Directiva 94/22/CE/30-mai-1994 privind condiţiile de acordare şi folosire a autorizaţiilor de prospectare, explorare şi extracţie a hidrocarburilor
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 24 Decembrie 2018
Directiva 94/22/CE/30-mai-1994 privind condiţiile de acordare şi folosire a autorizaţiilor de prospectare, explorare şi extracţie a hidrocarburilor
Dată act: 30-mai-1994
Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 57 alineatul (2) prima şi a treia teză, precum şi articolele 66 şi 100a,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JOC 139, 2.6.1992, p. 12.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
(2)JOC 19, 25.1.1993, p. 128.
în conformitate cu procedura stabilită la articolul 189b din tratat(3),
(3)Avizul Parlamentului European din 18 noiembrie 1992 JO C 337, 21.12.1992, p. 145). Poziţia comună a Consiliului din 22 decembrie 1993 JO C 101, 9.4.1994, p. 14) şi Decizia Parlamentului European din 9 martie 1994 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).
întrucât piaţa internă include o zonă fără frontiere interne în care este asigurată libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalului; întrucât pentru operarea sa trebuie să fie adoptate măsurile necesare;
întrucât, în Rezoluţia sa din 16 septembrie 1986 (4), Consiliul a identificat ca obiectiv al politicii energetice a Comunităţii şi statelor membre integrarea crescută, fără bariere comerciale, a pieţei interne de energie în vederea îmbunătăţirii siguranţei furnizării, reducerii costurilor şi creşterii competitivităţii economice;
(4)JOC 241, 25.9.1986, p. 1.
întrucât Comunitatea depinde în mare măsură de importuri pentru aprovizionarea cu hidrocarburi; întrucât, în consecinţă, este de dorit să se încurajeze cele mai bune metode de prospectare, explorare şi extracţie a resurselor situate pe teritoriul Comunităţii;
întrucât statele membre deţin suveranitatea şi drepturi suverane asupra rezervelor de hidrocarburi aflate pe teritoriile lor;
întrucât Comunitatea este semnatară a Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind dreptul mării;
întrucât trebuie să se asigure accesul nediscriminatoriu şi exercitarea activităţilor legate de prospectarea, explorarea şi extracţia hidrocarburilor în condiţii care să încurajeze o concurenţă crescută în acest sector şi, prin urmare, să se favorizeze cele mai bune metode de prospectare, explorare şi extracţie a resurselor în statele membre şi să consolideze integrarea pe piaţa internă de energie;
întrucât, în acest scop, este necesar să se stabilească norme comune care să asigure că procedurile de acordare a autorizaţiilor de prospectare, explorare şi extracţie a hidrocarburilor sunt deschise tuturor entităţilor care posedă capacităţile necesare; întrucât autorizaţiile trebuie să fie acordate în temeiul unor criterii obiective şi publicate; întrucât condiţiile de acordare a autorizaţiilor trebuie să fie cunoscute dinainte în egală măsură de către toate entităţile participante la procedură;
întrucât statele membre trebuie să îşi păstreze opţiunea de limitare a accesului la aceste activităţi şi a exercitării lor, din raţiuni justificate de interesul public, şi să o condiţioneze de achitarea unei contribuţii financiare sau a unei contribuţii în hidrocarburi, detaliile înţelegerilor privind această contribuţie fiind stabilite astfel încât să nu interfereze cu gestionarea entităţilor; întrucât această opţiune trebuie utilizată într-o manieră nediscriminatorie; întrucât, cu excepţia obligaţiilor legate de folosirea acestei opţiuni, este indicat evitarea impunerii asupra entităţilor a unor condiţii şi obligaţii care nu sunt justificate de necesitatea de a desfăşura activitatea în mod corespunzător; întrucât activităţile entităţilor trebuie să fie supravegheate numai în măsura necesară pentru asigurarea respectării acestor obligaţii şi condiţii;
întrucât întinderea zonelor care fac obiectul unei autorizaţii şi durata autorizării trebuie să fie limitate, în scopul de a preveni rezervarea pentru o singură entitate a unui drept exclusiv asupra unei zone care poate fi prospectată, explorată şi exploatată mai eficient de mai multe entităţi;
întrucât entităţile din statele membre trebuie să se bucure în ţările terţe de un tratament comparabil cu cel de care se bucură entităţile din ţările terţe în cadrul Comunităţii, în temeiul prezentei directive; întrucât este necesar să se stabilească o procedură în acest sens;
întrucât prezenta directivă trebuie să se aplice autorizaţiilor emise după data la care statele membre trebuie să pună în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare, în conformitate cu prezenta directivă;
întrucât Directiva 90/531/CEE a Consiliului din 17 septembrie 1990 privind procedurile de achiziţie ale entităţilor care operează în sectoarele apei, energiei, transportului şi telecomunicaţiilor (1) şi Directiva 93/38/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 care coordonează procedurile de achiziţie ale entităţilor care operează în sectoarele apei, energiei, transportului şi telecomunicaţiilor (2) se aplică entităţilor din sectorul energiei în materie de achiziţie echipamente, lucrări şi servicii; întrucât aplicarea regimului alternativ menţionat la articolul 3 din Directiva 90/531/CEE se supune în mod special condiţiei ca, în statul membru care solicită aplicarea acestui regim, autorizaţiile să fie acordate într-o manieră nediscriminatorie şi transparentă; întrucât un stat membru îndeplineşte această condiţie din momentul în care şi atâta timp cât se conformează cerinţelor prezentei directive; întrucât, în consecinţă, este necesar să se modifice Directiva 90/531/CEE;
(1)JOL 297, 29.10.1990, p. 1.
(2)JOL 199, 9.8.1993, p. 84.
întrucât articolul 36 din Directiva 90/531/CEE impune o revizuire în termen de patru ani, pe baza evoluţiilor privind în special progresul înregistrat în deschiderea pieţei şi nivelul concurenţei, a domeniului de aplicare a directivei respective; întrucât această revizuire a domeniului de aplicare include activităţile de explorare şi extracţia de hidrocarburi;
întrucât Danemarca se află într-o situaţie specială, datorită faptului că este obligată să intre în negocieri în vederea unei posibile continuări a activităţilor după expirarea concesiunii, emise la 8 iulie 1962, privind zonele la care se renunţă pe 8 iulie 2012 şi că Danemarca va primi astfel o derogare referitoare la aceste zone,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
În sensul prezentei directive:
1."autorităţi competente" înseamnă autorităţile publice, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 90/531/CEE, care sunt competente să acorde autorizaţia şi să supravegheze folosirea acesteia;
2."entitate" înseamnă orice persoană fizică sau juridică sau orice grup de astfel de persoane care solicită, poate solicita sau deţine o autorizaţie;
3."autorizaţie" înseamnă orice act cu putere de lege, act administrativ sau clauză contractuală sau instrument emis în temeiul acestora, prin care autorităţile competente dintr-un stat membru dau dreptul unei entităţi să exercite, pe cont şi risc propriu, dreptul exclusiv de prospectare sau explorare sau extracţie de hidrocarburi într-o zonă geografică. Autorizaţia poate fi acordată pentru fiecare activitate în parte sau pentru mai multe activităţi o dată;
4."entitate publică" înseamnă o întreprindere publică în înţelesul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 90/531/CEE.
Art. 2
(1)Statele membre îşi rezervă dreptul de a determina zonele de pe teritoriul lor care sunt puse la dispoziţie pentru exercitarea activităţilor de prospectare, explorare şi extracţie de hidrocarburi.
(2)Ori de câte ori o zonă este pusă la dispoziţie pentru exercitarea activităţilor stabilite la alineatul (1), statele membre veghează să nu se facă nici un fel de discriminare între entităţi în ceea ce priveşte accesul la aceste activităţi şi exercitarea lor.
Cu toate acestea, statele membre pot refuza, din motive de siguranţă naţională, să permită accesul şi exercitarea acestor activităţi oricărei entităţi care este efectiv controlată de ţări terţe sau de resortisanţi ai ţărilor terţe.
Art. 3
(1)Statele membre adoptă dispoziţiile necesare pentru a garanta că acordarea autorizaţiilor se face în conformitate cu o procedură în cadrul căreia toate entităţile interesate pot depune cereri în conformitate cu alineatul (2) sau (3).
(2)Procedura va fi iniţiată:
a)fie la iniţiativa autorităţilor competente, prin intermediul unei înştiinţări care invită la depunerea cererilor, înştiinţare care se publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene cu cel puţin 90 zile înainte de data limită de primire a cererilor;
b)fie prin intermediul unei înştiinţări care invită la depunerea cererilor, înştiinţare care se publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene ca urmare a depunerii unei cereri de către o entitate, fără a aduce atingere articolului 2 alineatul (1). Alte entităţi interesate au la dispoziţie pentru depunerea cererilor o perioadă de cel puţin 90 zile după data publicării.
Înştiinţările trebuie să specifice tipul de autorizaţie, zona sau zonele geografice care fac sau pot face, în tot sau în parte, obiectul unei cereri, precum şi data sau termenul limită propus pentru acordarea autorizaţiei.
În cazul în care sunt preferate entităţile care sunt persoane fie fizice, fie juridice, înştiinţarea trebuie să specifice acest lucru.
(3)Statele membre pot acorda autorizaţii fără să iniţieze procedura menţionată la alineatul (2), în cazul în care zona pentru care se solicită autorizaţia:
a)este disponibilă permanent; sau
b)a făcut obiectul unei proceduri anterioare în conformitate cu alineatul (2), care nu a condus la acordarea unei autorizaţii;
sau
c)a fost abandonată de o entitate şi nu se încadrează automat la litera (a).
Un stat membru care doreşte să aplice prezentul alineat trebuie, în termen de trei luni de la adoptarea prezentei directive sau, în cazul statelor membre care nu au introdus încă asemenea proceduri, fără întârziere, să se ocupe de publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene a unei înştiinţări care să indice zonele de pe teritoriul său care sunt disponibile în temeiul prezentului alineat şi să specifice unde se pot obţine informaţii detaliate în această privinţă. Orice modificare semnificativă în conţinutul acestor informaţii trebuie să facă obiectul unei înştiinţări suplimentare. Cu toate acestea, nu poate fi luată în considerare nici o cerere de autorizare în temeiul prezentului alineat decât după publicarea înştiinţării respective menţionată de prezenta dispoziţie.
(4)Un stat membru poate decide să nu aplice dispoziţiile alineatului (1) dacă şi în măsura în care consideraţiile geologice şi de extracţie justifică acordarea autorizaţiei pentru o zonă deţinătorului unei autorizaţii pentru o zonă învecinată. Statul membru în cauză garantează că deţinătorii de autorizaţii pentru orice zonă învecinată sunt capabili să depună cereri într-un astfel de caz şi că li se pune la dispoziţie suficient timp pentru aceasta.
(5)Următoarele nu sunt considerate ca acordare a unei autorizaţii în înţelesul alineatului (1):
a)acordarea unei autorizaţii care decurge exclusiv dintr-o schimbare de nume sau a formei de proprietate a unei entităţi care deţine o autorizaţie existentă, dintr-o schimbare în compunerea unei astfel de entităţi sau al unui transfer de autorizaţie;
b)acordarea unei autorizaţii unei entităţi care are altă formă de autorizaţie, în cazul în care posesia acesteia din urmă implică dreptul la acordarea autorizaţiei în cauză;
c)decizia autorităţilor competente, luată în cadrul unei autorizaţii (indiferent dacă autorizaţia respectivă a fost acordată înainte de data stabilită la articolul 14) şi legată de începerea, întreruperea, prelungirea sau încetarea activităţilor sau de prelungirea autorizaţiei în sine.
(6)Fără să aducă atingere iniţierii procedurilor menţionate la alineatul (2), statele membre îşi păstrează opţiunea de a refuza acordarea de autorizaţii, garantând în acelaşi timp că această opţiune nu dă naştere la discriminări între entităţi.
Art. 4
Statele membre adoptă dispoziţiile necesare pentru a asigura că:
(a)în cazul în care zonele geografice nu sunt delimitate pe baza unei divizări geografice prealabile a teritoriului, întinderea fiecărei zone să fie determinată în aşa fel încât să nu depăşească zona justificată de cea mai bună exercitare posibilă a activităţilor din punct de vedere tehnic şi economic. În cazul autorizaţiilor acordate ca urmare a procedurilor prevăzute la articolul 3 alineatul (2), trebuie stabilite şi puse la dispoziţia entităţilor criterii obiective în acest scop, înainte de depunerea cererilor;
(b)durata de valabilitate a unei autorizaţii nu depăşeşte perioada necesară pentru desfăşurarea activităţilor pentru care este acordată. Cu toate acestea, autorităţile competente pot prelungi autorizaţia în cazul în care durata stipulată este insuficientă pentru încheierea activităţii în cauză şi în care activitatea a fost desfăşurată în conformitate cu prevederile autorizaţiei;
(c)entităţile nu deţin drepturi exclusive în zona geografică pentru care au primit autorizaţie pentru o perioadă mai lungă decât cea necesară pentru desfăşurarea corespunzătoare a activităţilor autorizate.
Art. 5
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că:
1.autorizaţiile sunt acordate pe baza unor criterii care privesc, în toate cazurile:
(a)capacitatea tehnică şi financiară a entităţilor şi
(b)modul în care acestea înţeleg să prospecteze, să exploreze şi să exploateze zona geografică în cauză;
precum şi, după caz:
(c)în cazul în care autorizaţia este pusă în vânzare, preţul pe care entitatea este dispusă să îl plătească pentru obţinerea autorizaţiei;
(d)în cazul în care, urmărind criteriile de evaluare de la literele (a), (b) şi, după caz, (c), două sau mai multe cereri prezintă merite egale, se aplică alte criterii relevante, obiective şi nediscrimatorii, pentru a face alegerea finală între aceste cereri.
Autorităţile competente pot lua în considerare, de asemenea, la evaluarea cererilor, orice lipsă de eficienţă şi responsabilitate manifestată de solicitanţi în operaţiunile aflate sub incidenţa autorizaţiilor anterioare.
În cazul în care autorităţile competente determină compoziţia unei entităţi căreia îi pot acorda autorizaţie, acestea trebuie să facă determinarea pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii.
În cazul în care autorităţile competente determină operatorul unei entităţi căreia îi pot acorda autorizaţie, acestea trebuie să facă determinarea pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii.
Criteriile sunt elaborate şi publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene înainte de începerea perioadei de depunere a cererilor. Statele membre care au publicat deja criteriile în jurnalele lor oficiale pot limita publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene la o menţiune privind publicarea în jurnalele lor oficiale. Cu toate acestea, orice schimbare privind criteriile trebuie să fie publicată integral în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene;
2.condiţiile şi cerinţele privind exercitarea sau încetarea activităţii, care se aplică fiecărui tip de autorizaţie în temeiul actelor cu putere de lege şi actelor administrative în vigoare la momentul depunerii cererilor, indiferent dacă sunt cuprinse în autorizaţie sau reprezintă una din condiţiile ce trebuie să fie acceptate înainte de acordarea unei astfel de autorizaţii, sunt stabilite şi puse la dispoziţie entităţilor interesate în orice moment. În cazul menţionat la articolul 3 alineatul (2) litera (a), acestea trebuie să fie puse la dispoziţie doar începând cu data de la care pot fi depuse cererile de autorizaţie;
3.orice schimbări intervenite în condiţiile şi cerinţele impuse în cursul procedurii sunt aduse la cunoştinţă tuturor entităţilor interesate;
4.criteriile, condiţiile şi cerinţele menţionate în prezentul articol sunt aplicate într-o manieră nediscriminatorie;
5.în cazul în care doreşte astfel, orice entitate a cărei cerere de autorizaţie este respinsă este informată asupra motivelor care au stat la baza deciziei.
Art. 6
(1)Statele membre veghează ca toate condiţiile şi cerinţele menţionate la articolul 5 alineatul (2), precum şi diferitele obligaţii privind folosirea autorizaţiei să fie justificate exclusiv de necesitatea de a asigura performanţa corespunzătoare a activităţilor în zona pentru care se acordă autorizaţia, prin aplicarea alineatului (2) sau prin plata unei contribuţii financiare sau a unei contribuţii în hidrocarburi.
(2)Statele membre pot impune condiţii şi cerinţe privind exercitarea unor activităţi prezentate în articolul 2 alineatul (1) într-o măsură justificată de siguranţa naţională, siguranţa publică, sănătatea publică, siguranţa transportului, protecţia mediului, protejarea resurselor biologice şi a tezaurelor naţionale cu valoare artistică, istorică sau arheologică, siguranţa instalaţiilor şi a lucrătorilor, gestionarea planificată a resurselor de hidrocarburi (de exemplu, rata de epuizare a hidrocarburilor sau optimizarea recuperării lor) sau necesitatea asigurării veniturilor din impozite.
(3)Regulile privind plata contribuţiilor menţionate la alineatul (1), inclusiv orice cerinţă referitoare la participarea statului, sunt stabilite de către statele membre astfel încât să asigure menţinerea independenţei entităţilor în materie de administrare.
Cu toate acestea, în cazul în care acordarea autorizaţiilor face obiectul participării statului la activităţi şi în care administrarea acestei participări a fost încredinţată unei persoane juridice sau în cazul în care statul în sine administrează participarea, nici persoana juridică şi nici statul nu sunt împiedicaţi să-şi asume drepturile şi obligaţiile asociate cu o astfel de participare, proporţional cu importanţa acesteia, cu condiţia ca persoana juridică sau statul să nu deţină informaţii şi să nu aibă drept de vot în luarea deciziilor privind sursele de aprovizionare ale entităţilor, ca persoana juridică şi statul, în combinaţie cu orice entitate sau entităţi publice, să nu exercite un drept de vot majoritar în luarea celorlalte decizii şi ca toate voturile statului sau ale persoanei juridice să fie bazate exclusiv pe principii transparente, obiective şi nediscriminatorii şi să nu împiedice fundamentarea pe principii comerciale normale a deciziilor entităţii în materie de administrare.
Cu toate acestea, dispoziţiile paragrafului anterior nu trebuie să împiedice persoana juridică sau statul să se opună unei decizii luate de deţinătorii unei autorizaţii care nu respectă condiţiile şi cerinţele, specificate în autorizaţie, cu privire la politica de creştere a factorului de recuperare a zăcământului şi protejare a intereselor financiare ale statului.
Opţiunea de a se opune deciziei trebuie să fie exercitată într-o manieră nediscriminatorie, în special cu privire la deciziile de investiţie şi la sursele de aprovizionare ale entităţilor. În cazul în care participarea statului la activităţi este administrată de o persoană juridică care deţine şi autorizaţiile, statul membru aplică dispoziţii prin care obligă persoana juridică în cauză să ţină conturi separate pentru rolul său comercial şi rolul său de administrator al participării statului şi prin care garantează că nu există nici un flux de informaţii dinspre persoana juridică răspunzătoare de administrarea participării statului înspre persoana juridică care deţine autorizaţiile în nume propriu. Cu toate acestea, în cazul în care partea reprezentând persoana juridică răspunzătoare de administrarea participării statului angajează pe post de consultant partea reprezentând persoana juridică ce deţine autorizaţia, cea dintâi poate pune la dispoziţie orice informaţii necesare pentru activitatea de consultanţă care urmează să se desfăşoare.
Deţinătorii tuturor autorizaţiilor de care sunt legate informaţiile respective trebuie să fie informaţi dinainte referitor la informaţiile ce vor fi furnizate în acest mod şi să li se ofere timp suficient pentru a ridica obiecţiuni.
(4)Statele membre asigură condiţiile pentru ca supravegherea entităţilor ce beneficiază de o autorizaţie să fie limitată la strictul necesar pentru asigurarea respectării condiţiilor, cerinţelor şi obligaţiilor menţionate la alineatul (1). Acestea adoptă în special măsurile necesare pentru ca nici o entitate să nu fie obligată, prin vreun act cu putere de lege sau act administrativ sau prin orice alt acord ori angajament, să ofere informaţii privind sursele de aprovizionare, avute în vedere sau efective, cu excepţia situaţiei în care aceasta se face la cererea autorităţilor competente şi exclusiv în vederea atingerii obiectivelor stabilite la articolul 36 din tratat.
Art. 7
Fără a aduce atingere dispoziţiilor referitoare la sau incluse în autorizaţiile individuale şi prevederilor articolului 3 alineatul (5) litera (b), actele cu putere de lege şi actele administrative care rezervă unei entităţi unice dreptul de a obţine autorizaţii într-o zonă geografică specifică de pe teritoriul unui stat membru trebuie abrogate de către statele membre respective până la 1 ianuarie 1997.
Art. 8
(1)Statele membre informează Comisia despre orice dificultăţi întâmpinate, de jure sau de facto, de către entităţi în accesul la sau exercitarea de activităţi de prospectare, explorare şi extracţie de hidrocarburi în ţări terţe, care le-au fost aduse în atenţie. Statele membre şi Comisia asigură respectarea confidenţialităţii comerciale.
(2)[textul din Art. 8, alin. (2) a fost abrogat la 24-dec-2018 de Art. 46, punctul 1. din capitolul 8 din Regulamentul 1999/11-dec-2018]
(3)Ori de câte ori Comisia stabileşte, fie pe baza rapoartelor menţionate la alineatul (2), fie pe baza altor informaţii, că o ţară terţă nu acordă entităţilor comunitare, cu privire la accesul la sau exercitarea activităţilor menţionate la alineatul (1), un tratament comparabil cu cel pe care Comunitatea îl acordă entităţilor din această ţară terţă, Comisia poate prezenta Consiliului propuneri pentru un mandat corespunzător de negociere în vederea obţinerii unui regim concurenţial comparabil de către entităţile comunitare. Consiliul decide cu majoritate calificată.
(4)În împrejurările descrise la alineatul (3), Comisia poate să propună în orice moment Consiliului să autorizeze unul sau mai multe state membre să refuze acordarea autorizaţiei unei entităţi controlate efectiv de către ţara terţă respectivă şi de către resortisanţi ai acestei ţări terţe.
Comisia poate face o astfel de propunere din proprie iniţiativă sau la cererea unui stat membru.
Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată cât mai curând posibil.
(5)Măsurile adoptate în conformitate cu prezentul articol nu aduc atingere obligaţiilor Comunităţii asumate în temeiul tuturor acordurilor internaţionale care guvernează accesul la exercitarea activităţilor de prospectare, explorare şi extracţie de hidrocarburi.
Art. 9
[textul din Art. 9 a fost abrogat la 24-dec-2018 de Art. 46, punctul 2. din capitolul 8 din Regulamentul 1999/11-dec-2018]
Art. 10
Statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei, nu mai târziu de 1 mai 1995, lista autorităţilor competente. Statele membre anunţă fără întârziere Comisia despre orice schimbări ulterioare. Comisia publică lista autorităţilor competente, precum şi orice schimbări intervenite în conţinutul său, în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
Art. 11
Prezenta directivă se aplică în cazul autorizaţiilor acordate începând cu data menţionată la articolul 14.
Art. 12
- Articolul 3 din Directiva 90/531/CEE se completează cu alineatul următor:
"(5)în ceea ce priveşte exploatarea zonelor geografice în scopul prospectării sau extracţiei de petrol sau gaze naturale, alineatele (1)-(4) se aplică după cum urmează, de la data la care statele membre respective s-au conformat dispoziţiilor Parlamentului European şi Directivei 94/22/CE a Consiliului din 30 mai 1994, privind condiţiile de acordare şi folosire a autorizaţiilor pentru prospectarea, explorarea şi extracţia de hidrocarburi (*):
(*)JOL 164, 30.6.1994, p. 3.
a)condiţiile stabilite la alineatul (1) sunt considerate satisfăcute începând de la acea dată, fără să aducă atingere alineatului (3);
b)cu începere de la această dată, statul membru menţionat la alineatul (4) este obligat să comunice doar dispoziţiile referitoare la respectarea condiţiilor menţionate la alineatele (2) şi (3)."
Art. 13
Dispoziţiile articolelor 3 şi 5 nu se aplică noilor autorizaţii acordate de către Danemarca înainte de 31 decembrie 2012 în ceea ce priveşte zonele care sunt abandonate la 8 iulie 2012, după expirarea unei autorizaţii emise la 8 iulie 1962. Noile autorizaţii sunt acordate pe baza unor principii obiective şi nediscriminatorii.
În consecinţă, prezentul articol nu creează un precedent pentru statele membre.
Art. 14
Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare, în conformitate cu prezenta directivă, până la 1 iulie 1995. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă asemenea acte, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Art. 15
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 30 mai 1994.
Pentru Parlamentul European Preşedintele E. KLEPSCH Pentru Consiliu Preşedintele C. SIMITIS |
-****-
Publicat în Ediţia Speciala a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007