altfel.
Art. 14: Furnizarea de informaţii de către autorităţile vamale
(1)Orice persoană poate solicita autorităţilor vamale informaţii privind aplicarea legislaţiei vamale. O astfel de solicitare poate fi refuzată în cazul în care nu se referă la o activitate în materie de comerţ internaţional de mărfuri care este avută în vedere în mod efectiv.
(2)Autorităţile vamale menţin un dialog regulat cu operatorii economici şi cu alte autorităţi implicate în comerţul internaţional de mărfuri. Acestea promovează transparenţa punând la dispoziţie, gratuit, în măsura posibilului, şi prin intermediul internetului, legislaţia vamală, deciziile administrative generale şi formularele de cerere.
Art. 15: Furnizarea de informaţii autorităţilor vamale
(1)Orice persoană implicată direct sau indirect în îndeplinirea formalităţilor vamale sau în controalele vamale furnizează autorităţilor vamale, la cererea acestora şi în termenul fixat, toate documentele şi a informaţiile solicitate, într-o formă adecvată, şi întreaga asistenţă necesară pentru îndeplinirea formalităţilor sau efectuarea controalelor.
(2)La depunerea unei declaraţii vamale, a unei declaraţii de depozitare temporară, a unei declaraţii sumare de intrare sau de ieşire, a unei declaraţii de reexport sau a unei notificări de reexport de către o persoană la autorităţile vamale sau la depunerea unei cereri pentru obţinerea unei autorizări sau pentru obţinerea oricărei alte decizii, persoana în cauză răspunde în ansamblu de:
a)corectitudinea şi caracterul complet al informaţiilor furnizate în această declaraţie, notificare sau cerere;
b)autenticitatea, corectitudinea şi valabilitatea oricărui document justificativ al declaraţiei, al notificării sau al cererii;
c)dacă este cazul, respectarea tuturor obligaţiilor referitoare la plasarea mărfurilor respective sub regimul vamal în cauză sau la executarea operaţiunilor autorizate.
Primul paragraf se aplică, de asemenea, furnizării sub orice altă formă a oricărei informaţii solicitate de către autorităţile vamale sau comunicate acestora din urmă.
În cazul în care depunerea declaraţiei sau a notificării, prezentarea cererii sau furnizarea informaţiilor se realizează de către un reprezentant vamal al persoanei în cauză, în conformitate cu articolul 18, reprezentantul vamal se află şi el sub incidenţa obligaţiilor prevăzute la primul paragraf de la prezentul alineat.
Art. 16: Sistemele electronice
(1)Statele membre cooperează cu Comisia pentru a dezvolta, întreţine şi utiliza sisteme electronice destinate schimbului de informaţii între autorităţile vamale şi cu Comisia şi stocării unor astfel de informaţii, în conformitate cu codul.
(2)Statelor membre cărora le-a fost acordată o derogare în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) nu li se solicită să dezvolte, să întreţină sau să utilizeze, în limitele derogării respective, sistemele electronice menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol.
Art. 17: Conferirea competentelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, modalităţile tehnice pentru dezvoltarea, întreţinerea şi utilizarea sistemelor electronice menţionate la articolul 16 alineatul (1).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 18: Reprezentantul vamal
(1)Orice persoană poate desemna un reprezentant vamal.
Această reprezentare poate fi directă, caz în care reprezentantul vamal acţionează în numele şi pe seama unei alte persoane, sau indirectă, caz în care reprezentantul vamal acţionează în nume propriu, dar pe seama unei alte persoane.
(2)Reprezentantul vamal este stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii.
Cu excepţia unor prevederi contrare, se face derogare de la această cerinţă atunci când reprezentantul vamal acţionează în numele unor persoane care nu au obligaţia de a fi stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii.
(3)Statele membre pot stabili, în conformitate cu legislaţia Uniunii, condiţiile în care un reprezentant vamal poate furniza servicii în statul membru în care este stabilit. Cu toate acestea, fără a aduce atingere aplicării unor criterii mai puţin stricte de către statul membru în cauză, un reprezentant vamal care îndeplineşte criteriile stabilite la articolul 39 literele (a) - (d) are dreptul să presteze astfel de servicii într-un alt stat membru decât cel în care este stabilit.
(4)Statele membre pot aplica condiţiile stabilite în conformitate cu prima teză a alineatului (3) în legătură cu reprezentanţii vamali care nu sunt stabiliţi pe teritoriul vamal al Uniunii.
Art. 19: Împuternicirea
(1)În raporturile cu autorităţile vamale, reprezentantul vamal declară că acţionează pentru persoana reprezentată şi precizează dacă este vorba de o reprezentare directă sau indirectă.
În cazul persoanelor care nu declară că acţionează în calitate de reprezentant vamal sau care declară că acţionează în calitate de reprezentant vamal, fără a fi împuternicite în acest sens, se consideră că acţionează în nume propriu şi pe seama lor.
(2)Autorităţile vamale pot cere persoanelor care declară că acţionează în calitate de reprezentant vamal să facă dovada împuternicirii lor de către persoana pe care o reprezintă.
În anumite cazuri, autorităţile vamale nu solicită furnizarea acestei dovezi.
(3)Autorităţile vamale nu solicită unei persoane care acţionează în calitate de reprezentant vamal şi îndeplineşte acte şi formalităţi în mod regulat să facă de fiecare dată dovada împuternicirii, cu condiţia ca o astfel de persoană să fie în măsură să prezinte dovada respectivă la cererea autorităţilor vamale.
Art. 20: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)cazurile în care nu se aplică derogarea menţionată la articolul 18 alineatul (2) paragraful al doilea;
(b)cazurile în care nu se solicită de către autorităţile vamale dovada împuternicirii menţionată la articolul 19 alineatul (2) primul paragraf.
Art. 21: Conferirea competenţelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la furnizarea dovezilor menţionate la articolul 18 alineatul (3).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 22: Decizii luate în urma depunerii unei cereri
(1)În cazul în care o persoană depune o cerere pentru obţinerea unei decizii privind aplicarea legislaţiei vamale, aceasta furnizează toate informaţiile necesare autorităţilor vamale competente în scopul luării deciziei respective.
O decizie privind mai multe persoane poate, de asemenea, să fie solicitată şi luată în conformitate cu condiţiile prevăzute în legislaţia vamală.
Cu excepţia cazului în care se dispune altfel, autoritatea vamală competentă este cea din locul în care contabilitatea principală în scopuri vamale a solicitantului este ţinută sau disponibilă şi în care urmează a fi desfăşurate cel puţin o parte dintre activităţile care fac obiectul deciziei.
(2)Autorităţile vamale verifică, fără întârziere şi cel târziu în termen de 30 de zile de la primirea cererii pentru obţinerea unei decizii, dacă sunt întrunite condiţiile pentru acceptarea cererii respective.
În cazul în care autorităţile vamale stabilesc că cererea conţine toate informaţiile necesare în vederea luării unei decizii, acestea comunică solicitantului faptul că cererea a fost acceptată, în termenul menţionat la primul paragraf.
(3)Autoritatea vamală competentă ia decizia menţionată la alineatul (1) şi notifică solicitantului fără întârziere şi cel târziu în termen de 120 de zile de la data acceptării cererii, cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare.
În cazul în care autorităţile vamale nu sunt în măsură să respecte termenul pentru luarea unei decizii, acestea aduc acest fapt la cunoştinţa solicitantului înainte de expirarea termenului respectiv, indicând motivele care justifică depăşirea acestuia şi indicând noul termen estimat ca fiind necesar pentru luarea unei decizii. Cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare, acest nou termen nu depăşeşte 30 de zile.
Fără a aduce atingere celui de al doilea paragraf, autorităţile vamale pot prelungi termenul pentru luarea unei decizii, astfel cum este stabilit în legislaţia vamală, dacă solicitantul solicită o prelungire cu scopul de a efectua ajustări pentru a asigura îndeplinirea condiţiilor şi a criteriilor impuse. Ajustările respective şi termenul suplimentar necesar efectuării lor sunt comunicate autorităţilor vamale, care iau o hotărâre cu privire la prelungire.
(4)Decizia produce efecte de la data la care este primită de către solicitant sau la care se consideră că a fost primită, cu excepţia cazului în care dispoziţiile deciziei sau legislaţia vamală prevăd altfel. Cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 45 alineatul (2), deciziile adoptate sunt executorii de către autorităţile vamale începând cu acea dată.
(5)Cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare în legislaţia vamală, decizia este valabilă pe termen nelimitat.
(6)Înainte de luarea unei decizii care ar avea consecinţe nefavorabile pentru solicitant, autorităţile vamale comunică solicitantului motivele pe baza cărora intenţionează să ia decizia. Solicitantului i se acordă posibilitatea să îşi exprime punctul de vedere într-un termen determinat de la data la care primeşte aceste informaţii sau la care se consideră că le-a primit. La expirarea termenului respectiv, solicitantul este informat, într-o formă corespunzătoare, cu privire la decizie.
Primul paragraf nu se aplică în oricare dintre următoarele cazuri:
a)în cazul în care se referă la o decizie menţionată la articolul 33 alineatul (1);
b)în cazul refuzului de a beneficia de un contingent tarifar atunci când este atinsă limita prevăzută a volumul contingentelor tarifare, în conformitate cu articolul 56 alineatul (4) primul paragraf;
c)în cazul în care natura sau nivelul unei ameninţări pentru securitatea şi siguranţa Uniunii şi a rezidenţilor acesteia, pentru sănătatea persoanelor, a animalelor sau a plantelor, pentru mediu sau pentru consumatori impun acest lucru;
d)în cazul în care decizia urmăreşte asigurarea punerii în aplicare a unei alte decizii în cazul căreia s-a aplicat primul paragraf, fără a se aduce atingere legislaţiei statului membru în cauză;
e)în cazul în care ar aduce atingere anchetelor iniţiate în scopul combaterii fraudei;
f)în alte cazuri specifice.
(7)În orice decizie care are consecinţe nefavorabile pentru solicitant se specifică motivele pe care se întemeiază aceasta şi se menţionează calea de atac prevăzută la articolul 44.
Art. 23: Gestionarea deciziilor luate în urma depunerii unei cereri
(1)Titularul deciziei respectă obligaţiile care decurg din decizie.
(2)Titularul deciziei informează fără întârziere autorităţile vamale cu privire la orice factor intervenit după luarea deciziei, care îi poate influenţa menţinerea sau conţinutul.
(3)Fără a aduce atingere dispoziţiilor din alte domenii, care precizează cazurile în care deciziile sunt lovite de nulitate relativă sau de nulitate absolută, autorităţile vamale care au luat o decizie o pot anula, modifica sau revoca în orice moment, în cazul în care aceasta nu este conformă cu legislaţia vamală.
(4)În anumite cazuri, autorităţile vamale efectuează următoarele acţiuni:
a)reevaluarea unei decizii;
b)suspendarea unei decizii care nu trebuie anulată, revocată sau modificată.
(5)Autorităţile vamale monitorizează condiţiile şi criteriile care trebuie îndeplinite de titularul unei decizii. Acestea monitorizează de asemenea respectarea obligaţiilor care decurg din decizia respectivă. În cazul în care titularul deciziei este stabilit de mai puţin de trei ani, autorităţile vamale îl monitorizează atent în primul an de la luarea deciziei.
Art. 24: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)excepţiile de la articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf;
(b)condiţiile pentru acceptarea cererii, menţionate la articolul 22 alineatul (2);
(c)termenul pentru luarea unei decizii specifice, inclusiv eventuala prelungire a termenului respectiv, în conformitate cu articolul 22 alineatul (3);
(d)cazurile, menţionate la articolul 22 alineatul (4), în care decizia produce efecte de la o dată diferită de data la care este primită sau la care se consideră că a fost primită de solicitant;
(e)cazurile, menţionate la articolul 22 alineatul (5), în care o decizie nu este valabilă pe termen nelimitat;
(f)durata termenului menţionat la articolul 22 alineatul (6) primul paragraf;
(g)cazurile specifice menţionate la articolul 22 alineatul (6) litera (f) paragraful al doilea, atunci când solicitantului nu i se oferă nicio posibilitate de a-şi exprima punctul de vedere;
(h)cazurile şi normele pentru reevaluarea şi suspendarea deciziilor, în conformitate cu articolul 23 alineatul (4);
Art. 25: Conferirea competentelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură pentru:
(a)depunerea şi acceptarea cererii pentru obţinerea unei decizii, astfel cum se menţionează la articolul 22 alineatele (1) şi (2);
(b)luarea deciziei menţionate la articolul 22, inclusiv, după caz, consultarea statului membru în cauză;
(c)monitorizarea unei decizii, în conformitate cu articolul 23 alineatul (5).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 26: Valabilitatea deciziilor la nivelul Uniunii
Cu excepţia cazului în care efectul unei decizii este limitat la unul sau la mai multe state membre, deciziile referitoare la aplicarea legislaţiei vamale sunt aplicabile pe întreg teritoriul vamal al Uniunii.
Art. 27: Anularea deciziilor favorabile
(1)Autorităţile vamale anulează o decizie favorabilă titularului deciziei în cazul în care toate condiţiile de mai jos sunt îndeplinite:
a)decizia a fost luată pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete;
b)titularul deciziei ştia sau ar fi trebuit să ştie că informaţiile erau inexacte sau incomplete;
c)decizia ar fi fost diferită în cazul în care informaţiile ar fi fost exacte şi complete.
(2)Anularea deciziei se comunică titularului deciziei.
(3)Anularea produce efecte de la data la care decizia iniţială a produs efecte, cu excepţia cazului în care se specifică altfel în decizie în conformitate cu legislaţia vamală.
Art. 28: Revocarea şi modificarea deciziilor favorabile
(1)O decizie favorabilă se revocă sau se modifică dacă, în alte cazuri decât cele menţionate la articolul 27:
a)una sau mai multe dintre condiţiile pentru luarea acesteia nu erau sau nu mai sunt îndeplinite; sau
b)titularul deciziei solicită acest lucru.
(2)Dacă nu se prevede altfel, o decizie favorabilă care se adresează mai multor persoane nu poate fi revocată decât în privinţa acelei persoane care nu se conformează obligaţiilor care îi revin prin această decizie.
(3)Revocarea sau modificarea deciziei se comunică titularului deciziei.
(4)Articolul 22 alineatul (4) se aplică în caz de revocare sau de modificare a deciziei.
Cu toate acestea, în cazuri excepţionale în care interesele legitime ale destinatarului deciziei o cer, autorităţile vamale pot amâna cu maximum un an data la care revocarea sau modificarea produce efecte. Data respectivă se precizează în decizia de revocare sau de modificare.
Art. 29: Decizii luate fără o cerere prealabilă
Cu excepţia cazului în care o autoritate vamală acţionează în calitate de autoritate judiciară, articolul 22 alineatele (4), (5), (6) şi (7), articolul 23 alineatul (3) şi articolele 26, 27 şi 28 se aplică şi deciziilor luate de autorităţile vamale fără depunerea unei cereri prealabile de către persoana interesată.
Art. 30: Limitele aplicabile deciziilor privind mărfurile plasate sub un regim vamal sau depozitate temporar
Cu excepţia cazului în care persoana vizată solicită acest lucru, revocarea, modificarea sau suspendarea unei decizii favorabile nu afectează mărfurile care, la momentul în care revocarea, modificarea sau suspendarea produce efecte, au fost deja plasate şi se află încă sub un regim vamal sau sunt depozitate temporar în temeiul deciziei revocate, modificate sau suspendate.
Art. 31: Delegarea de competente
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)cazurile, menţionate la articolul 28 alineatul (2), în care o decizie favorabilă adresată mai multor persoane poate fi revocată şi în ceea ce priveşte alte persoane decât persoana care nu îşi îndeplineşte o obligaţie impusă în temeiul deciziei respective;
(b)cazurile excepţionale în care autorităţile vamale pot amâna data la care revocarea sau modificarea produce efecte, în conformitate cu articolul 28 alineatul (4) paragraful al doilea.
Art. 32: Conferirea competentelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură pentru anularea, revocarea sau modificarea deciziilor favorabile.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 33: Decizii cu privire la informaţiile obligatorii
(1)Autorităţile vamale iau, în baza unei cereri, decizii referitoare la informaţiile tarifare obligatorii (decizii ITO) sau decizii referitoare la informaţiile obligatorii în materie de origine (decizii IOO).
O astfel de cerere nu se acceptă în oricare dintre următoarele situaţii:
a)în cazul în care cererea este depusă sau a fost deja depusă, la acelaşi sau la alt birou vamal, de către titularul deciziei sau pe seama acestuia, pentru aceleaşi mărfuri şi, în ceea ce priveşte deciziile IOO, în aceleaşi circumstanţe care au condus la atribuirea originii;
b)în cazul în care cererea nu are legătură cu utilizarea deciziei ITO sau IOO sau cu utilizarea unui regim vamal.
(2)Deciziile ITO şi IOO sunt obligatorii, numai în ceea ce priveşte clasificarea tarifară sau determinarea originii mărfurilor,:
a)pentru autorităţile vamale faţă de titularul deciziei, doar în privinţa mărfurilor pentru care formalităţile vamale sunt îndeplinite după data de la care decizia produce efecte;
b)pentru titularul deciziei faţă de autorităţile vamale, doar de la data la care notificarea privind decizia este primită sau este considerată a fi primită.
(3)Deciziile ITO şi IOO sunt valabile pe o perioadă de trei ani de la data la care decizia produce efecte.
(4)Pentru punerea în aplicare a unei decizii ITO sau IOO în cadrul unui regim vamal, titularul deciziei este în măsură să dovedească:
a)în cazul unei decizii ITO, că mărfurile declarate corespund în toate privinţele cu cele descrise în decizie;
b)în cazul unei decizii IOO, că mărfurile în cauză şi circumstanţele care au condus la atribuirea originii corespund în toate privinţele cu mărfurile şi circumstanţele descrise în decizie.
Art. 34: Gestionarea deciziilor referitoare la informaţiile obligatorii
(1)Valabilitatea unei decizii ITO încetează înainte de sfârşitul perioadei menţionate la articolul 33 alineatul (3) atunci când nu mai este conformă cu dispoziţiile de drept, ca urmare a oricăreia dintre următoarele situaţii:
a)adoptarea unei modificări la nomenclaturile menţionate la articolul 56 alineatul (2) literele (a) şi (b);
b)adoptarea măsurilor menţionate la articolul 57 alineatul (4); cu efect de la data aplicării modificării sau măsurilor respective.
(2)Valabilitatea unei decizii IOO încetează înainte de sfârşitul perioadei menţionate la articolul 33 alineatul (3) în oricare dintre următoarele cazuri:
a)în cazul în care un regulament este adoptat sau un acord este încheiat de către Uniune şi devine aplicabil în Uniune, iar decizia IOO nu mai este conformă dispoziţiilor de drept prevăzute în acesta, cu efect de data aplicării regulamentului sau acordului respectiv;
b)în cazul în care nu mai este compatibilă cu Acordul privind regulile de origine instituit în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) sau cu notele explicative sau cu un aviz privind originea adoptat pentru interpretarea acestui acord, cu efect de la data publicării lor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(3)Valabilitatea deciziilor ITO şi IOO nu încetează cu efect retroactiv.
(4)Prin derogare de la articolul 23 alineatul (3) şi articolul 27, deciziile ITO şi IOO sunt anulate în cazul în care sunt fondate pe informaţii inexacte sau incomplete furnizate de către solicitant.
(5)Deciziile ITO şi IOO se revocă în conformitate cu articolul 23 alineatul (3) şi cu articolul 28. Cu toate acestea, astfel de decizii nu se revocă la cererea titularului deciziei.
(6)Deciziile ITO şi IOO nu pot fi modificate.
(7)Autorităţile vamale revocă deciziile ITO:
a)în cazul în care nu mai sunt compatibile cu interpretarea oricăreia dintre nomenclaturile menţionate la articolul 56 alineatul (2) literele (a) şi (b) decurgând din oricare dintre următoarele situaţii:
(i)notele explicative menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă din Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun (1), cu efect de la data publicării acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
(1)JO L 256, 7.9.1987, p. 1.
(ii)o hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cu efect de la data publicării dispozitivului hotărârii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
(iii)deciziile de clasificare, avizele de clasificare sau modificări ale notelor explicative ale Nomenclaturii Sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, adoptată de organizaţia înfiinţată de Convenţia de instituire a Consiliului de Cooperare Vamală, încheiată la 15 decembrie 1950, cu efect de la data publicării comunicării Comisiei în seria "C" a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene; sau
b)în alte cazuri specifice.
(8)Deciziile IOO sunt revocate:
a)în cazul în care nu mai sunt compatibile cu o hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cu efect de la data publicării dispozitivului hotărârii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene; sau
b)în alte cazuri specifice.
(9)În cazul în care o decizie ITO sau IOO încetează să mai fie valabilă în conformitate cu alineatul (1) litera (b) sau cu alineatul (2) sau este revocată în conformitate cu alineatul (5), (7) sau (8), decizia ITO sau IOO în cauză mai poate fi utilizată pentru contracte ferme şi definitive bazate pe decizia respectivă şi încheiate înainte de încetarea valabilităţii sau de revocare. Această utilizare prelungită nu se aplică în cazul adoptării unei decizii IOO pentru mărfuri destinate exportului.
Utilizarea prelungită menţionată la primul paragraf nu depăşeşte şase luni de la data la care decizia ITO sau IOO încetează să fie valabilă sau este revocată. Cu toate acestea, o măsură menţionată la articolul 57 alineatul (4) sau la articolul 67 poate exclude respectiva utilizare prelungită sau poate prevedea o perioadă mai scurtă. În cazul produselor pentru care se depune un certificat de import sau de export în timpul desfăşurării formalităţilor vamale, perioada de şase luni se înlocuieşte cu perioada de valabilitate a certificatului.
Pentru a beneficia de utilizarea prelungită a unei decizii ITO sau IOO, destinatarul deciziei respective depune o cerere către autoritatea vamală care a luat decizia, în termen de 30 de zile de la data la care aceasta încetează să fie valabilă sau la care este revocată, precizând cantităţile pentru care se solicită o perioadă de utilizare prelungită şi statul membru sau statele membre în care mărfurile vor fi vămuite în timpul perioadei de utilizare prelungită. Autoritatea vamală respectivă ia o decizie privind utilizarea prelungită şi o notifică titularului, fără întârziere şi în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a primit toate informaţiile necesare pentru a putea lua decizia în cauză.
(10)Comisia notifică autorităţile vamale în cazul în care:
a)este suspendată luarea deciziilor ITO sau IOO pentru mărfuri în cazul cărora nu este asigurată clasificarea tarifară uniformă şi corectă sau stabilirea uniformă şi corectă a originii;
b)este retrasă suspendarea menţionată la litera (a).
(11)Comisia poate adopta decizii prin care să impună statelor membre să revoce decizii ITO sau IOO pentru a asigura o clasificare tarifară uniformă şi corectă, respectiv stabilirea uniformă şi corectă a originii mărfurilor.
Art. 35: Decizii referitoare la informaţiile obligatorii privind alţi factori
În anumite cazuri, autorităţile vamale iau, în baza unor cereri, decizii referitoare la informaţiile obligatorii privind alţi factori menţionaţi în titlul II, pe baza cărora se aplică taxele la import sau la export şi alte măsuri legate de comerţul cu mărfuri.
Art. 36: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)cazurile specifice menţionate la articolul 34 alineatul (7) litera (b) şi alineatul (8) litera (b), în care deciziile ITO şi IOO sunt revocate;
(b)cazurile menţionate la articolul 35, în care deciziile referitoare la informaţiile obligatorii sunt luate cu privire la alţi factori pe baza cărora se aplică taxele la import sau la export şi alte măsuri legate de comerţul cu mărfuri.
Art. 37: Conferirea competenţelor de executare
(1)Comisia adoptă, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură:
a)pentru utilizarea unei decizii ITO sau IOO după încetarea valabilităţii sau după revocare, în conformitate cu articolul 34 alineatul (9);
b)conform cărora Comisia notifică autorităţile vamale în conformitate cu articolul 34 alineatul (10) literele (a) şi (b);
c)pentru utilizarea deciziilor menţionate la articolul 35 şi determinate în conformitate cu articolul 36 litera (b) după încetarea valabilităţii acestora;
d)pentru suspendarea deciziilor menţionate la articolul 35 şi determinate în conformitate cu articolul 36 litera (b) şi pentru notificarea suspendării sau a retragerii suspendării autorităţilor vamale.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
(2)Comisia adoptă, prin intermediul actelor de punere în aplicare, deciziile prin care solicită statelor membre să revoce:
a)deciziile menţionate la articolul 34 alineatul (11);
b)deciziile menţionate la articolul 35 şi determinate în conformitate cu articolul 36 litera (b).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 285 alineatul (2).
În cazul în care avizul comitetului menţionat la articolul 285 alineatul (1) trebuie obţinut prin procedură scrisă, se aplică articolul 285 alineatul (6).
Art. 38: Cererea şi autorizarea
(1)Orice operator economic stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii şi care îndeplineşte criteriile enunţate la articolul 39 poate să depună o cerere pentru a obţine statutul de operator economic autorizat.
Acest statut este acordat de către autorităţile vamale, după o consultare cu alte autorităţi competente, dacă este necesar, şi face obiectul monitorizării.
(2)Statutul de operator economic autorizat cuprinde următoarele tipuri de autorizări:
a)cea de operator economic autorizat pentru simplificări vamale, care permite titularului să beneficieze de anumite simplificări în conformitate cu legislaţia vamală; sau
b)cea de operator economic autorizat pentru securitate şi siguranţă, care conferă titularului dreptul la facilităţi în materie de securitate şi siguranţă.
(3)Ambele tipuri de autorizaţii menţionate la alineatul (2) pot fi deţinute în acelaşi timp.
(4)Statutul de operator economic autorizat este recunoscut de autorităţile vamale din toate statele membre, sub rezerva articolelor 39, 40 şi 41.
(5)Autorităţile vamale, pe baza recunoaşterii statutului de operator economic autorizat pentru simplificările vamale şi cu condiţia ca cerinţele privind un anumit tip de simplificare prevăzută în legislaţia vamală să fie îndeplinite, autorizează operatorul să beneficieze de această simplificare. Autorităţile vamale nu reexaminează criteriile care au fost deja examinate cu ocazia acordării statutului de operator economic autorizat.
(6)Operatorul economic autorizat menţionat la alineatul (2) beneficiază de un tratament favorabil faţă de alţi operatori economici în ceea ce priveşte controalele vamale în funcţie de tipul de autorizaţie acordată, inclusiv de reducerea numărului controalelor fizice şi documentare.
(7)Autorităţile vamale acordă avantaje care decurg din statutul de operator economic autorizat persoanelor stabilite în ţări sau pe teritorii din afara teritoriului vamal al Uniunii, care îndeplinesc condiţiile şi respectă obligaţiile definite în legislaţia relevantă a ţărilor sau a teritoriilor respective, în măsura în care aceste condiţii şi obligaţii sunt recunoscute de Uniune ca fiind echivalente celor impuse operatorilor economici autorizaţi stabiliţi pe teritoriul vamal al Uniunii. Această acordare de avantaje se bazează pe principiul reciprocităţii, cu excepţia unei decizii contrare a Uniunii, şi se sprijină pe un acord internaţional sau pe legislaţia Uniunii în domeniul politicii comerciale comune.
Art. 39: Acordarea statutului
Criteriile pentru acordarea statutului de operator economic autorizat sunt următoarele:
(a)absenţa unei încălcări grave sau a unor încălcări repetate a legislaţiei vamale şi a dispoziţiilor fiscale, inclusiv absenţa unui cazier conţinând infracţiuni grave legate de activitatea economică a solicitantului;
(b)dovedirea de către solicitant a unui nivel ridicat de control al operaţiunilor sale şi al fluxului mărfurilor, prin intermediul unui sistem de gestionare a registrelor comerciale şi, după caz, de transport, care să permită efectuarea adecvată a controalelor vamale;
(c)solvabilitate financiară, care se consideră a fi dovedită atunci când solicitantul are o situaţie financiară bună care îi permite să îşi îndeplinească angajamentele, ţinând seama în mod corespunzător de caracteristicile tipului de activitate comercială în cauză;
(d)în ceea ce priveşte autorizaţia menţionată la articolul 38 alineatul (2) litera (a), standardele practice de competenţă sau calificările profesionale care sunt în legătură directă cu activitatea desfăşurată; şi
(e)în ceea ce priveşte autorizaţia menţionată la articolul 38 alineatul (2) litera (b), standardele de securitate şi siguranţă corespunzătoare, care se consideră a fi îndeplinite atunci când solicitantul demonstrează că menţine măsurile adecvate pentru a garanta securitatea şi siguranţa lanţului de aprovizionare internaţional, inclusiv în domeniile integrităţii fizice şi controlului accesului, proceselor logistice şi manipulării anumitor tipuri de mărfuri, personalului şi identificării partenerilor săi comerciali.
Art. 40: Delegarea de competente
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284, pentru a stabili:
(a)simplificările menţionate la articolul 38 alineatul (2) litera (a);
(b)facilităţile menţionate la articolul 38 alineatul (2) litera (b);
(c)tratamentul favorabil menţionat la articolul 38 alineatul (6).
Art. 41: Conferirea competentelor de executare
Comisia adoptă, prin intermediul actelor de punere în aplicare, modalităţile pentru aplicarea criteriilor menţionate la articolul 39.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 42: Aplicarea sancţiunilor
(1)Fiecare stat membru prevede sancţiuni în caz de încălcare a legislaţiei vamale. Aceste sancţiuni sunt efective, proporţionate şi cu efect de descurajare.
(2)În cazul în care se aplică sancţiuni administrative, acestea pot lua, inter alia, una sau ambele forme de mai jos:
a)o sancţiune pecuniară aplicată de autorităţile vamale, inclusiv o tranzacţie aplicată în locul unei sancţiuni penale, dacă este cazul;
b)revocarea, suspendarea sau modificarea oricărei autorizaţii deţinute de persoana în cauză.
(3)Statele membre informează Comisia, în termen de 180 de zile de la data aplicării prezentului articol, determinată în conformitate cu articolul 288 alineatul (2), asupra dispoziţiilor naţionale în vigoare, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol, şi îi comunică fără întârziere orice modificare ulterioară care afectează dispoziţiile respective.
Art. 43: Decizii luate de autoritatea judiciară
Articolele 44 şi 45 nu se aplică căilor de atac introduse în vederea anulării, revocării sau modificării unei decizii referitoare la aplicarea legislaţiei vamale, luată de o autoritate judiciară sau de autorităţile vamale în exercitarea atribuţiilor jurisdicţionale.
Art. 44: Dreptul la o cale de atac
(1)Orice persoană are dreptul de a exercita o cale de atac împotriva deciziilor privind aplicarea legislaţiei vamale, luate de autorităţile vamale şi care o privesc direct şi individual.
Orice persoană care a depus o cerere pentru a obţine o decizie a autorităţilor vamale, dar care nu a obţinut o decizie privind cererea respectivă în termenul prevăzut la articolul 22 alineatul (3), are de asemenea dreptul de a exercita o cale de atac.
(2)Dreptul la o cale de atac poate fi exercitat în cel puţin două etape:
a)în prima etapă, în faţa autorităţilor vamale sau a unei autorităţi judiciare sau a unui alt organism desemnat în acest scop de către statele membre;
b)în etapa următoare, în faţa unei instanţe superioare independente care poate fi o autoritate judiciară sau un organism specializat echivalent, conform dispoziţiilor în vigoare în statele membre.
(3)Calea de atac se exercită în statul membru în care decizia a fost luată sau solicitată.
(4)Statele membre asigură faptul că procedura de atac permite confirmarea sau rectificarea rapidă a deciziilor luate de către autorităţile vamale.
Art. 45: Suspendarea executării
(1)Exercitarea unei căi de atac nu are efect suspensiv de executare asupra deciziei contestate.
(2)Cu toate acestea, autorităţile vamale suspendă total sau parţial executarea unei astfel de decizii în cazul în care au motive întemeiate de îndoială în privinţa conformităţii deciziei contestate cu legislaţia vamală sau consideră că un prejudiciu ireparabil se poate produce la adresa persoanei în cauză.
(3)În cazurile menţionate la alineatul (2), în măsura în care o decizie contestată are ca efect aplicarea de taxe la import sau la export, suspendarea executării acestei decizii este condiţionată de constituirea unei garanţii, cu excepţia cazului în care se stabileşte, pe baza unei evaluări documentate, că această garanţie ar fi de natură să cauzeze debitorului dificultăţi grave de ordin economic sau social.
Art. 46: Gestionarea riscurilor şi controalele vamale
(1)Autorităţile vamale pot efectua orice control vamal pe care îl consideră necesar.
Controalele vamale pot consta, în special, în examinarea mărfurilor, prelevarea de eşantioane, verificarea corectitudinii şi a caracterului complet ale informaţiilor furnizate într-o declaraţie sau o notificare, precum şi a existenţei, autenticităţii, corectitudinii şi valabilităţii documentelor, examinarea contabilităţii operatorilor economici şi a altor registre, controlul mijloacelor de transport, inspecţia bagajelor şi a altor mărfuri transportate de către persoane sau aflate asupra acestora şi efectuarea de anchete oficiale sau alte acţiuni similare.
(2)Controalele vamale, altele decât verificările prin sondaj, se bazează în principal pe analiza de risc, efectuată prin utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor, cu scopul de a identifica şi a evalua riscurile şi de a elabora contramăsurile necesare, pe baza criteriilor stabilite la nivel naţional, la nivelul Uniunii şi, în măsura în care este posibil, la nivel internaţional.
(3)Controalele vamale se efectuează într-un cadru comun de gestionare a riscurilor, bazat pe schimbul de informaţii privind riscurile şi al rezultatelor analizei de risc între administraţiile vamale şi care stabileşte criterii şi standarde comune privind riscurile, măsuri de control şi domenii de control prioritare comune.
Controalele bazate pe aceste informaţii şi criterii se efectuează fără a aduce atingere altor controale efectuate în conformitate cu alineatul (1) sau cu alte dispoziţii în vigoare.
(4)Autorităţile vamale recurg la gestionarea riscurilor pentru a identifica diferitele niveluri de risc asociate mărfurilor supuse controlului vamal sau supravegherii vamale şi pentru a stabili dacă mărfurile vor fi supuse unor controale vamale specifice şi, în caz afirmativ, locul în care se vor efectua aceste controale.
Gestionarea riscurilor trebuie să includă activităţi precum colectarea de date şi informaţii, analiza şi evaluarea riscurilor, stabilirea şi luarea măsurilor necesare, precum şi monitorizarea şi revizuirea periodică a acestui proces şi a rezultatelor obţinute, pe baza surselor şi a strategiilor internaţionale, ale Uniunii şi a celor naţionale.
(5)Autorităţile vamale fac schimb de informaţii privind riscurile şi de rezultate ale analizelor de risc în următoarele situaţii:
a)autoritatea vamală estimează că riscurile respective sunt semnificative şi impun un control vamal şi rezultatele controlului indică faptul că evenimentul care generează riscurile s-a produs; sau
b)rezultatele controlului nu indică faptul că evenimentul care generează riscurile s-a produs, dar autoritatea vamală implicată consideră că probabilitatea producerii lui reprezintă un risc ridicat în alt loc din Uniune.
(6)La stabilirea criteriilor şi a standardelor comune de risc, a măsurilor de control şi a domeniilor de control prioritare menţionate la alineatul (3), se ţine cont de toate elementele următoarele:
a)proporţionalitatea în raport cu riscul;
b)urgenţa necesităţii aplicării controalelor;
c)impactul probabil asupra fluxurilor comerciale, asupra fiecărui stat membru şi asupra resurselor pentru control.
(7)Criteriile şi standardele de risc comune menţionate la articolul 3 cuprind toate elementele următoare:
a)o descriere a riscurilor;
b)factorii sau indicatorii de risc care trebuie utilizaţi pentru selectarea mărfurilor sau a operatorilor economici care urmează a fi supuşi unor controale vamale;
c)natura controalelor vamale pe care trebuie să le efectueze autorităţile vamale;
d)durata de aplicare a controalelor vamale menţionate la litera (c).
(8)Domeniile de control prioritare trebuie să acopere anumite regimuri vamale, tipuri de mărfuri, rute de trafic, moduri de transport sau operatori economici care fac obiectul unor niveluri ridicate de analiză de risc şi de controale vamale într-o anumită perioadă, fără a aduce atingere altor controale efectuate în mod obişnuit de autorităţile vamale.
Art. 47: Cooperarea între autorităţi
(1)În cazul în care anumite mărfuri fac obiectul altor controale decât cele vamale, efectuate de către autorităţi competente altele decât cele vamale, acestea din urmă, în strânsă cooperare cu celelalte autorităţi în cauză, fac eforturi astfel încât, în măsura posibilului, să efectueze aceste controale în acelaşi timp şi loc cu controalele vamale ("ghişeu unic"), autorităţile vamale având un rol de coordonare în realizarea acestui lucru.
(2)În cadrul controalelor prevăzute în prezenta secţiune, autorităţile vamale şi alte autorităţi competente pot, dacă este necesar, pentru a reduce la minimum riscurile şi a lupta împotriva fraudelor, să facă schimb, atât între ele, cât şi cu Comisia, de date primite în legătură cu intrarea, ieşirea, tranzitul, circulaţia, depozitarea şi destinaţia finală a mărfurilor, inclusiv traficul poştal, care circulă între teritoriul vamal al Uniunii şi ţări sau teritorii situate în afara teritoriului vamal al Uniunii, precum şi în legătură cu prezenţa şi circulaţia pe teritoriul vamal al Uniunii ale mărfurilor neunionale şi ale celor plasate sub regimul de destinaţie finală şi, de asemenea, referitoare la rezultatele controalelor efectuate. Autorităţile vamale şi Comisia pot, de asemenea, să schimbe aceste date în scopul asigurării unei aplicări uniforme a legislaţiei vamale.
Art. 48: Controlul ulterior
În scopul controalelor vamale, autorităţile vamale pot verifica corectitudinea şi caracterul complet al informaţiilor furnizate într-o declaraţie vamală, o declaraţie de depozitare temporară, o declaraţie sumară de intrare, o declaraţie sumară de ieşire, o declaraţie de reexport sau o notificare de reexport, precum şi existenţa, autenticitatea, corectitudinea şi valabilitatea documentelor justificative şi pot examina contabilitatea declarantului şi alte evidenţe referitoare la operaţiunile privind mărfurile în cauză sau la alte operaţiuni comerciale anterioare sau ulterioare implicând aceste mărfuri după acordarea liberului de vamă. Aceste autorităţi pot, de asemenea, să examineze aceste mărfuri şi/sau să preleveze eşantioane, dacă este încă posibil să se efectueze o asemenea verificare sau prelevare.
Astfel de controale pot fi efectuate la sediul titularului mărfurilor sau al reprezentantului său, al oricărei persoane implicate direct sau indirect, cu titlu profesional, în aceste operaţiuni, sau al oricărei persoane care dispune de documentele şi datele respective din motive profesionale.
Art. 49: Zboruri şi traversări maritime în interiorul Uniunii
(1)Controalele şi formalităţile vamale se aplică bagajelor de mână şi de cală ale persoanelor care efectuează fie un zbor în interiorul Uniunii, fie o traversare maritimă în interiorul Uniunii, numai în cazul în care aceste controale sau formalităţi sunt prevăzute de legislaţia vamală.
(2)Alineatul (1) se aplică fără a aduce atingere următoarelor:
a)controalele de securitate şi siguranţă;
b)controalele legate de prohibiţii sau restricţii.
Art. 50: Conferirea competenţelor de executare
(1)Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsurile necesare pentru a asigura aplicarea uniformă a controalelor vamale, inclusiv a schimbului de informaţii în materie de risc şi rezultatul analizei de risc, a criteriilor şi standardelor comune de risc, a măsurilor de control şi a domeniilor de control prioritare menţionate la articolul 46 alineatul (3).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
În cazul în care, în legătură cu astfel de măsuri, există motive imperative de urgenţă justificate în mod corespunzător de necesitatea de a actualiza rapid cadrul comun de gestionare a riscurilor şi de a adapta, în funcţie de evoluţia riscurilor, schimbul de informaţii în materie de risc şi de analize de risc, criteriile şi standardele comune de risc, măsurile de control şi domeniile de control prioritare, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura menţionată la articolul 285 alineatul (5).
În cazul în care avizul comitetului menţionat la articolul 285 alineatul (1) trebuie obţinut prin procedură scrisă, se aplică articolul 28 5 alineatul (6).
(2)Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, porturile sau aeroporturile în care, în conformitate cu articolul 49, se aplică controalele şi formalităţile vamale în ceea ce priveşte:
a)bagajele de mână şi bagajele de cală ale persoanelor care:
(i)efectuează o cursă aeriană la bordul unei aeronave venind dintr-un aeroport din afara Uniunii şi care, după o escală într-un aeroport din Uniune, îşi continuă cursa spre un alt aeroport din Uniune;
(ii)efectuează un zbor la bordul unei aeronave făcând escală într-un aeroport din Uniune înainte de a-şi continua cursa spre un aeroport din afara Uniunii;
(iii)utilizează un serviciu maritim furnizat de aceeaşi navă şi care comportă itinerarii succesive cu punctul de plecare, de escală sau de destinaţie într-un port din afara Uniunii;
(iv) e află la bordul unei nave de agrement sau a unei aeronave de turism sau de afaceri;
b)bagajele de mână şi bagajele de cală care:
(i)sosesc într-un aeroport din Uniune la bordul unei aeronave provenind dintr-un aeroport din afara Uniunii şi sunt transbordate în acest aeroport din Uniune pe o altă aeronavă care efectuează o cursă aeriană în interiorul Uniunii;
(ii)sunt îmbarcate într-un aeroport din Uniune pe o aeronavă care efectuează o cursă în interiorul Uniunii cu scopul de a fi transbordate într-un alt aeroport din Uniune, pe o aeronavă a cărei destinaţie este un aeroport din afara Uniunii.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 51: Păstrarea documentelor şi a altor informaţii
(1)Persoana în cauză trebuie să păstreze, în scopul controalelor vamale, timp de cel puţin trei ani, documentele şi informaţiile menţionate la articolul 15 alineatul (1), prin orice mijloace care permit accesul autorităţilor vamale şi care sunt acceptate de către acestea din urmă.
În privinţa mărfurilor puse în liberă circulaţie în alte cazuri decât cele menţionate la al treilea paragraf sau a mărfurilor declarate pentru export, acest termen curge de la sfârşitul anului în care au fost acceptate declaraţiile de punere în liberă circulaţie sau de export.
În cazul mărfurilor puse în liberă circulaţie fără taxe sau cu un nivel redus al taxelor la import pe motivul destinaţiei lor finale, acest termen curge de la sfârşitul anului în care ele încetează a se mai afla sub supraveghere vamală.
În cazul mărfurilor plasate sub un alt regim vamal sau al mărfurilor depozitate temporar, acest termen curge de la sfârşitul anului în care regimul vamal respectiv a fost descărcat sau depozitarea temporară s-a încheiat.
(2)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 103 alineatul (4), în cazul în care, în urma unui control vamal efectuat asupra unei datorii vamale, rezultă necesitatea de a rectifica respectiva înscriere în evidenţa contabilă şi persoana în cauză a fost informată în acest sens, documentele şi informaţiile se păstrează timp de trei ani după expirarea termenului prevăzut la alineatul (1) de la prezentul articol.
În cazul în care a fost introdusă o cale de atac sau a fost iniţiată o procedură judiciară, documentele şi informaţiile trebuie păstrate fie până la expirarea termenului prevăzut la alineatul (1), fie până la încheierea procedurii, oricare dintre acestea are loc mai târziu.
Art. 52: Tarife şi costuri
(1)Autorităţile vamale nu solicită tarife pentru îndeplinirea controalelor vamale sau pentru orice alte acţiuni referitoare la aplicarea legislaţiei vamale în cursul programului oficial de lucru al birourilor lor vamale competente.
(2)Autorităţile vamale pot solicita plata unor tarife sau recuperarea costurilor pentru prestarea de servicii speciale, cum ar fi:
a)prezenţa, dacă este necesar acest lucru, a personalului vamal în afara programului oficial de lucru al biroului vamal sau în alte locuri decât birourile vamale;
b)analiza sau expertiza mărfurilor, precum şi cheltuielile poştale pentru returnarea acestora solicitantului, în special în ceea ce priveşte deciziile luate pe baza articolului 33 sau informaţiile furnizate pe baza articolului 14 alineatul (1);
c)examinarea sau prelevarea de eşantioane de mărfuri în scopul verificării sau distrugerea mărfurilor, în cazul în care implică alte costuri decât cele legate de utilizarea personalului vamal;
d)măsuri excepţionale de control, în cazul în care acestea se dovedesc a fi necesare din cauza naturii mărfurilor sau a unui risc potenţial.
Art. 53: Conversii monetare
(1)Autorităţile competente publică şi/sau pun la dispoziţie pe Internet cursul de schimb aplicabil, în cazul în care o conversie monetară este necesară pentru unul dintre motivele următoare:
a)elementele care servesc la determinarea valorii în vamă a unor mărfuri sunt exprimate într-o altă monedă decât cea a statului membru în care se determină valoarea în vamă;
b)contravaloarea monedei euro în monede naţionale este necesară pentru determinarea clasificării tarifare a mărfurilor şi a cuantumului taxelor la import şi la export, inclusiv a pragurilor de valoare din Tariful Vamal Comun.
(2)În cazul în care o conversie monetară este necesară pentru alte motive decât cele menţionate la alineatul (1), contravaloarea monedei euro în monede naţionale care trebuie aplicată în cadrul legislaţiei vamale se fixează cel puţin o dată pe an.
Art. 54: Conferirea competentelor de executare
Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele privind conversiile monetare în scopurile menţionate la articolul 53 alineatele (1) şi (2).
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
Art. 55: Perioade, date şi termene
(1)Dacă nu există dispoziţii contrare, în cazul în care legislaţia vamală prevede o perioadă, o dată sau un termen, astfel de perioade nu pot fi prelungite sau reduse, iar astfel de date sau termene nu se amână şi nu se anticipează.
(2)Se aplică normele aplicabile perioadelor, datelor şi termenelor prevăzute în Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor şi expirării termenelor (1), cu excepţia cazului în care se prevede altfel în legislaţia vamală.
(1)JO L 124, 8.6.1971, p. 1.