Titlul iv - NORME APLICABILE CĂILOR DE ATAC - Directiva 2009/81/CE/13-iul-2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri şi de prestare de servicii de către autorităţile sau entităţile contractante în domeniile apărării şi securităţii şi de modificare a Directivelor 2004/17/CE şi 2004/18/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial 216L

În vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2024 până la: 31 Decembrie 2025
TITLUL IV:NORME APLICABILE CĂILOR DE ATAC
Art. 55: Domeniul de aplicare şi disponibilitatea căilor de atac
(1)Căile de atac prevăzute în prezentul titlu se aplică contractelor menţionate la articolul 2, sub rezerva excepţiilor prevăzute la articolele 12 şi 13.
(2)Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că deciziile autorităţilor/entităţilor contractante pot face obiectul unei căi de atac în mod eficace şi, în special, cât mai rapid posibil, în conformitate cu condiţiile stabilite la articolele 56-62 pe motivul că deciziile respective au încălcat legislaţia comunitară în domeniul achiziţiilor sau reglementările de drept intern care transpun această legislaţie.
(3)Statele membre garantează că nu există, între întreprinderile care susţin că au suferit un prejudiciu în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract, nicio discriminare ca rezultat al distincţiei făcute în prezentul titlu între normele de drept intern care transpun legislaţia comunitară şi celelalte norme de drept intern.
(4)Statele membre asigură accesul la căile de atac, în temeiul unor norme detaliate pe care statele membre pot să le stabilească în acest sens, cel puţin oricărei persoane care are sau care a avut vreun interes în obţinerea unui anumit contract şi care a fost prejudiciată sau riscă să fie prejudiciată printr-o presupusă încălcare.
(5)Statele membre pot impune ca o persoană care doreşte să exercite o cale de atac să notifice autoritatea/entitatea contractantă cu privire la presupusa încălcare şi la intenţia sa de a formula o cale de atac, cu condiţia ca acest lucru să nu afecteze termenul suspensiv, în conformitate cu articolul 57 alineatul (2) sau orice alt termen pentru formularea unei căi de atac, în conformitate cu articolul 59.
(6)Statele membre pot impune ca, într-o primă etapă, persoana în cauză să introducă o cale de atac la autoritatea/entitatea contractantă. În acest caz, statele membre garantează că formularea unei asemenea căi de atac are ca rezultat suspendarea imediată a posibilităţii de încheiere a contractului.
Statele membre stabilesc mijloacele de comunicare corespunzătoare, printre care se numără şi faxul sau mijloacele electronice, care trebuie utilizate în cazul formulării unei căi de atac în conformitate cu primul paragraf.
Efectul suspensiv menţionat la primul paragraf nu încetează înainte de expirarea unui termen de cel puţin 10 zile calendaristice începând cu ziua următoare trimiterii, de către autoritatea/ entitatea contractantă, a unui răspuns, în cazul utilizării faxului sau a mijloacelor electronice, sau, în cazul utilizării altor mijloace de comunicare, înainte de expirarea fie a unui termen de cel puţin 15 zile calendaristice începând cu ziua următoare trimiterii, de către autoritatea/entitatea contractantă, a unui răspuns, fie a unui termen de cel puţin 10 zile calendaristice începând cu ziua următoare primirii unui răspuns.
Art. 56: Cerinţe referitoare la căile de atac
(1)Statele membre garantează că măsurile luate în privinţa căilor de atac menţionate la articolul 55 prevăd competenţe care să permită:
a)adoptarea de măsuri provizorii, cel mai rapid posibil şi prin intermediul unor proceduri provizorii, în scopul corectării presupusei încălcări sau al prevenirii prejudicierii în continuare a intereselor respective, inclusiv măsuri de suspendare sau care să asigure suspendarea procedurii de atribuire a unui contract sau a aplicării oricărei decizii luate de autoritatea/ entitatea contractantă şi care să aibă ca efect anularea sau asigurarea anulării deciziilor luate în mod ilegal, inclusiv eliminarea specificaţiilor tehnice, economice sau financiare discriminatorii din invitaţia la licitaţie, din caietul de sarcini sau din orice alt document legat de procedura respectivă de atribuire a contractului; sau
b)adoptarea, cât mai devreme posibil, eventual prin proceduri provizorii şi, dacă este nevoie, printr-o procedură finală de fond, de măsuri, altele decât cele prevăzute la litera (a), menite să corecteze orice încălcare constatată şi să prevină prejudicierea intereselor respective; în special, emiterea unui ordin care să oblige la plata unei anumite sume în cazul în care încălcarea nu a fost remediată sau evitată.
În ambele cazuri de mai sus, competenţele respective includ competenţa de a dispune acordarea de daune interese persoanelor prejudiciate de o încălcare.
(2)Competenţele menţionate la alineatul (1) şi la articolele 60 şi 61 pot fi acordate unor organisme distincte care să răspundă de diferite aspecte ale căilor de atac.
(3)În cazul în care un organism de primă instanţă, independent de autoritatea/entitatea contractantă, urmează să se pronunţe în legătură cu o decizie de atribuire a unui contract, statele membre garantează că autoritatea/entitatea contractantă nu poate încheia contractul înaintea luării unei decizii de către organismul menţionat cu privire la solicitarea de măsuri provizorii sau la calea de atac. Efectul suspensiv nu încetează mai devreme de momentul expirării termenului suspensiv prevăzut la articolul 57 alineatul (2) şi la articolul 60 alineatele (4) şi (5).
(4)Cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol şi la articolul 55 alineatul (6), formularea unor căi de atac nu are în mod automat un efect suspensiv asupra procedurilor de atribuire a contractului la care se referă.
(5)Statele membre pot să prevadă că organismul responsabil cu soluţionarea căilor de atac poate ţine seama de efectele probabile ale măsurilor provizorii pentru toate interesele pasibile de a fi prejudiciate, precum şi de interesul public, în special interesele de apărare şi/sau securitate, şi poate decide neadoptarea unor astfel de măsuri, în cazul în care efectele lor negative sunt mai mari decât beneficiile.
Decizia de a nu adopta măsuri provizorii nu aduce atingere niciunei alte revendicări a persoanei care solicită asemenea măsuri.
(6)Statele membre pot să prevadă că, în cazul în care se pretind daune-interese în temeiul luării în mod ilegal a unei decizii, decizia contestată trebuie să fie mai întâi anulată de către un organism competent în acest sens.
(7)Cu excepţia cazurilor prevăzute la articolele 60-62, efectele exercitării competenţelor menţionate la alineatul (1) al prezentului articol asupra unui contract încheiat în urma atribuirii sale sunt stabilite prin dreptul intern.
De asemenea, cu excepţia cazurilor în care o decizie trebuie anulată înainte de acordarea unor daune-interese, un stat membru poate să prevadă că, după încheierea unui contract în conformitate cu articolul 55 alineatul (6), cu alineatul (3) al prezentului articol sau cu articolele 57-62, competenţa organismului responsabil de soluţionarea căilor de atac se limitează la acordarea de daune-interese oricărei persoane prejudiciate printr-o încălcare.
(8)Statele membre garantează că deciziile adoptate de organismele responsabile de soluţionarea căilor de atac pot fi puse în executare în mod eficient.
(9)În cazul în care organismele responsabile de soluţionarea căilor de atac nu sunt de natură judiciară, acestea prezintă întotdeauna motivaţii scrise privind deciziile adoptate. De asemenea, pentru astfel de cazuri, trebuie să se adopte dispoziţii care să garanteze că există proceduri prin care orice măsuri presupuse a fi ilegale, luate de organismul responsabil de soluţionarea căilor de atac, sau orice presupus viciu în exercitarea competenţelor conferite acestuia să poată face obiectul controlului judiciar sau controlului de către un alt organ cu competenţe de instanţă judecătorească în înţelesul articolului 234 din tratat, care să fie independente atât faţă de autoritatea/entitatea contractantă, cât şi faţă de organismul responsabil de soluţionarea căilor de atac.
Membrii unui astfel de organism independent sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie în aceleaşi condiţii ca şi membrii corpului magistraţilor în ceea ce priveşte autoritatea care răspunde pentru numirea acestora, durata mandatului lor şi revocarea acestora. Cel puţin preşedintele acestui organism independent are aceleaşi calificări juridice şi profesionale ca şi membrii corpului magistraţilor. Deciziile adoptate de organismul independent au forţă juridică obligatorie, conform modalităţilor stabilite de fiecare stat membru.
(10)Statele membre se asigură că organismele responsabile de soluţionarea căilor de atac garantează un nivel adecvat de confidenţialitate a informaţiilor clasificate sau a informaţiilor conţinute în dosarele transmise de părţi şi acţionează în conformitate cu interesele în materie de apărare şi/sau de securitate pe toată perioada procedurii.
În acest scop, statele membre pot decide ca un anumit organism să aibă jurisdicţie pentru soluţionarea căilor de atac privind contractele în domeniul apărării şi securităţii.
În orice caz, statele membre pot prevedea că doar membrii organismelor de soluţionare a căilor de atac care sunt autorizaţi individual să lucreze cu informaţii clasificate pot examina cererile de soluţionare care implică astfel de informaţii. Acestea pot, de asemenea, impune măsuri de securitate privind înregistrarea cererilor de soluţionare, recepţia documentelor şi depozitarea dosarelor.
Statele membre determină modul în care organismele de soluţionare a căilor de atac urmează să reconcilieze confidenţialitatea informaţiilor clasificate cu respectarea drepturilor apărării şi, în cazul controlului judiciar sau a unei căi de atac în faţa unui organism care este o instanţă judecătorească în înţelesul articolului 234 din tratat, va face în aşa fel încât procedura, în ansamblul ei, să respecte dreptul la un proces echitabil.
Art. 57: Termenul suspensiv
(1)Statele membre garantează că persoanele menţionate la articolul 55 alineatul (4) dispun de o perioadă de timp suficientă pentru formularea unei căi de atac efective împotriva deciziilor de atribuire a contractelor adoptate de autorităţile/entităţile contractante, prin adoptarea dispoziţiilor necesare care respectă condiţiile minime stabilite la alineatul (2) al prezentului articol şi la articolul 59.
(2)Nu se poate încheia niciun contract, ca urmare a deciziei de a atribui un contract care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, înainte de expirarea unui termen de cel puţin 10 zile calendaristice, începând cu ziua următoare trimiterii deciziei de atribuire a contractului către ofertanţii şi candidaţii interesaţi prin fax sau alte mijloace electronice sau, în cazul utilizării altor mijloace de comunicare, înainte de expirarea fie a unui termen de cel puţin 15 zile calendaristice începând cu ziua următoare transmiterii deciziei de atribuire a contractului către ofertanţii şi candidaţii interesaţi, fie a unui termen de cel puţin 10 zile calendaristice începând cu ziua următoare primirii deciziei de atribuire a contractului.
Se consideră că ofertanţii sunt interesaţi dacă nu au fost încă excluşi definitiv. O excludere este definitivă în cazul în care a fost notificată ofertanţilor interesaţi şi fie a fost considerată legală de un organism independent responsabil de soluţionarea căilor de atac, fie nu mai poate face obiectul unei căi de atac.
Candidaţii sunt consideraţi a fi interesaţi dacă autoritatea/entitatea contractantă nu a făcut publice informaţiile privind respingerea cererii lor înaintea notificării deciziei de atribuire a contractului către ofertanţii interesaţi.
Comunicarea deciziei de atribuire către fiecare ofertant şi către fiecare candidat interesat este însoţită de următoarele elemente:
- un rezumat al motivelor pertinente prevăzute la articolul 35 alineatul (2), sub rezerva articolului 35 alineatul (3); şi
- o declaraţie precisă privind termenul suspensiv exact, care poate fi aplicat în temeiul dispoziţiilor de drept intern de transpunere a prezentului alineat.
Art. 58: Derogări de la termenul suspensiv
Statele membre pot să prevadă că termenele menţionate la articolul 57 alineatul (2) nu se aplică în următoarele cazuri:
(a)în cazul în care prezenta directivă nu impune publicarea prealabilă a unui anunţ de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
(b)în cazul în care contractul este atribuit unicului ofertant interesat în sensul articolului 57 alineatul (2) şi nu există candidaţi interesaţi;
(c)în cazul contractelor bazate pe un acord-cadru, astfel cum este prevăzut la articolul 29.
În cazul invocării prezentei derogări, statele membre asigură că respectivul contract este lipsit de efecte în conformitate cu articolele 60 şi 62, dacă:
- există o încălcare a dispoziţiilor articolului 29 alineatul (4) al doilea paragraf a doua liniuţă; şi
- valoarea estimată a contractului este mai mare sau egală cu pragurile stabilite la articolul 8.
Art. 59: Termene de introducere a unei căi de atac
În cazul în care un stat membru prevede că orice cale de atac privind o decizie a unei autorităţi/entităţi contractante, luată în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract din domeniul de aplicare al prezentei directive sau în legătură cu o astfel de procedură, trebuie să fie introdusă înainte de expirarea unui anumit termen, acest termen este egal cu cel puţin 10 zile calendaristice începând cu ziua următoare transmiterii deciziei autorităţii/ entităţii contractante către ofertant sau candidat, în cazul utilizării faxului sau a mijloacelor electronice sau, în cazul utilizării altor mijloace de comunicare, acest termen este egal fie cu cel puţin 15 zile calendaristice începând cu ziua următoare transmiterii deciziei autorităţii/entităţii contractante către ofertant sau candidat, fie cu cel puţin 10 zile calendaristice începând cu ziua următoare primirii deciziei autorităţii/entităţii contractante. Decizia autorităţii/ entităţii contractante se comunică fiecărui ofertant sau candidat, însoţită de un rezumat al motivelor pertinente. În cazul introducerii unei căi de atac împotriva deciziilor prevăzute la articolul 56 alineatul (1) litera (b) care nu fac obiectul unei notificări specifice, termenul este de cel puţin 10 zile calendaristice începând cu data publicării deciziei respective.
Art. 60: Lipsa de efecte
(1)Statele membre asigură că un contract este considerat lipsit de efecte de către un organism de soluţionare a căilor de atac independent de autoritatea/entitatea contractantă sau că lipsa de efecte a contractului menţionat intervine în urma deciziei unui astfel de organism de soluţionare în oricare dintre următoarele cazuri:
a)în cazul în care autoritatea/entitatea contractantă a atribuit un contract fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, fără ca acest lucru să fie permis în conformitate cu prezenta directivă;
b)în cazul încălcării articolului 55 alineatul (6), a articolului 56 alineatul (3) sau a articolului 57 alineatul (2), dacă această încălcare a privat ofertantul care introduce o cale de atac de posibilitatea de a căuta o soluţie precontractuală, în cazul în care încălcarea respectivă este combinată cu o altă încălcare a titlurilor I sau II, dacă încălcarea respectivă a afectat şansele ofertantului care introduce o cale de atac de a obţine contractul;
c)în cazurile menţionate la articolul 58 litera (c) al doilea paragraf, dacă statele membre au invocat derogarea de la termenul suspensiv pentru contractele bazate pe un acord-cadru.
(2)Consecinţele considerării unui contract drept lipsit de efecte sunt prevăzute în dreptul intern. Dreptul intern poate să prevadă anularea retroactivă a tuturor obligaţiilor contractuale sau să anuleze numai acele obligaţii care urmează încă să fie executate. În acest ultim caz, statele membre prevăd aplicarea unor sancţiuni alternative în sensul articolului 61 alineatul (2).
(3)Statele membre pot să prevadă posibilitatea ca organismul responsabil de soluţionarea căilor de atac independent de autoritatea/entitatea contractantă să nu considere un contract ca fiind lipsit de efecte, chiar dacă acesta a fost atribuit în mod nelegal, pentru motivele menţionate la alineatul (1), dacă acest organism de soluţionare constată, după analizarea tuturor aspectelor relevante, că motive imperative de interes general, legate în primul rând de interese în materie de apărare şi/sau de securitate, impun menţinerea efectelor contractului.
Interesele economice legate de capacitatea contractului de a produce efecte pot fi avute în vedere ca motiv imperativ de interes general în sensul primului paragraf numai dacă lipsa efectelor ar conduce la consecinţe disproporţionate.
Cu toate acestea, interesele economice în legătură directă cu contractul în cauză nu constituie motive imperative de interes general în sensul primului paragraf. Interesele economice în legătură directă cu contractul cuprind, printre altele, costurile generate de întârzieri în executarea contractului, costurile generate de lansarea unei noi proceduri de achiziţii, costurile generate de schimbarea operatorului economic care execută contractul şi costurile cu privire la obligaţiile legale ca urmare a lipsei de efecte a contractului.
În orice caz, un contract poate să nu fie considerat ca lipsit de efecte dacă consecinţele acestui lucru ar periclita serios însăşi existenţa unui program de apărare sau de securitate mai larg, esenţial pentru interesele în materie de securitate ale unui stat membru.
În toate cazurile menţionate anterior, statele membre prevăd, în schimb, aplicarea unor sancţiuni alternative în sensul articolului 61 alineatul (2).
(4)Statele membre prevăd că alineatul (1) litera (a) nu se aplică în cazul în care:
- autoritatea/entitatea contractantă consideră că atribuirea unui contract fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene este permisă în conformitate cu prezenta directivă;
- autoritatea/entitatea contractantă a publicat un anunţ în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene conform articolului 64 exprimându-şi intenţia de a încheia contractul; şi
- contractul nu a fost încheiat înainte de expirarea unui termen de cel puţin 10 zile calendaristice începând cu ziua următoare publicării respectivului anunţ.
(5)Statele membre prevăd că alineatul (1) litera (c) nu se aplică în cazul în care:
- autoritatea/entitatea contractantă consideră că atribuirea unui contract este în conformitate cu articolul 29 alineatul (4) al doilea paragraf a doua liniuţă;
- autoritatea/entitatea contractantă a trimis ofertanţilor interesaţi decizia de atribuire a contractului însoţită de un rezumat al motivelor, astfel cum este menţionat în articolul 57 alineatul (2) al patrulea paragraf prima liniuţă; şi
- contractul nu a fost încheiat înainte de expirarea unui termen de cel puţin 10 zile calendaristice începând cu ziua următoare transmiterii deciziei de atribuire a contractului către ofertanţii interesaţi prin fax sau alte mijloace electronice sau, în cazul utilizării altor mijloace de comunicare, înainte de expirarea fie a unui termen de cel puţin 15 zile calendaristice începând cu ziua următoare transmiterii deciziei de atribuire a contractului către ofertanţii interesaţi, fie a unui termen de 10 zile calendaristice începând cu ziua următoare primirii deciziei de atribuire a contractului.
Art. 61: Încălcări ale acestui titlu şi sancţiuni alternative
(1)În cazul unei încălcări a articolului 55 alineatul (6), a articolului 56 alineatul (3) sau a articolului 57 alineatul (2), care nu face obiectul articolului 60 alineatul (1) litera (b), statele membre prevăd lipsa de efecte a contractului, în conformitate cu articolul 60 alineatele (1)-(3) sau sancţiuni alternative. Statele membre pot să prevadă că organismul responsabil de soluţionarea căilor de atac, independent de autoritatea contractantă, decide, după evaluarea tuturor aspectelor relevante, dacă contractul ar trebui considerat ca lipsit de efecte sau dacă ar trebui să se aplice sancţiuni alternative.
(2)Sancţiunile alternative trebuie să fie eficiente, proporţionale şi cu caracter de descurajare. Sancţiunile alternative constau în:
- impunerea unor amenzi autorităţii/entităţii contractante; sau
- reducerea duratei contractului.
Statele membre pot să acorde organismului responsabil de soluţionarea căilor de atac prerogative discreţionare extinse, care să îi permită să ţină seama de toţi factorii relevanţi, inclusiv de gradul de gravitate al încălcării, comportamentul autorităţii/entităţii contractante şi, în situaţiile menţionate la articolul 60 alineatul (2), măsura în care contractul rămâne în vigoare.
Acordarea unor daune-interese nu reprezintă o sancţiune adecvată în sensul prezentului alineat.
Art. 62: Termene
(1)Statele membre pot să prevadă că introducerea unei căi de atac în conformitate cu articolul 60 alineatul (1) trebuie să se facă:
a)înainte de expirarea unui termen de cel puţin 30 de zile calendaristice începând cu ziua următoare:
- publicării de către autoritatea/entitatea contractantă a anunţului de atribuire a contractului în conformitate cu articolul 30 alineatul (3) şi cu articolele 31 şi 32, cu condiţia ca respectivul anunţ să conţină justificarea deciziei autorităţii/entităţii contractante de a atribui contractul fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene; sau
- informării de către autoritatea/entitatea contractantă a ofertanţilor şi a candidaţilor interesaţi cu privire la încheierea contractului, cu condiţia ca informarea să conţină un rezumat al motivelor pertinente stabilite la articolul 35 alineatul (2), sub rezerva articolului 35 alineatul (3). Această opţiune se aplică şi în cazurile menţionate la articolul 58 litera (c);
b)şi în orice caz, înainte de expirarea unui termen de cel puţin 6 luni începând cu ziua următoare încheierii contractului.
(2)În toate celelalte cazuri, inclusiv formularea unei căi de atac conform articolului 61 alineatul (1), termenele pentru formularea unei căi de atac sunt determinate de dreptul intern, sub rezerva articolului 59.
Art. 63: Mecanismul de remediere
(1)Comisia poate invoca procedura prevăzută la alineatele (2)-(5) în cazul în care consideră că, înainte de încheierea unui contract, a fost săvârşită o încălcare gravă a legislaţiei comunitare în domeniul achiziţiilor în cursul unei proceduri de atribuire a unui contract care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive.
(2)Comisia notifică statul membru în cauză asupra motivelor care au condus la concluzia că s-a săvârşit o încălcare gravă şi solicită remedierea acesteia prin mijloace corespunzătoare.
(3)În termen de 21 de zile calendaristice de la primirea notificării menţionate la alineatul (2), statul membru respectiv transmite Comisiei:
a)confirmarea faptului că încălcarea a fost remediată;
b)o notă motivată privind raţiunea pentru care nu s-a procedat la remedierea acesteia; sau
c)o notificare conform căreia procedura de atribuire a contractului a fost suspendată fie de autoritatea/entitatea contractantă, din proprie iniţiativă, fie în virtutea competenţelor menţionate la articolul 56 alineatul (1) litera (a).
(4)O notă motivată transmisă în conformitate cu alineatul (3) litera (b) se poate întemeia, printre altele, pe faptul că presupusa încălcare constituie deja obiectul unor proceduri judiciare sau a altor proceduri de recurs sau al unei căi de atac astfel cum se menţionează la articolul 56 alineatul (9). În acest caz, statul membru în cauză informează Comisia despre rezultatul procedurilor respective, de îndată ce acestea devin cunoscute.
(5)În cazul în care s-a transmis o notificare potrivit căreia procedura de atribuire a contractului a fost suspendată în conformitate cu alineatul (3) litera (c), statul membru în cauză informează Comisia în momentul în care această suspendare este ridicată sau în care se iniţiază o altă procedură de atribuire a contractului care are, în totalitate sau parţial, acelaşi obiect. Această nouă notificare confirmă faptul că presupusa încălcare a fost remediată sau include o notă motivată privind cauza pentru care nu s-a efectuat remedierea.
Art. 64: Conţinutul unui anunţ de transparenţă ex-ante voluntară
Anunţul menţionat la articolul 60 alineatul (4) a doua liniuţă, al cărui format este adoptat de Comisie în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 67 alineatul (2), conţine următoarele informaţii:
(a)numele şi datele de contact ale autorităţii/entităţii contractante;
(b)descrierea obiectului contractului;
(c)justificarea deciziei autorităţii/entităţii contractante de atribuire a contractului fără publicarea prealabilă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a unui anunţ de participare;
(d)numele şi datele de contact ale operatorului economic în favoarea căruia a fost luată o decizie de atribuire; şi
(e)dacă este cazul, orice altă informaţie considerată utilă de autoritatea/entitatea contractantă.