Secţiunea 3 - Oferte care cuprind produse originare din ţări terţe şi relaţii cu aceste ţări - Directiva 2004/17/CE/31-mar-2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2016
Secţiunea 3:Oferte care cuprind produse originare din ţări terţe şi relaţii cu aceste ţări
Art. 58: Oferte care cuprind produse originare din ţări terţe
1.Prezentul articol se aplică ofertelor care cuprind produse originare din ţări terţe cu care Comunitatea nu a încheiat, într-un cadru multilateral sau bilateral, un acord care să asigure accesul comparabil şi efectiv al întreprinderilor comunitare la pieţe ale acestor ţări terţe. Acest lucru nu aduce atingere obligaţiilor Comunităţii sau statelor membre faţă de ţările terţe.
2.Orice ofertă prezentată pentru atribuirea unui contract de bunuri poate fi respinsă în cazul în care proporţia produselor originare din ţări terţe, determinată în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (1), depăşeşte 50 % din valoarea totală a produselor care constituie oferta. În sensul prezentului articol, programele de calculator folosite în echipamentele pentru reţele de telecomunicaţii sunt considerate produse.
(1)JO L 302, 19.10.1992, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului JO L 311, 12.12.2000, p. 17).
3.Sub rezerva celui de-al doilea paragraf, în cazul în care două sau mai multe oferte sunt echivalente din punct de vedere al criteriilor de atribuire definite la articolul 55, se preferă acele oferte care nu pot fi respinse în temeiul alineatului (2). Valoarea acelor oferte este considerată echivalentă, în sensul prezentului articol, în cazul în care diferenţa de preţ nu depăşeşte 3 %.
Cu toate acestea, o ofertă nu poate fi preferată unei altei oferte în temeiul primului paragraf, în cazul în care acceptarea sa ar obliga entitatea contractantă să achiziţioneze un material cu caracteristici tehnice diferite de cele ale materialului existent, ceea ce ar determina o incompatibilitate sau dificultăţi tehnice de utilizare ori de întreţinere sau costuri disproporţionate.
4.În sensul prezentului articol, acele ţări terţe pentru care beneficiul dispoziţiilor prezentei directive a fost extins printr-o decizie a Consiliului în conformitate cu alineatul (1) nu se iau în considerare pentru determinarea a produselor originare din ţări terţe, menţionată la alineatul (2).
5.Comisia prezintă Consiliului un raport anual, începând cu al doilea semestru al primului an după intrarea în vigoare a prezentei directive, referitor la progresele realizate în negocierile multilaterale sau bilaterale privind accesul întreprinderilor comunitare la pieţe ale ţărilor terţe în domenii reglementate de prezenta directivă, la rezultatul obţinut în urma acestor negocieri, precum şi la aplicarea efectivă a tuturor acordurilor încheiate.
Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate modifica dispoziţiile prezentului articol, având în vedere aceste evoluţii.
Art. 59: Relaţii cu ţări terţe în ceea ce priveşte contractele de lucrări, bunuri şi servicii
1.Statele membre informează Comisia despre orice dificultăţi de ordin general, întâmpinate şi semnalate de întreprinderile lor în fapt sau în drept, în ceea ce priveşte obţinerea contractelor de servicii în ţări terţe.
2.Comisia raportează Consiliului, înainte de 31 decembrie 2005 şi ulterior periodic, despre deschiderea contractelor de servicii în ţările terţe şi despre progresul negocierilor cu aceste ţări în această privinţă, în special în cadrul OMC.
3.Comisia încearcă, intervenind pe lângă ţările terţe interesate, să remedieze orice situaţie în care constată, fie pe baza rapoartelor menţionate la alineatul (2), fie pe baza altor informaţii, că, în contextul atribuirii de contracte de servicii, o ţară terţă:
(a)nu acordă întreprinderilor comunitare acces efectiv, comparabil cu cel acordat de Comunitate întreprinderilor din acele ţari terţe;
(b)nu acordă întreprinderilor comunitare beneficiul tratamentului naţional sau aceleaşi posibilităţi de concurenţă ca şi cele disponibile întreprinderilor naţionale sau
(c)acordă întreprinderilor din alte ţări terţe un tratament mai favorabil decât întreprinderilor comunitare.
4.Statele membre informează Comisia despre orice dificultăţi, de ordin general, întâmpinate şi raportate de întreprinderile lor în fapt sau în drept şi care sunt datorate nerespectării dispoziţiilor legislaţiei internaţionale în materie de drept al muncii enumerate la anexa XXIII, în cazul în care aceste întreprinderi au încercat să obţină contracte de servicii în ţările terţe.
5.În condiţiile menţionate la alineatele (3) şi (4), Comisia poate propune Consiliului, în orice moment, să suspende sau să restrângă atribuirea contractelor de servicii pe o perioadă care urmează a fi prevăzută în decizie:
(a)întreprinderilor guvernate de legislaţia ţării terţe respective;
(b)întreprinderilor afiliate la întreprinderile specificate la litera (a) şi care au sediul oficial în Comunitate, dar care nu au legătură directă şi efectivă cu economia unui stat membru;
(c)întreprinderilor care prezintă oferte care au ca obiect servicii originare din ţara terţă respectivă.
Consiliul hotărăşte, cu majoritate calificată, cât mai curând posibil.
Comisia poate propune aceste măsuri din proprie iniţiativă sau la cererea unui stat membru.
6.Prezentul articol nu aduce atingere angajamentelor Comunităţii faţă de ţările terţe, care derivă din acorduri internaţionale privind achiziţiile publice, în special în cadrul OMC.