Titlul i - DISPOZIŢII GENERALE - Regulamentul 2747/09-oct-2024 de instituire a unui cadru de măsuri privind situaţiile de urgenţă pe piaţa internă şi rezilienţa pieţei interne şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situaţiile de urgenţă pe piaţa internă şi rezilienţa pieţei interne)

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

Neintrat în vigoare
Versiune de la: 8 Noiembrie 2024
TITLUL I:DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1: Obiect şi obiective
(1)Prezentul regulament stabileşte un cadru de măsuri armonizate pentru a anticipa, a pregăti şi a răspunde în mod eficace la impactul crizelor asupra pieţei interne.
(2)Cadrul menţionat la alineatul (1) urmăreşte următoarele obiective:
a)să garanteze şi să faciliteze libera circulaţie a mărfurilor, a serviciilor şi a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor;
b)să asigure disponibilitatea pe piaţa internă a bunurilor şi serviciilor de importanţă critică şi a bunurilor şi serviciilor relevante în situaţii de criză în cazul în care statele membre adoptă sau sunt susceptibile să adopte măsuri interne divergente; şi
c)să evite crearea obstacolelor în calea bunei funcţionări a pieţei interne.
(3)Prezentul regulament stabileşte, îndeosebi, următoarele:
a)norme privind instituirea şi funcţionarea unui Comitet pentru situaţiile de urgenţă şi rezilienţa pieţei interne, care să asiste şi să consulte Comisia în ceea ce priveşte anticiparea, prevenirea sau răspunsul la impactul unei crize asupra pieţei interne;
b)măsuri de contingenţă care vizează anticiparea, planificarea şi rezilienţa;
c)măsuri aplicabile în timpul regimului de vigilenţă pe piaţa internă pentru a face faţă impactului unui pericol de criză care ar putea să se transforme într-o situaţie de urgenţă pe piaţa internă;
d)măsuri aplicabile în timpul regimului de urgenţă pe piaţa internă pentru a face faţă impactului unei crize pe piaţa internă, inclusiv măsuri care să faciliteze libera circulaţie a mărfurilor, a serviciilor şi a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor, în timpul regimului respectiv;
e)norme privind achiziţiile publice aplicabile în timpul regimurilor de vigilenţă şi de urgenţă pe piaţa internă;
f)norme privind punerea la dispoziţie a instrumentelor digitale şi cooperarea dintre autorităţile competente.
Art. 2: Domeniul de aplicare
(1)Prezentul regulament se aplică bunurilor, serviciilor şi persoanelor, inclusiv lucrătorilor, din cadrul pieţei interne.
(2)Prezentul regulament nu se aplică:
a)medicamentelor, astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 2 din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (48);
(48)Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67).
b)dispozitivelor medicale, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (e) din Regulamentul (UE) 2022/123;
c)altor contramăsuri medicale, astfel cum sunt menţionate la articolul 3 punctul 10 din Regulamentul (UE) 2022/2371 şi care sunt incluse în lista stabilită în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2022/2372;
d)semiconductorilor, astfel cum sunt definiţi la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2023/1781 al Parlamentului European şi al Consiliului (49);
(49)Regulamentul (UE) 2023/1781 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 septembrie 2023 de stabilire a unui cadru de măsuri pentru consolidarea ecosistemului european al semiconductorilor şi de modificare a Regulamentului (UE) 2021/694 (Regulamentul privind cipurile) (JO L 229, 18.9.2023, p. 1).
e)produselor energetice, în sensul definiţiei de la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2003/96/CE a Consiliului (50), electricităţii, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (2) din directiva respectivă şi altor produse menţionate la articolul 2 alineatul (3) din directiva respectivă;
(50)Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii (JO L 283, 31.10.2003, p. 51).
f)serviciilor financiare, cum ar fi serviciile bancare, de credit, de asigurări şi reasigurări, pensii ocupaţionale sau personale, valori mobiliare, fonduri de investiţii, plăţi şi consultanţă de investiţii, inclusiv serviciilor şi activităţilor enumerate în anexa I la Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (51), precum şi activităţilor de decontare şi compensare şi serviciilor de consultanţă, intermediere şi altor servicii financiare auxiliare;
(51)Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
g)produselor din domeniul apărării, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 1 din Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (52) sau astfel cum sunt definite în dreptul intern al statelor membre, cu respectarea dreptului Uniunii.
(52)Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor şi condiţiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunităţii (JO L 146, 10.6.2009, p. 1).
(3)Prin derogare de la alineatul (2) literele (a), (b) şi (c) din prezentul articol, articolele 20-23 şi articolul 44 din prezentul regulament se aplică produselor menţionate la literele respective.
(4)Prezentul regulament nu aduce atingere altor acte juridice ale Uniunii care stabilesc norme specifice privind răspunsul în situaţii de criză sau gestionarea crizelor, cum ar fi:
a)Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (53) de instituire a unui mecanism de protecţie civilă al Uniunii;
(53)Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 decembrie 2013 privind un mecanism de protecţie civilă al Uniunii (JO L 347, 20.12.2013, p. 924).
b)dispoziţiile corespunzătoare din Regulamentul (UE) 2015/479 referitoare la competenţa Comisiei de a determina dacă este oportună impunerea de restricţii la exporturile de mărfuri, în conformitate cu drepturile şi obligaţiile internaţionale ale Uniunii;
c)Regulamentele (UE) 2022/2371 şi (UE) 2022/2372 privind cadrul de securitate sanitară al UE;
d)Decizia 2014/415/UE de instituire a mecanismelor integrate referitoare la un răspuns politic la criză (IPCR), inclusiv rolul de coordonare politică al IPCR, şi Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1993 de stabilire a normelor privind funcţionarea acestor mecanisme.
(5)Prezentul regulament nu aduce atingere normelor Uniunii în materie de concurenţă, inclusiv normelor antitrust, privind concentrările economice şi privind ajutoarele de stat.
(6)Prezentul regulament nu aduce atingere responsabilităţii statelor membre de a proteja securitatea naţională şi nici competenţei acestora de a proteja funcţiile esenţiale ale statului, inclusiv asigurarea integrităţii teritoriale a statului şi menţinerea legii şi ordinii publice. În special, securitatea naţională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru.
(7)Prezentul regulament nu aduce atingere exercitării drepturilor fundamentale, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "Carta"). Îndeosebi, prezentul regulament nu aduce atingere dreptului la grevă sau dreptului de a întreprinde alte acţiuni specifice sistemelor de raporturi de muncă din statele membre, în conformitate cu dreptul intern şi practicile naţionale. De asemenea, acesta nu aduce atingere nici dreptului de a negocia, de a încheia şi de a pune în execuţie contracte colective sau de a desfăşura acţiuni colective, în conformitate cu dreptul intern şi practicile naţionale.
Art. 3: Definiţii
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
1."criză" înseamnă un eveniment excepţional, neaşteptat şi brusc, natural sau provocat de om, de natură şi amploare extraordinară, care are loc în interiorul sau în afara Uniunii, care are sau poate avea un impact negativ puternic asupra funcţionării pieţei interne şi care tulbură libera circulaţie a mărfurilor, a serviciilor şi a persoanelor sau tulbură funcţionarea lanţurilor sale de aprovizionare;
2."regim de vigilenţă pe piaţa internă" înseamnă un cadru care permite să se facă faţă unui pericol de criză care are potenţialul de a se transforma într-o situaţie de urgenţă pe piaţa internă în următoarele şase luni;
3."regim de urgenţă pe piaţa internă" înseamnă un cadru care permite să se facă faţă unei crize cu un impact negativ semnificativ asupra pieţei interne, care perturbă grav libera circulaţie a mărfurilor, a serviciilor şi a persoanelor sau, în cazul în care perturbarea respectivă gravă face sau este probabil să facă obiectul unor măsuri naţionale divergente, funcţionarea lanţurilor de aprovizionare de pe piaţa internă;
4."sectoare de importanţă critică" înseamnă acele sectoare care au o importanţă sistemică şi vitală pentru Uniune şi pentru statele sale membre, pentru securitatea publică, siguranţa publică, ordinea publică sau sănătatea publică şi a căror perturbare, ineficienţă, pierdere sau distrugere poate avea un impact negativ semnificativ asupra funcţionării pieţei interne atunci când există un pericol de criză;
5."bunuri de importanţă critică" sau "servicii de importanţă critică", denumite împreună "bunuri şi servicii de importanţă critică", înseamnă bunurile sau serviciile care nu pot fi înlocuite ori diversificate sau care sunt indispensabile pentru menţinerea funcţiilor societale sau a activităţilor economice vitale, astfel încât să se asigure buna funcţionare a pieţei interne şi a lanţurilor sale de aprovizionare în sectoarele de importanţă critică, şi care sunt enumerate într-un act de punere în aplicare adoptat de Consiliu în temeiul articolului 14 alineatul (1);
6."bunuri relevante în situaţii de criză" sau "servicii relevante în situaţii de criză", denumite împreună "bunuri şi servicii relevante în situaţii de criză", înseamnă bunurile sau serviciile care nu pot fi înlocuite ori diversificate sau care sunt indispensabile pentru menţinerea funcţiilor societale sau a activităţilor economice vitale, astfel încât să se asigure buna funcţionare a pieţei interne şi a lanţurilor sale de aprovizionare, care sunt considerate esenţiale pentru a răspunde la o criză şi care sunt enumerate într-un act de punere în aplicare adoptat de Consiliu în temeiul articolului 18 alineatul (4);
7."incidente semnificative" înseamnă incidentele care tulbură în mod semnificativ sau pot să tulbure în mod semnificativ funcţionarea pieţei interne şi a lanţurilor sale de aprovizionare;
8."operator economic relevant" înseamnă un operator economic de-a lungul lanţului de aprovizionare care are posibilitatea sau capacitatea de a produce sau de a distribui oricare dintre următoarele:
(a)bunuri de importanţă critică sau servicii de importanţă critică;
(b)bunuri relevante în situaţii de criză sau servicii relevante în situaţii de criză;
(c)componente ale bunurilor menţionate la literele (a) şi (b);
9."microîntreprinderi şi întreprinderi mici şi mijlocii", sau "IMM-uri", înseamnă microîntreprinderile şi întreprinderile mici şi mijlocii astfel cum sunt definite la articolul 2 din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (54).
(54)Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).
Art. 4: Comitetul pentru situaţiile de urgenţă de pe piaţa internă şi pentru rezilienţa pieţei interne
(1)Se instituie un Comitet pentru situaţiile de urgenţă de pe piaţa internă şi pentru rezilienţa pieţei interne.
(2)Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă este alcătuit din câte un reprezentant al fiecărui stat membru şi un reprezentant al Comisiei. Fiecare stat membru numeşte un reprezentant şi un reprezentant supleant. În plus, statele membre pot numi un reprezentant ad-hoc sectorial, dacă este cazul, în funcţie de natura crizei.
(3)Un reprezentant al Comisiei prezidează Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, Comisia asigurând şi secretariatul Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă.
(4)Preşedintele Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă (denumit în continuare "preşedintele") invită un reprezentant al Parlamentului European în calitate de observator permanent în cadrul comitetului.
(5)Preşedintele poate invita experţi, care au cunoştinţe de specialitate, să participe, în calitate de observatori, la lucrările Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă şi să participe ad-hoc la anumite reuniuni, în cazul în care participarea lor este oportună având în vedere ordinea de zi a reuniunii. Printre aceşti experţi se pot număra reprezentanţi ai operatorilor economici, ai organizaţiilor părţilor interesate şi ai partenerilor sociali.
(6)Preşedintele invită reprezentanţi ai altor organisme relevante în situaţii de criză de la nivelul Uniunii în calitate de observatori la reuniunile relevante ale Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă.
(7)Preşedintele invită reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale şi ai ţărilor din afara Uniunii la reuniunile relevante ale Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, în conformitate cu acordurile bilaterale sau internaţionale corespunzătoare.
(8)Observatorii nu au drept de vot şi nici nu participă la formularea avizelor, recomandărilor sau a orientărilor Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă. Dacă este cazul, preşedintele poate invita observatorii respectivi să contribuie cu informaţii şi cunoştinţe.
(9)Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă se reuneşte de cel puţin trei ori pe an. La prima sa reuniune, la propunerea Comisiei şi în acord cu aceasta, Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă adoptă regulamentul său de procedură.
(10)Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă poate adopta avize, recomandări sau rapoarte în contextul sarcinilor sale prevăzute la articolul 5. Comisia ţine cont în mod transparent şi în cea mai mare măsură de avizele, recomandările sau rapoartele respective.
Art. 5: Sarcinile Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă
(1)În scopul planificării măsurilor de contingenţă pe piaţa internă în temeiul articolelor 9-13, Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă asistă şi consiliază Comisia în ceea ce priveşte următoarele sarcini:
a)propunerea unor mecanisme de cooperare administrativă, pentru a facilita schimburile de informaţii între Comisie şi statele membre pe durata regimurilor de vigilenţă şi de urgenţă pe piaţa internă, care trebuie să fie incluse în cadrul de contingenţă menţionat la articolul 9;
b)evaluarea incidentelor semnificative cu privire la care statele membre au alertat Comisia în conformitate cu articolul 13 şi evaluarea impactului acestora asupra pieţei interne şi a lanţurilor sale de aprovizionare;
c)colectarea de informaţii pentru a anticipa posibilitatea apariţiei unei crize, efectuarea de analize de date şi punerea la dispoziţie a informaţiilor privind piaţa;
d)consultări cu reprezentanţii operatorilor economici, inclusiv ai IMM-urilor şi ai sectoarelor de activitate, precum şi cu partenerii sociali, dacă este cazul, pentru a colecta informaţii privind piaţa în conformitate cu articolul 43;
e)analiza datelor agregate primite de alte organisme relevante în situaţii de criză instituite la nivelul Uniunii şi la nivel internaţional;
f)administrarea unui registru al măsurilor adoptate la nivel naţional şi la nivelul Uniunii în crizele anterioare care au avut un impact asupra pieţei interne şi asupra lanţurilor sale de aprovizionare; şi
g)formularea de recomandări cu privire la ce măsuri să fie alese pentru anticiparea crizelor şi planificarea pentru situaţiile de criză, consolidând în acelaşi timp rezilienţa pieţei interne, şi formularea de recomandări cu privire la punerea în aplicare a măsurilor alese.
(2)În scopul regimului de vigilenţă pe piaţa internă menţionat la articolul 14, Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă asistă şi consiliază Comisia la îndeplinirea următoarelor sarcini:
a)determinarea îndeplinirii criteriilor pentru activarea sau dezactivarea regimului de vigilenţă pe piaţa internă, pentru a se determina dacă este prezent pericolul de criză menţionat la articolul 3 punctul 2 şi amploarea pericolului respectiv;
b)coordonarea şi facilitarea schimburilor şi a comunicării de informaţii, inclusiv cu alte organisme relevante şi cu alte organisme relevante în situaţii de criză de la nivelul Uniunii şi după caz, cu ţări din afara Uniunii, acordând o atenţie deosebită ţărilor candidate pentru aderarea la Uniune şi ţărilor în curs de dezvoltare, precum şi cu organizaţiile internaţionale; şi
c)analizarea şi dezbaterea impactului pericolului de criză asupra pieţei interne, ţinând seama în mod corespunzător de situaţia din regiunile de frontieră, în vederea găsirii unor posibile soluţii.
(3)În scopul regimului de urgenţă pe piaţa internă astfel cum se menţionează la articolul 18, Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă asistă şi consiliază Comisia la îndeplinirea următoarelor sarcini:
a)analiza informaţiilor relevante în situaţii de criză obţinute de statele membre sau de Comisie;
b)stabilirea faptului dacă sunt îndeplinite criteriile de activare sau de dezactivare a regimului de urgenţă pe piaţa internă;
c)formularea de recomandări cu privire la ce măsuri să fie alese pentru a răspunde la nivelul Uniunii situaţiei de urgenţă de pe piaţa internă şi formularea de recomandări cu privire la punerea în aplicare a măsurilor alese;
d)efectuarea unei examinări a măsurilor naţionale în caz de criză;
e)coordonarea şi facilitarea schimburilor şi a comunicării de informaţii, inclusiv cu alte organisme relevante în situaţii de criză de la nivelul Uniunii şi, după caz, cu ţări din afara Uniunii, acordând o atenţie deosebită ţărilor candidate pentru aderarea la Uniune şi ţărilor în curs de dezvoltare, precum şi cu organizaţiile internaţionale;
f)analiza şi dezbaterea impactului crizei asupra pieţei interne, ţinând seama în mod corespunzător de situaţia din regiunile de frontieră, în vederea găsirii unor posibile soluţii; şi
g)stabilirea, după caz, a unei liste a categoriilor de persoane implicate în producţia sau furnizarea de bunuri şi servicii relevante în situaţii de criză, pentru care este necesar să se stabilească modele şi formulare comune care să poată fi utilizate în mod voluntar de statele membre.
(4)Comisia asigură participarea la lucrările Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă a tuturor organismelor la nivelul Uniunii care sunt relevante pentru criza respectivă. Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă cooperează şi se coordonează îndeaproape, după caz, cu alte organisme relevante în situaţii de criză de la nivelul Uniunii şi cu Comitetul european pentru materii prime critice instituit prin Regulamentul (UE) 2024/1252. Comisia asigură coordonarea cu măsurile puse în aplicare prin intermediul altor mecanisme ale Uniunii, cum ar fi mecanismul de protecţie civilă al Uniunii (UCPM), IPCR, cadrul UE de securitate sanitară şi cadrul UE pentru materiile prime critice. Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă asigură schimbul de informaţii cu Centrul de coordonare a răspunsului la situaţii de urgenţă din cadrul UCPM şi cu capacitatea de sprijin pentru conştientizarea şi analiza integrată a situaţiei din cadrul IPCR.
(5)Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, în cooperare cu Comisia, adoptă anual un raport de activitate şi îl transmite Parlamentului European şi Consiliului.
Art. 6: Dialogul privind situaţia de urgenţă şi rezilienţa
(1)Pentru a consolida dialogul dintre instituţiile Uniunii şi pentru a asigura o mai mare transparenţă, responsabilitate şi coordonare, comisia competentă a Parlamentului European poate invita Comisia, în calitatea acesteia de preşedinte al Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, să se prezinte în faţa comisiei respective pentru a comunica informaţii cu privire la toate aspectele care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, îndeosebi după fiecare reuniune a Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă şi după fiecare dezactivare a regimurilor de vigilenţă sau de urgenţă pe piaţa internă.
(2)Parlamentul European este informat cât mai curând posibil cu privire la orice act de punere în aplicare al Consiliului propus sau adoptat în temeiul prezentului regulament.
(3)Comisia ia în considerare toate elementele care decurg din opiniile exprimate în cadrul dialogului privind situaţia de urgenţă şi rezilienţa, inclusiv rezoluţiile corespunzătoare ale Parlamentului European.
Art. 7: Platforma pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă
(1)Comisia instituie o platformă a părţilor interesate pentru a facilita dialogul sectorial şi parteneriatele sectoriale, reunind principalele părţi interesate, şi anume reprezentanţi ai operatorilor economici, ai partenerilor sociali, ai cercetătorilor şi ai societăţii civile. În special, platforma oferă părţilor interesate o funcţionalitate care să le permită:
a)să indice acţiunile voluntare necesare pentru a reacţiona cu succes la o situaţie de urgenţă de pe piaţa internă;
b)să formuleze recomandări ştiinţifice, avize sau rapoarte cu privire la chestiuni legate de criză;
c)să contribuie la schimbul de informaţii şi de bune practici, în special în ceea ce priveşte libera circulaţie a mărfurilor, a serviciilor şi a persoanelor şi la evitarea măsurilor naţionale divergente care ar putea crea restricţii transfrontaliere.
(2)La punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisia şi Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă ţin seama de rezultatele dialogului sectorial şi ale parteneriatelor sectoriale menţionate la alineatul (1), precum şi de orice contribuţie corespunzătoare prezentată de părţile interesate în conformitate cu alineatul respectiv.
Art. 8: Birourile de legătură
(1)Fiecare stat membru desemnează un birou central de legătură.
(2)Biroul central de legătură al unui stat membru este responsabil de contactul, coordonarea şi schimbul de informaţii cu:
a)birourile centrale de legătură ale altor state membre şi biroul de legătură la nivelul Uniunii menţionat la alineatul (4);
b)autorităţile competente relevante din statul membru respectiv, în special cu punctele unice de contact naţionale menţionate la articolul 24.
(3)Pentru a-şi îndeplini sarcinile care îi revin în temeiul prezentului regulament, biroul central de legătură al unui stat membru compilează contribuţii de la autorităţile competente relevante din statul membru respectiv.
(4)Comisia desemnează un birou de legătură la nivelul Uniunii.
(5)Biroul de legătură la nivelul Uniunii răspunde de asigurarea coordonării şi a schimbului de informaţii, inclusiv a schimburilor de informaţii relevante în situaţii de criză, cu birourile centrale de legătură ale statelor membre, pentru gestionarea regimurilor de vigilenţă şi de urgenţă pe piaţa internă.