Art. 56. - Art. 56: Cerinţe referitoare la căile de atac - Directiva 2009/81/CE/13-iul-2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri şi de prestare de servicii de către autorităţile sau entităţile contractante în domeniile apărării şi securităţii şi de modificare a Directivelor 2004/17/CE şi 2004/18/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 216L
În vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2024 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 56: Cerinţe referitoare la căile de atac
(1)Statele membre garantează că măsurile luate în privinţa căilor de atac menţionate la articolul 55 prevăd competenţe care să permită:
a)adoptarea de măsuri provizorii, cel mai rapid posibil şi prin intermediul unor proceduri provizorii, în scopul corectării presupusei încălcări sau al prevenirii prejudicierii în continuare a intereselor respective, inclusiv măsuri de suspendare sau care să asigure suspendarea procedurii de atribuire a unui contract sau a aplicării oricărei decizii luate de autoritatea/ entitatea contractantă şi care să aibă ca efect anularea sau asigurarea anulării deciziilor luate în mod ilegal, inclusiv eliminarea specificaţiilor tehnice, economice sau financiare discriminatorii din invitaţia la licitaţie, din caietul de sarcini sau din orice alt document legat de procedura respectivă de atribuire a contractului; sau
b)adoptarea, cât mai devreme posibil, eventual prin proceduri provizorii şi, dacă este nevoie, printr-o procedură finală de fond, de măsuri, altele decât cele prevăzute la litera (a), menite să corecteze orice încălcare constatată şi să prevină prejudicierea intereselor respective; în special, emiterea unui ordin care să oblige la plata unei anumite sume în cazul în care încălcarea nu a fost remediată sau evitată.
În ambele cazuri de mai sus, competenţele respective includ competenţa de a dispune acordarea de daune interese persoanelor prejudiciate de o încălcare.
(2)Competenţele menţionate la alineatul (1) şi la articolele 60 şi 61 pot fi acordate unor organisme distincte care să răspundă de diferite aspecte ale căilor de atac.
(3)În cazul în care un organism de primă instanţă, independent de autoritatea/entitatea contractantă, urmează să se pronunţe în legătură cu o decizie de atribuire a unui contract, statele membre garantează că autoritatea/entitatea contractantă nu poate încheia contractul înaintea luării unei decizii de către organismul menţionat cu privire la solicitarea de măsuri provizorii sau la calea de atac. Efectul suspensiv nu încetează mai devreme de momentul expirării termenului suspensiv prevăzut la articolul 57 alineatul (2) şi la articolul 60 alineatele (4) şi (5).
(4)Cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol şi la articolul 55 alineatul (6), formularea unor căi de atac nu are în mod automat un efect suspensiv asupra procedurilor de atribuire a contractului la care se referă.
(5)Statele membre pot să prevadă că organismul responsabil cu soluţionarea căilor de atac poate ţine seama de efectele probabile ale măsurilor provizorii pentru toate interesele pasibile de a fi prejudiciate, precum şi de interesul public, în special interesele de apărare şi/sau securitate, şi poate decide neadoptarea unor astfel de măsuri, în cazul în care efectele lor negative sunt mai mari decât beneficiile.
Decizia de a nu adopta măsuri provizorii nu aduce atingere niciunei alte revendicări a persoanei care solicită asemenea măsuri.
(6)Statele membre pot să prevadă că, în cazul în care se pretind daune-interese în temeiul luării în mod ilegal a unei decizii, decizia contestată trebuie să fie mai întâi anulată de către un organism competent în acest sens.
(7)Cu excepţia cazurilor prevăzute la articolele 60-62, efectele exercitării competenţelor menţionate la alineatul (1) al prezentului articol asupra unui contract încheiat în urma atribuirii sale sunt stabilite prin dreptul intern.
De asemenea, cu excepţia cazurilor în care o decizie trebuie anulată înainte de acordarea unor daune-interese, un stat membru poate să prevadă că, după încheierea unui contract în conformitate cu articolul 55 alineatul (6), cu alineatul (3) al prezentului articol sau cu articolele 57-62, competenţa organismului responsabil de soluţionarea căilor de atac se limitează la acordarea de daune-interese oricărei persoane prejudiciate printr-o încălcare.
(8)Statele membre garantează că deciziile adoptate de organismele responsabile de soluţionarea căilor de atac pot fi puse în executare în mod eficient.
(9)În cazul în care organismele responsabile de soluţionarea căilor de atac nu sunt de natură judiciară, acestea prezintă întotdeauna motivaţii scrise privind deciziile adoptate. De asemenea, pentru astfel de cazuri, trebuie să se adopte dispoziţii care să garanteze că există proceduri prin care orice măsuri presupuse a fi ilegale, luate de organismul responsabil de soluţionarea căilor de atac, sau orice presupus viciu în exercitarea competenţelor conferite acestuia să poată face obiectul controlului judiciar sau controlului de către un alt organ cu competenţe de instanţă judecătorească în înţelesul articolului 234 din tratat, care să fie independente atât faţă de autoritatea/entitatea contractantă, cât şi faţă de organismul responsabil de soluţionarea căilor de atac.
Membrii unui astfel de organism independent sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie în aceleaşi condiţii ca şi membrii corpului magistraţilor în ceea ce priveşte autoritatea care răspunde pentru numirea acestora, durata mandatului lor şi revocarea acestora. Cel puţin preşedintele acestui organism independent are aceleaşi calificări juridice şi profesionale ca şi membrii corpului magistraţilor. Deciziile adoptate de organismul independent au forţă juridică obligatorie, conform modalităţilor stabilite de fiecare stat membru.
(10)Statele membre se asigură că organismele responsabile de soluţionarea căilor de atac garantează un nivel adecvat de confidenţialitate a informaţiilor clasificate sau a informaţiilor conţinute în dosarele transmise de părţi şi acţionează în conformitate cu interesele în materie de apărare şi/sau de securitate pe toată perioada procedurii.
În acest scop, statele membre pot decide ca un anumit organism să aibă jurisdicţie pentru soluţionarea căilor de atac privind contractele în domeniul apărării şi securităţii.
În orice caz, statele membre pot prevedea că doar membrii organismelor de soluţionare a căilor de atac care sunt autorizaţi individual să lucreze cu informaţii clasificate pot examina cererile de soluţionare care implică astfel de informaţii. Acestea pot, de asemenea, impune măsuri de securitate privind înregistrarea cererilor de soluţionare, recepţia documentelor şi depozitarea dosarelor.
Statele membre determină modul în care organismele de soluţionare a căilor de atac urmează să reconcilieze confidenţialitatea informaţiilor clasificate cu respectarea drepturilor apărării şi, în cazul controlului judiciar sau a unei căi de atac în faţa unui organism care este o instanţă judecătorească în înţelesul articolului 234 din tratat, va face în aşa fel încât procedura, în ansamblul ei, să respecte dreptul la un proces echitabil.