Directiva 2205/22-oct-2025 privind permisele de conducere, de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1724 al Parlamentului European şi al Consiliului şi a Directivei (UE) 2022/2561 a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 2006/126/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Regulamentului (UE) nr. 383/2012 al Comisiei

1.

În sensul prezentei anexe, conducătorii auto se clasifică în două grupe:

Grupa 1: conducători auto ai vehiculelor din categoriile A, A1, A2, AM, B, B1 şi BE;

Grupa 2: conducători auto ai vehiculelor din categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 şi D1E.

Dreptul intern poate prevedea ca dispoziţiile prezentei anexe destinate conducătorilor auto din grupa 2 să se aplice conducătorilor auto ai vehiculelor din categoria B care îşi folosesc permisul de conducere în scopuri profesionale (taxi, ambulanţă etc.).

2.

Persoanele care solicită eliberarea pentru prima dată a permisului de conducere sau reînnoirea permisului de conducere sunt încadrate în grupa căreia îi vor aparţine dacă permisul de conducere solicitat este eliberat sau reînnoit.

3.

Toate persoanele care solicită un permis de conducere se supun unei evaluări adecvate pentru a se asigura că au acuitatea vizuală adecvată pentru a conduce vehicule cu motor şi pentru a se stabili dacă este necesar un control suplimentar al câmpului lor vizual. Dacă există motive de îndoială cu privire la acuitatea vizuală a solicitantului, acesta este examinat de un specialist autorizat de dreptul intern. La controlul respectiv se acordă o atenţie deosebită următoarelor: acuitatea vizuală, câmpul vizual, capacitatea vizuală în condiţii de luminozitate redusă, sensibilitatea la lumină puternică şi la contraste, diplopia şi alte afecţiuni oculare care periclitează conducerea în condiţii de siguranţă.

În cazul conducătorilor auto din grupa 1, permisul poate fi acordat în condiţii individuale excepţionale atunci când standardele de câmp vizual şi de acuitate vizuală nu pot fi respectate, însă există motive de a considera că acordarea permisului de conducere solicitantului respectiv nu urmează să pericliteze siguranţa rutieră; în aceste cazuri, conducătorul auto se supune unui control efectuat de un specialist autorizat de dreptul intern pentru a demonstra că funcţia vizuală nu este afectată şi în alte moduri, inclusiv în ceea ce priveşte sensibilitatea la lumină puternică şi la contrast şi vederea în condiţii de luminozitate redusă. Conducătorul auto sau solicitantul ar trebui să fie supus şi unui test practic favorabil desfăşurat de o autoritate competentă.

Grupa 1:

(1) Persoanele care solicită un permis de conducere sau reînnoirea acestuia au o acuitate vizuală binoculară, cu lentile de corecţie dacă este necesar, de cel puţin 0,5 când se utilizează ambii ochi.

În plus, câmpul vizual orizontal este de cel puţin 120 de grade, extensia este de cel puţin 50 de grade la stânga şi la dreapta şi de 20 de grade ascendent şi descendent. Nu există deficienţe pe o rază de 20 de grade faţă de axul central.

Atunci când se detectează sau se declară o afecţiune oculară evolutivă, permisele de conducere pot fi eliberate sau reînnoite cu condiţia ca solicitantul să se supună unor controale periodice realizate de un specialist autorizat de dreptul intern.

(2) Persoanele care solicită un permis de conducere sau reînnoirea permisului de conducere şi care şi-au pierdut în totalitate vederea la un ochi sau cele care utilizează doar un ochi (de exemplu în cazul diplopiei) au o acuitate vizuală de cel puţin 0,5, cu lentile de corecţie dacă este necesar. Specialistul autorizat de dreptul intern atestă că starea respectivă de vedere monoculară există de suficient de mult timp pentru a permite adaptarea şi că, la ochiul respectiv, câmpul vizual întruneşte cerinţele stabilite la punctul 3 subpunctul (1).

(3) După apariţia recentă a diplopiei sau după pierderea vederii la un ochi, este necesară o perioadă suficientă de adaptare (de exemplu, şase luni) pe durata căreia se interzice conducere autovehiculelor. După această perioadă, conducerea este permisă numai în urma unui aviz favorabil din partea specialiştilor oftalmologi şi al experţilor auto şi poate face obiectul anumitor cerinţe sau restricţii.

Grupa 2:

(4) Persoanele care solicită un permis de conducere sau reînnoirea permisului de conducere au o acuitate vizuală, cu lentile de corecţie dacă este necesar, de cel puţin 0,8 la ochiul mai bun şi de cel puţin 0,1 la ochiul mai slab. Dacă se utilizează lentile de corecţie pentru a obţine valori de 0,8 şi 0,1, acuitatea respectivă (0,8 şi 0,1) se obţine fie prin corecţie cu ajutorul ochelarilor de maximum plus opt dioptrii, fie cu ajutorul lentilelor de contact. Corecţia trebuie să fie bine tolerată.

În plus, câmpul vizual orizontal este de cel puţin 160 de grade la ambii ochi, extensia este de cel puţin 70 de grade la stânga şi la dreapta şi 30 de grade ascendent şi descendent. Nu există deficienţe pe o rază de 30 de grade faţă de axul central.

Nu se eliberează şi nu se reînnoiesc permise de conducere solicitanţilor sau conducătorilor auto care prezintă probleme de sensibilitate la contraste sau care suferă de diplopie.

După o pierdere substanţială a vederii la un ochi, este necesară o perioadă suficientă de adaptare, de exemplu de şase luni, pe durata căreia se interzice conducerea autovehiculelor. După această perioadă, conducerea este permisă numai în urma unui aviz favorabil din partea specialiştilor oftalmologi şi al experţilor auto.

4.

Se pot elibera sau reînnoi permise de conducere solicitanţilor sau conducătorilor auto din grupa 2 cu deficienţe de auz sub rezerva unui aviz acordat de către autoritatea medicală competentă pe baza unui control medical, care va acorda o atenţie specială posibilităţilor de compensare.

5.

Nu se eliberează şi nu se reînnoiesc permise de conducere solicitanţilor sau conducătorilor auto cu afecţiuni sau deficienţe la nivelul aparatului locomotor care fac periculoasă conducerea unui vehicul cu motor.

Grupa 1:

(1) Se pot elibera permise de conducere, sub rezerva anumitor restricţii, solicitanţilor sau conducătorilor auto cu dizabilităţi fizice, în urma unui aviz al unei autorităţi medicale competente. Avizul respectiv se bazează pe o evaluare medicală a afecţiunii sau deficienţei respective şi, în cazul în care este necesar, pe un test practic. De asemenea, avizul indică ce tip de modificare a vehiculului este necesară şi dacă respectivul conducător auto trebuie să utilizeze un dispozitiv ortopedic, în condiţiile în care testul de verificare a aptitudinilor şi a comportamentului demonstrează că, utilizând un astfel de dispozitiv, conducerea vehiculului nu ar fi periculoasă.

(2) Se pot elibera sau reînnoi permise de conducere pentru orice solicitant sau conducător auto care suferă de o afecţiune progresivă, cu condiţia ca persoana respectivă să fie examinată periodic pentru a se confirma că mai este capabilă să conducă vehiculul în deplină siguranţă.

În cazul dizabilităţilor fizice stagnante, permisele de conducere pot fi eliberate sau reînnoite fără ca solicitantul să fie supus controlului medical periodic.

Grupa 2:

(3) Autoritatea medicală competentă acordă atenţia cuvenită riscurilor şi pericolelor suplimentare implicate de conducerea vehiculelor care se încadrează în definiţia acestei grupe.

6.

Afecţiunile sau bolile cardiovasculare pot determina o alterare bruscă a funcţiilor cerebrale, care constituie un pericol pentru siguranţa rutieră. Aceste afecţiuni reprezintă un motiv pentru interzicerea, cu titlu temporar sau permanent, a conducerii unui autovehicul.

(1) În cazul următoarelor afecţiuni cardiovasculare, solicitanţilor sau conducătorilor auto din grupele indicate le pot fi eliberate sau reînnoite permisele de conducere numai după ce afecţiunea în cauză a fost tratată efectiv şi sub rezerva unei autorizaţii eliberate de o autoritate medicală competentă şi, dacă este cazul, a unui control medical periodic realizat de aceasta:

(a) bradiaritmii (boală de nod sinusal şi tulburări de conducere) şi tahiaritmii (aritmii supraventriculare şi ventriculare) cu antecedente sau cu episoade de sincopă cauzate de tulburările de ritm cardiac (se aplică în cazul grupelor 1 şi 2);

(b) bradiaritmii: boală de nod sinusal şi tulburări de conducere cu bloc atrioventricular (AV) Mobitz II de grad II, bloc AV de grad III sau bloc de ramură alternant (se aplică numai în cazul grupei 2);

(c) tahiaritmii supraventriculare şi ventriculare cu

(i) cardiopatie structurală, în special tahicardie ventriculară (TV) susţinută (se aplică în cazul grupelor 1 şi 2); sau

(ii) TV polimorfă nesusţinută sau cu indicaţie pentru un defibrilator (se aplică numai în cazul grupei 2);

(d) simptome de angină (se aplică în cazul grupelor 1 şi 2);

(e) implantare sau înlocuire a unui stimulator cardiac permanent (se aplică numai în cazul grupei 2);

(f) implantare sau înlocuire a unui defibrilator sau un şoc adecvat sau inadecvat produs de un defibrilator (se aplică numai în cazul grupei 1);

(g) sincopă (pierderea tranzitorie a cunoştinţei şi a tonusului postural, caracterizată de debut rapid, durată scurtă şi revenire spontană din cauza unei hipoperfuzii cerebrale globale, suspectată a fi de origine reflexă, cu cauze necunoscute, fără semne de boli cardiace subiacente) (se aplică în cazul grupelor 1 şi 2);

(h) sindrom coronarian acut (se aplică în cazul grupelor 1 şi 2);

(i) angină stabilă dacă simptomele nu sunt declanşate de un efort fizic uşor (se aplică în cazul grupelor 1 şi 2);

(j) intervenţie coronariană percutanată (PCI) (se aplică în cazul grupelor 1 şi 2);

(k) operaţie de bypass coronarian cu grefă (CABG) (se aplică în cazul grupelor 1 şi 2);

(l) infarct sau accident ischemic tranzitoriu (AIT) (se aplică în cazul grupelor 1 şi 2);

(m) stenoză semnificativă de arteră carotidă (se aplică numai în cazul grupei 2);

(n) diametru maxim al aortei mai mare de 5,5 cm (se aplică numai în cazul grupei 2);

(o) insuficienţă cardiacă:

(i) simptome de clasele I, II şi III NYHA (New York Heart Association) (se aplică numai în cazul grupei 1);

(ii) simptome de clasele I şi II NYHA, cu condiţia ca fracţia de ejecţie a ventriculului stâng să fie de cel puţin 35 % (se aplică numai în cazul grupei 2);

(p) transplant de inimă (se aplică în cazul grupelor 1 şi 2);

(q) dispozitiv de asistenţă cardiacă (se aplică numai în cazul grupei 1);

(r) chirurgie valvulară (se aplică în cazul grupelor 1 şi 2);

(s) hipertensiune arterială malignă (creştere a tensiunii arteriale sistolice > = 180 mmHg sau a tensiunii arteriale diastolice > = 110 mmHg asociată cu o deteriorare iminentă sau progresivă a organelor) (se aplică în cazul grupelor 1 şi 2);

(t) tensiune arterială de gradul III (tensiune arterială diastolică > = 110 mmHg şi/sau tensiune arterială sistolică > = 180 mmHg) (se aplică numai în cazul grupei 2);

(u) cardiopatie congenitală (se aplică în cazul grupelor 1 şi 2);

(v) cardiomiopatie hipertrofică, dacă nu se manifestă prin sincope (se aplică numai în cazul grupei 1);

(w) sindrom de QT lung însoţit de sincope, torsada vârfurilor sau QTc > 500 ms (se aplică numai în cazul grupei 1).

(2) În cazul următoarelor afecţiuni cardiovasculare, solicitanţilor sau conducătorilor auto din grupele indicate nu li se pot elibera sau reînnoi permisele de conducere:

(a) implantarea unui defibrilator (se aplică numai în cazul grupei 2);

(b) boli vasculare periferice - anevrism aortic toracic şi abdominal atunci când diametrul maxim al aortei este de natură să predispună la un risc semnificativ de ruptură bruscă şi, prin urmare, la un risc de apariţie a unui eveniment invalidant subit (se aplică în cazul grupelor 1 şi 2);

(c) insuficienţă cardiacă:

(i) simptome de clasa IV NYHA (se aplică numai în cazul grupei 1);

(ii) simptome de clasele III şi IV NYHA (se aplică numai în cazul grupei 2);

(d) dispozitive de asistenţă cardiacă (se aplică numai în cazul grupei 2);

(e) cardiopatie valvulară însoţită de regurgitare aortică, stenoză aortică, regurgitare mitrală sau stenoză mitrală, dacă se estimează capacitatea funcţională la clasa IV NYHA sau dacă au existat episoade de sincopă (se aplică numai în cazul grupei 1);

(f) cardiopatie valvulară de clasele III sau IV NYHA sau cu fracţia de ejecţie mai mică de 35 %, stenoză mitrală şi hipertensiune pulmonară severă sau cu stenoză aortică severă evaluată ecocardiografic sau stenoză aortică care provoacă sincope; cu excepţia stenozei aortice severe complet asimptomatice, în cazul în care se îndeplinesc cerinţele testului de toleranţă la efort (se aplică numai în cazul grupei 2);

(g) cardiomiopatii structurale şi electrice - cardiomiopatie hipertrofică cu antecedente de sincopă sau atunci când sunt prezente două sau mai multe dintre următoarele condiţii: grosimea peretelui ventriculului stâng (VS) > 3 cm, tahicardie ventriculară nesusţinută, antecedente familiale de moarte subită (la o rudă de gradul întâi), tensiune arterială care nu creşte la efort fizic (se aplică numai în cazul grupei 2);

(h) sindrom de QT lung însoţit de sincope, torsada vârfurilor şi QTc > 500 ms (se aplică numai în cazul grupei 2);

(i) sindrom Brugada cu episoade de sincopă sau revenire din moarte cardiacă subită (se aplică în cazul grupelor 1 şi 2).

Permisele de conducere pot fi eliberate sau reînnoite în cazuri excepţionale, cu condiţia ca solicitarea respectivă să fie justificată corespunzător printr-un aviz medical şi să facă obiectul unui control medical periodic din partea unei autorităţi medicale competente, care să garanteze că persoana în cauză este în continuare capabilă să conducă autovehiculul în siguranţă, ţinând seama de efectele afecţiunii medicale.

(3) Alte cardiomiopatii

Se evaluează riscul de producere a unor evenimente invalidante subite prezentat de solicitanţii sau de conducătorii auto cu cardiomiopatii cunoscute (de exemplu, cardiomiopatie aritmogenică a ventriculului drept, cardiomiopatie spongiformă, tahicardie ventriculară polimorfă catecolaminergică şi sindrom de QT scurt) sau cu noi cardiomiopatii care ar putea fi descoperite. Este necesară o evaluare atentă efectuată de un specialist. Se iau în considerare factorii de pronostic ai respectivei cardiomiopatii.

(4) Statele membre pot restricţiona eliberarea sau reînnoirea permiselor de conducere solicitanţilor sau conducătorilor auto cu alte boli cardiovasculare.

7.

În sensul punctelor de mai jos, se aplică următoarele definiţii:

prin "hipoglicemie acută" se înţelege că este necesar ajutorul unei alte persoane;

prin "hipoglicemie cronică gravă" se înţelege al doilea episod de hipoglicemie acută în decursul a 12 luni.

Grupa 1:

(1) Se pot elibera sau reînnoi permise de conducere solicitanţilor sau conducătorilor auto care suferă de diabet zaharat. În cazul în care urmează un tratament medicamentos cu risc redus de inducere a hipoglicemiei, aceştia se supun unor controale medicale periodice efectuate de o autoritate medicală competentă, adecvate fiecărui caz în parte. În cazul în care urmează un tratament medicamentos cu risc ridicat de inducere a hipoglicemiei, care poate avea consecinţe asupra capacităţii lor de a conduce, aceştia fac obiectul unui aviz medical al unui cadru medical autorizat şi competent şi efectuează controale medicale periodice, adecvate fiecărui caz în parte, dar intervalul dintre controale nu depăşeşte zece ani.

(2) Un solicitant sau un conducător auto care suferă de diabet şi care urmează un tratament medicamentos cu risc de inducere a hipoglicemiei demonstrează că înţelege riscurile hipoglicemiei şi că este capabil să ţină sub control aceste episoade.

Nu se eliberează şi nu se reînnoiesc permise de conducere solicitanţilor sau conducătorilor auto care nu sunt deplin conştienţi de implicaţiile hipoglicemiei.

Nu se eliberează şi nu se reînnoiesc permise de conducere solicitanţilor sau conducătorilor auto cu hipoglicemie cronică gravă, decât dacă solicitările sunt susţinute de un aviz medical al unei autorităţi medicale competente şi de controale medicale periodice efectuate de aceasta. În cazul hipoglicemiilor cronice grave în timpul orelor de activitate, permisul de conducere se eliberează sau se reînnoieşte numai la trei luni de la cel mai recent episod.

Permisele de conducere pot fi eliberate sau reînnoite în cazuri excepţionale, cu condiţia ca solicitarea respectivă să fie justificată corespunzător printr-un aviz medical al unei autorităţi medicale competente şi să facă obiectul unui control medical periodic efectuat de aceasta, care să garanteze că persoana în cauză este în continuare capabilă să conducă autovehiculul în siguranţă, ţinând seama de efectele afecţiunii medicale.

Grupa 2:

(3) Poate fi avută în vedere eliberarea sau reînnoirea unor permise de conducere din grupa 2 solicitanţilor sau conducătorilor auto care suferă de diabet zaharat. În cazul în care aceştia urmează un tratament medicamentos cu risc de inducere a hipoglicemiei, şi anume cu insulină şi unele comprimate, se aplică următoarele criterii:

(a) în ultimele 12 luni nu s-a înregistrat niciun episod de hipoglicemie acută;

(b) conducătorul auto este deplin conştient de implicaţiile hipoglicemiei;

(c) conducătorul auto trebuie să poată ţine sub control nivelul glicemiei monitorizând-o regulat, prin utilizarea unor mijloace tehnice ajutătoare, cel puţin de două ori pe zi şi atunci când intenţionează să conducă;

(d) conducătorul auto demonstrează că înţelege riscurile hipoglicemiei;

(e) nu există alte complicaţii ale diabetului care ar putea afecta capacitatea de a conduce autovehicule.

În plus, în aceste cazuri, permisele de conducere se eliberează sau se reînnoiesc sub rezerva unui aviz favorabil al unei autorităţi medicale competente şi a controalelor medicale periodice efectuate de aceasta, care trebuie să aibă loc la intervale care să nu depăşească trei ani.

(4) Un episod de hipoglicemie acută în timpul orelor de veghe, chiar dacă nu este în legătură cu conducerea, este raportat şi determină o reevaluare a capacităţii de a conduce autovehicule.

8.

Următoarele norme se aplică solicitanţilor cu afecţiuni neurologice şi cu sindrom de apnee în somn de tip obstructiv.

9.

Crizele de epilepsie sau alte tulburări subite ale stării de conştienţă constituie un real pericol pentru siguranţa rutieră dacă apar la o persoană care conduce un vehicul cu motor.

În sensul punctelor de mai jos, se aplică următoarele definiţii:

prin "epilepsie" se înţelege o afecţiune medicală în care persoana în cauză a avut două sau mai multe crize epileptice la un interval mai mic de cinci ani;

prin "criză de epilepsie provocată" se înţelege o criză care are un factor provocator recognoscibil care poate fi evitat.

O persoană care a avut o criză iniţială sau izolată ori şi-a pierdut cunoştinţa trebuie sfătuită să nu conducă autovehicule. Este necesară întocmirea unui raport de specialitate în care să se precizeze perioada de interzicere a conducerii şi monitorizarea ulterioară necesară.

Este foarte important să se identifice sindromul epileptic specific şi tipul de criză pentru efectuarea unei evaluări corespunzătoare a capacităţii de a conduce autovehicule (inclusiv riscul producerii unor noi crize) şi să se prescrie terapia corespunzătoare. Acestea se efectuează de un neurolog.

Grupa 1:

(1) Conducătorilor auto cu epilepsie din grupa 1 li se monitorizează capacitatea de a conduce până când trec cel puţin cinci ani fără nicio criză.

Dacă un solicitant sau un conducător auto suferă de epilepsie şi nu au trecut cinci ani în care să nu fi avut loc crize, se consideră că nu sunt întrunite criteriile pentru acordarea necondiţionată a permisului de conducere.

(2) Crize de epilepsie provocate: solicitantul care a avut o astfel de criză determinată de un factor recognoscibil care este improbabil să apară în timpul conducerii poate fi declarat apt pentru a conduce de la caz la caz, în funcţie de avizul neurologic. Dacă este cazul, evaluarea se face în conformitate cu alte titluri relevante, de exemplu în cazul alcoolului sau al altor comorbidităţi.

(3) Prima criză (neprovocată) sau o criză singulară neprovocată: solicitantul sau conducătorul auto care a avut o primă criză de epilepsie neprovocată poate fi declarat apt pentru a conduce după o perioadă de şase luni în care nu au mai avut loc crize şi dacă s-a efectuat o evaluare medicală corespunzătoare. Autorităţile naţionale pot permite solicitanţilor sau conducătorilor auto cu prognostic bun recunoscut să conducă înaintea încheierii acestei perioade.

(4) Alte cazuri de pierdere a cunoştinţei: pierderea cunoştinţei se evaluează în funcţie de riscul de recurenţă în timpul condusului.

(5) Epilepsie: solicitanţii sau conducătorii auto pot fi declaraţi apţi pentru conducere după trecerea unui an în care nu au mai avut loc crize.

(6) Crize exclusiv în timpul somnului: solicitantul sau conducătorul auto care nu a avut crize decât în timpul somnului poate fi declarat apt pentru a conduce dacă acest tipar a fost observat pe o perioadă care nu trebuie să fie mai scurtă decât perioada fără crize necesară în cazul epilepsiei. Dacă apar atacuri sau crize în timpul perioadei de veghe, este necesară o perioadă suplimentară de un an fără orice evenimente înainte de solicitarea permisului.

(7) Crize care nu influenţează starea de conştienţă sau capacitatea de reacţie: solicitantul sau conducătorul auto care nu a avut alte crize decât cele în privinţa cărora s-a demonstrat că nu afectează nici starea de conştienţă şi nici capacitatea de reacţie poate fi declarat apt pentru a conduce dacă acest tipar a fost observat pe o perioadă care nu trebuie să fie mai scurtă decât perioada fără crize necesară în cazul epilepsiei. Dacă apar orice fel de alte atacuri sau crize, este necesară o perioadă suplimentară de un an fără orice evenimente înainte de acordarea sau reînnoirea permisului.

(8) Crize provocate de schimbarea sau eliminarea terapiei medicamentoase antiepileptice la recomandarea unui medic: pacientul poate fi sfătuit să nu conducă timp de şase luni de la începerea perioadei de schimbare/eliminare şi, ulterior, timp de şase luni de la încetarea tratamentului. Crizele care apar în timpul schimbării sau eliminării tratamentului medicamentos prescrise de medic duc la interzicerea conducerii pentru trei luni dacă se reia tratamentul anterior care se dovedise eficient.

(9) După intervenţia chirurgicală în scop curativ, conducătorii auto sau solicitanţii pot fi declaraţi apţi pentru conducere după trecerea unui an în care nu au mai avut loc crize.

Grupa 2:

(10) Solicitantul sau conducătorul auto nu trebuie să urmeze niciun tratament medicamentos antiepileptic în perioada impusă în care nu trebuie să existe crize. Trebuie să fi fost realizată o monitorizare medicală corespunzătoare. Examinările neurologice amănunţite trebuie să fi demonstrat că nu există o patologie cerebrală aferentă afecţiunii şi că nu s-a înregistrat nicio activitate epileptiformă pe electroencefalogramă (EEG). După un episod acut, se efectuează o EEG şi o evaluare neurologică corespunzătoare.

(11) În cazul unei crize de epilepsie provocate care a fost cauzată de un factor declanşator identificabil, trebuie furnizat un raport neurologic favorabil care să ateste o perioadă fără crize de cel puţin un an şi care să includă o evaluare electroencefalografică. Se iau în considerare alte titluri. În cazul leziunilor cerebrale structurale cu risc crescut de apariţie a crizelor epileptice, amploarea acestora se evaluează prin intermediul unui raport neurologic.

(12) Prima criză sau o criză singulară neprovocată: solicitantul sau conducătorul auto care a avut o primă criză de epilepsie neprovocată poate fi declarat apt pentru conducere după o perioadă de cinci ani în care nu au mai avut loc crize şi în care nu s-a administrat tratament medicamentos, dacă s-a efectuat o evaluare neurologică corespunzătoare. Autorităţile medicale pot permite unui solicitant sau unui conducător auto cu prognostic bun recunoscut să conducă înaintea încheierii acestei perioade.

(13) Alte cazuri de pierdere a cunoştinţei: pierderea cunoştinţei se evaluează în funcţie de riscul de recurenţă în timpul condusului.

(14) Epilepsie: trebuie să treacă o perioadă de zece ani fără crize şi fără administrarea unui tratament medicamentos antiepileptic. Autorităţile naţionale pot permite solicitanţilor sau conducătorilor auto cu prognostic bun recunoscut să conducă înaintea încheierii acestei perioade. Aceasta se aplică şi în cazul "epilepsiei juvenile".

Anumite afecţiuni, de exemplu, malformaţii artero-venoase sau hemoragii intracerebrale, comportă o creştere a riscului de apariţie a crizelor, chiar în cazurile în care nu a avut loc nicio criză anterioară. Într-o astfel de situaţie se efectuează o evaluare de către o autoritate medicală competentă.

10.

Următoarele norme se aplică solicitanţilor sau conducătorilor auto cu dizabilităţi mintale sau intelectuale.

Grupa 1:

(1) Nu se eliberează şi nu se reînnoiesc permise de conducere solicitanţilor sau conducătorilor auto care suferă de:

(a) dizabilităţi mintale, cognitive sau comportamentale grave, congenitale sau dobândite din cauza afecţiunilor, traumelor sau intervenţiilor neurochirurgicale;

(b) tulburări de personalitate care duc la alterări grave ale judecăţii, comportamentului sau adaptabilităţii,

în afara cazurilor în care solicitarea lor este însoţită de un aviz medical al unui cadru medical autorizat şi competent şi, în cazul în care este necesar, sub rezerva controalelor medicale periodice. Ar trebui să fie respectată o perioadă anterioară de remisiune.

Grupa 2:

(2) Autoritatea medicală competentă acordă atenţia cuvenită riscurilor şi pericolelor suplimentare implicate de conducerea vehiculelor care se încadrează în definiţia acestei grupe. Autoritatea medicală competentă poate enunţa cerinţe temporare sau poate impune restricţii în ceea ce priveşte conducerea vehiculelor.

11.

Consumul de alcool constituie un pericol major pentru siguranţa rutieră. Ţinând cont de gravitatea acestui fapt, se impune o mare vigilenţă în plan medical.

Grupa 1:

(1) Nu se eliberează şi nu se reînnoiesc permise de conducere solicitanţilor sau conducătorilor auto care sunt dependenţi de alcool sau sunt incapabili să se abţină să conducă sub influenţa alcoolului.

După o perioadă de abstinenţă dovedită se pot elibera sau reînnoi permise de conducere dacă solicitantul sau conducătorul auto obţine un aviz medical al unui cadru medical autorizat şi competent şi este supus unor controale medicale periodice.

(2) Se pot elibera sau reînnoi permise de conducere solicitanţilor sau conducătorilor auto care sunt dependenţi de alcool sau sunt incapabili să se abţină să conducă sub influenţa alcoolului, cu condiţia să se utilizeze tehnologii care permit compensarea dependenţei, de exemplu, prin utilizarea obligatorie a unui etilotest antidemaraj, iar conducătorul auto să fie supus unei evaluări periodice a continuării tratamentului împotriva dependenţei sau a lipsei disocierii conducerii de consumul de alcool. În cazul în care se face dovada unei perioade de abstinenţă, care poate include participarea în programe de reabilitare cu monitorizare şi supraveghere medicală, se pot elibera sau reînnoi permise de conducere fără a fi necesară utilizarea tehnologiilor menţionate anterior, dacă conducătorul auto obţine un aviz medical al unui cadru medical autorizat şi competent şi este supus unor controale medicale regulate pentru o anumită perioadă. Controalele medicale periodice pot fi efectuate în timpul utilizării unor astfel de tehnologii şi/sau după utilizarea acestora.

Grupa 2:

(3) Autoritatea medicală competentă acordă atenţia cuvenită riscurilor şi pericolelor suplimentare implicate de conducerea vehiculelor care se încadrează în definiţia acestei grupe.

(4) Autoritatea medicală competentă poate enunţa recomandări de durată limitată şi, după caz, restricţii în ceea ce priveşte conducerea vehiculelor.

12.

Următoarele norme se aplică în cazul drogurilor şi al medicamentelor.

Abuz:

(1) Nu se eliberează şi nu se reînnoiesc permise de conducere solicitanţilor sau conducătorilor auto care sunt dependenţi de substanţe psihotrope sau stupefiante sau care nu sunt dependenţi de astfel de substanţe, dar nu vor sau nu reuşesc să disocieze consumul de conducere, oricare ar fi categoria de permis de conducere solicitată.

Consum regulat:

Grupa 1:

(2) Nu se eliberează şi nu se reînnoiesc permise de conducere solicitanţilor sau conducătorilor auto care utilizează regulat substanţe psihotrope sau stupefiante, sub orice formă, care pot limita capacitatea lor de a conduce în siguranţă, în cazul în care cantităţile absorbite sunt atât de mari încât au efecte negative asupra conducerii. Aceasta se aplică tuturor medicamentelor sau combinaţiilor de medicamente care afectează capacitatea mintală sau fizică de a conduce.

Autoritatea medicală competentă poate enunţa recomandări de durată limitată şi, după caz, restricţii în ceea ce priveşte conducerea vehiculelor.

Grupa 2:

(3) Autoritatea medicală competentă acordă atenţia cuvenită riscurilor şi pericolelor suplimentare implicate de conducerea vehiculelor care se încadrează în definiţia acestei grupe şi poate stabili anumite cerinţe sau restricţii.

13.

Următoarele norme se aplică solicitanţilor cu afecţiuni renale.

Grupa 1:

(1) Se pot elibera sau reînnoi permise de conducere pentru solicitanţii sau conducătorii auto care suferă de insuficienţă renală gravă şi, prin urmare, se confruntă cu o limitare semnificativă a capacităţii fizice, sub rezerva avizului medical al unui cadru medical autorizat şi competent şi a controalelor medicale periodice.

Grupa 2:

(2) Permisele de conducere nu se eliberează şi nu se reînnoiesc pentru solicitanţii sau conducătorii auto cu insuficienţă renală gravă ireversibilă, în afara cazurilor excepţionale justificate în mod corespunzător printr-un aviz medical al unui cadru medical autorizat şi competent şi sub rezerva controalelor medicale periodice.