Directiva 1999/2/CE/22-feb-1999 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind produsele şi ingredientele alimentare tratate cu radiaţii ionizante
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 27 Noiembrie 2024
Directiva 1999/2/CE/22-feb-1999 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind produsele şi ingredientele alimentare tratate cu radiaţii ionizante
Dată act: 22-feb-1999
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 100 a,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JOC 336, 30.12.1988, p. 7 şi JOC 303, 2.12.1989, p. 15.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
(2)JOC 194, 31.7.1989, p. 14.
acţionând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 189b din tratat (3), în lumina planului comun aprobat de Comitetul de conciliere la 9 decembrie 1998,
(3)Avizul Parlamentului European din 11 octombrie 1989 00 C 291, 20.11.1989, p. 58), Poziţia comună a Consiliului din 27 octombrie 1997 00 C 389, 22.12.1997, p. 36) şi Decizia Parlamentului European din 18 februarie 1998 00 C 80, 16.3.1998, p. 130). Decizia Consiliului din 25 ianuarie 1999. Decizia Parlamentului European din 28 ianuarie 1999.
(1)Întrucât diferenţele dintre legislaţiile interne privind tratarea produselor şi ingredientelor alimentare prin radiaţii ionizante şi condiţiile acestora de utilizare împiedică circulaţia liberă a produselor alimentare şi pot crea condiţii de concurenţă inegale, prin aceasta afectând direct funcţionarea pieţei interne;
(2)Întrucât este necesară adoptarea de măsuri ce urmăresc o bună funcţionare a pieţei interne; întrucât piaţa internă include o zonă fără frontiere interne în care este asigurată circulaţia liberă a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor şi a capitalului; întrucât această situaţie nu este întâlnită în prezent din cauza practicilor diferite din statele membre, dintre care unele autorizează iradierea produselor alimentare, iar altele o interzic;
(3)Întrucât prezenta directivă cadru va fi completată de Directiva 1999/3/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 februarie 1999 privind stabilirea unei liste comunitare cu produsele şi ingredientele alimentare tratate cu radiaţii ionizante (4), denumită în continuare “directivă de aplicare"
(4)JOL 66, 13.3.1999, p. 24.
(4)Întrucât în mai multe state membre iradierea produselor alimentare reprezintă o problemă delicată aflată în dezbateri publice şi întrucât consumatorii pot avea motive de preocupare privind utilizarea iradierii produselor alimentare;
(5)Întrucât, până la intrarea în vigoare a listei comunitare a produselor şi ingredientelor alimentare care pot fi tratate cu radiaţii ionizante, se recomandă ca statele membre să continue aplicarea restricţiilor de drept intern existente în conformitate cu normele tratatului sau să interzică iradierea produselor şi ingredientelor alimentare şi a comerţului cu produse alimentare iradiate care nu sunt incluse pe lista pozitivă iniţială stabilită de directiva de aplicare;
(6)Întrucât normele referitoare la utilizarea radiaţiei ionizante pentru tratarea produselor alimentare ar trebui să ţină seama în principal de cerinţele referitoare la sănătatea umană, dar şi de necesităţile economice şi tehnice în limitele impuse de protecţia sănătăţii;
(7)Întrucât se poate aplica Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de bază privind protecţia sănătăţii lucrătorilor şi a populaţiei în general împotriva pericolelor cauzate de radiaţiile ionizante (5);
(5)JOL 159, 29.6.1996, p. 1.
(8)Întrucât unităţile de iradiere aprobate trebuie să fie supuse unui control oficial în cadrul unui sistem de inspecţie ce urmează a fi creat în sensul prezentei directive;
(9)Întrucât unităţile aprobate trebuie să păstreze o evidenţă pentru a se asigura respectarea normelor prezentei directive;
(10)întrucât Directiva 79/112/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1978 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind etichetarea, prezentarea şi publicitatea produselor alimentare destinate vânzării către consumatorul final (6) a stabilit deja norme referitoare la etichetarea produselor alimentare iradiate destinate vânzării către consumatorul final;
(6)JO L 33, 8.2.1979, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/4/CE 00 L 43, 14.2.1997, p. 21).
(11)întrucât trebuie stabilite norme corespunzătoare şi pentru etichetarea produselor alimentare tratate cu radiaţii ionizante şi care nu sunt destinate consumatorului final;
(12)întrucât, fără a aduce atingere procedurilor de luare a deciziilor stabilite de Tratatul de instituire a Comunităţii Europene sau de prezenta directivă, ar trebui consultat Comitetul ştiinţific pentru alimentaţie umană instituit prin Decizia 74/234/CEE (1) cu privire la orice problemă legată de prezenta directivă care ar putea afecta sănătatea umană;
(1)JOL 136, 20.5.1974, p. 1.
(13)întrucât produsele alimentare pot fi tratate prin radiaţii ionizante numai dacă există o nevoie legată de igiena alimentară, un atu tehnologic sau de altă natură care poate fi demonstrat sau un avantaj pentru consumator şi numai dacă sunt produse sănătoase care se află într-o stare corespunzătoare, din moment ce tratamentul prin radiaţii ionizante nu ar trebui folosit ca substituent al măsurilor de igienă sau sănătate sau al bunei practici de fabricaţie sau de cultivare;
(14)întrucât acest proces nu trebuie folosit ca substituent pentru buna practică de fabricaţie şi întrucât această condiţie este îndeplinită în ce priveşte produsele alimentare menţionate în anexa la directiva de aplicare;
(15)întrucât, în toate situaţiile în care Consiliul împuterniceşte Comisia cu punerea în aplicare a normelor privind iradierea produselor alimentare, trebuie prevăzută o procedură care să instituie o cooperare strânsă între statele membre şi Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru produse alimentare şi, după caz, al Comitetului permanent veterinar sau Comitetului permanent fitosanitar;
(16)întrucât utilizarea procedeului sau a consumării unui produs alimentar tratat cu radiaţii ionizante autorizat în baza prezentei directive ar putea constitui un risc pentru sănătate, statele membre ar trebui să fie autorizate să suspende sau să limiteze o asemenea utilizare sau să reducă limitarea acestora până la luarea unei decizii la nivel comunitar;
(17)întrucât Directiva 89/397/CEE a Consiliului din 14 iunie 1989 privind controlul oficial al produselor alimentare (2) lasă la latitudinea autorităţilor naţionale aplicarea metodelor şi mijloacelor corespunzătoare; întrucât Directiva 93/99/CEE a Consiliului din 29 octombrie 1993 privind măsuri suplimentare cu privire la controlul oficial al produselor alimentare (3) stabileşte standarde de calitate pentru laboratoare şi impune utilizarea unor metode de analiză validate dacă acestea sunt disponibile; întrucât articolul 5 din ultima directivă menţionată se poate aplica monitorizării punerii în aplicare a prezentei directive;
(2)JOL 186, 30.6.1989, p. 23.
(3)JOL 290, 24.11.1993, p. 14.
(18)întrucât la 20 decembrie 1994 a fost încheiat un modus vivendi între Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind măsurile de punere în aplicare a documentelor adoptate în conformitate cu procedura stabilită la articolul 189b din tratat (4),
(4)JO C 102, 4.4.1996, p. 1.
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
(1)Prezenta directivă se aplică fabricării, comercializării şi importului produselor şi ingredientelor alimentare denumite în continuare “produse alimentare", care sunt tratate cu radiaţii ionizante.
(2)Prezenta directivă nu se aplică în următoarele cazuri:
a)pentru produsele alimentare expuse radiaţiei ionizante generate de dispozitive de măsurare sau de inspectare, cu menţiunea că doza absorbită nu este mai mare de 0,01 Gy pentru dispozitivele de inspectare care utilizează neutroni şi de 0,5 Gy în alte cazuri, la un nivel maxim al energiei de radiaţie de 10 MeV în cazul razelor X, 14 MeV în cazul neutronilor şi 5 MeV în alte cazuri;
b)iradierea produselor alimentare preparate pentru bolnavii care au nevoie de o hrană sterilă sub supraveghere medicală.
Art. 2
Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că produsele alimentare iradiate pot fi introduse pe piaţă numai în cazul în care respectă prevederile prezentei directive.
Art. 3
(1)Condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru autorizarea tratării produselor alimentare cu radiaţii ionizante sunt stabilite în anexa I. În momentul tratării, aceste produse trebuie să fie într-o formă corespunzătoare de salubritate.
(2)Iradierea poate fi realizată numai prin sursele enumerate în anexa II şi în conformitate cu cerinţele din codul de practică în materie de iradiere prevăzute la articolul 7 alineatul (2). Doza medie totală absorbită se calculează în conformitate cu anexa III.
Art. 4
(1)Lista comunitară care cuprinde în exclusivitate produsele alimentare care pot fi tratate cu radiaţii ionizante şi dozele maxime de radiaţie autorizate sunt prevăzute de directiva de aplicare, care se adoptă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 100a din tratat, luând în considerare condiţiile pentru autorizare stabilite în anexa I.
(2)Lista menţionată se întocmeşte pe etape.
(3)Comisia examinează autorizaţiile naţionale în vigoare şi după consultarea Comitetului ştiinţific pentru alimentaţie umană înaintează, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 100a din tratat, propuneri având ca scop stabilirea listei.
Comisia înaintează, în conformitate cu articolul 100a din tratat, o propunere prin care se urmăreşte definitivarea listei pozitive prevăzute la alineatul (1) până la 31 decembrie 2000.
(4)Până la intrarea în vigoare a directivei adoptate în baza propunerii menţionate la alineatul (3) al doilea paragraf, statele membre pot menţine autorizaţiile existente referitoare la tratarea produselor alimentare cu radiaţii ionizante cu menţiunea că:
a)tratarea produselor în cauză a fost supusă avizului favorabil al Comitetului ştiinţific pentru alimentaţie umană;
b)doza medie totală de radiaţie absorbită nu depăşeşte valorile limită recomandate de Comitetul ştiinţific pentru alimentaţie umană;
c)radiaţiile ionizante şi plasarea pe piaţă sunt efectuate în conformitate cu prezenta directivă.
(5)Până la intrarea în vigoare a directivei adoptate în baza propunerii menţionate la alineatul (3) al doilea paragraf, orice stat membru poate autoriza şi tratarea produselor alimentare pentru care autorizaţiile au fost menţinute de alt stat membru în conformitate cu alineatul (4), în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile menţionate la alineatul (4).
(6)Statele membre notifică de îndată Comisia şi celelalte state membre asupra autorizaţiilor menţinute în conformitate cu alineatul (4) sau acordate în conformitate cu alineatul (5) şi asupra condiţiilor legate de acestea. Comisia publică aceste notificări în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
(7)Până la intrarea în vigoare a directivei adoptate în baza propunerii menţionate la alineatul (3) al doilea paragraf, statele membre pot, în conformitate cu normele tratatului, să continue aplicarea restricţiilor de drept intern existente sau a interdicţiilor privind tratarea cu radiaţii ionizante a produselor alimentare şi comerţul cu produse alimentare iradiate care nu sunt incluse pe lista pozitivă iniţială stabilită în conformitate cu directiva de aplicare.
Art. 5
(1)Doza de radiaţie maximă pentru produsele alimentare poate fi aplicată în doze parţiale; cu toate acestea, nu trebuie depăşită doza de radiaţie maximă stabilită în conformitate cu articolul 4. Tratarea cu iradiere nu poate fi utilizată în combinaţie cu alte metode de tratare chimică utilizate în acelaşi scop.
(2)Comisia poate adopta excepţii privind dispoziţiile alineatului (1). Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 12 alineatul (4).
Art. 6
Etichetarea produselor alimentare tratate cu radiaţii ionizante trebuie să respecte următoarele dispoziţii:
1.în cazul produselor destinate consumatorului final şi operatorilor de catering:
a)în cazul în care produsele sunt vândute la bucată, pe etichetă trebuie să apară menţiunea “tratat prin ionizare" sau “tratat cu radiaţii ionizante" în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Directiva 79/112/CEE.
În cazul produselor vândute în vrac, această menţiune apare o dată cu denumirea produsului pe o plăcuţă sau pe o notă plasată deasupra sau alături de recipientul în care se află produsele;
b)în cazul în care un produs iradiat este utilizat ca ingredient, aceeaşi menţiune trebuie să însoţească denumirea sa pe lista cu ingrediente.
În cazul produselor vândute în vrac, această menţiune apare o dată cu denumirea produsului pe o plăcuţă sau pe o notă plasată deasupra sau alături de recipientul în care se află produsele;
c)prin derogare de la articolul 6 alineatul (7) din Directiva 79/112/CEE, aceeaşi menţiune este necesară în scopul indicării ingredientelor iradiate utilizate în ingredientele compuse din produsele alimentare, chiar dacă acestea reprezintă mai puţin de 25 % din produsul finit.
2.În cazul produselor care nu sunt destinate consumatorului final şi colectivităţilor:
a)menţiunea prevăzută la punctul precedent trebuie utilizată pentru indicarea tratării atât a produselor, cât şi a ingredientelor conţinute de un produs alimentar neiradiat;
b)se indică fie identitatea şi adresa unităţii care a efectuat iradierea, fie numărul de referinţă al acesteia în conformitate cu articolul 7.
3.Indicarea tratării se face în toate cazurile pe documentele care însoţesc sau se referă la produsele alimentare iradiate.
Art. 7
(1)Statele membre informează Comisia cu privire la numele autorităţii sau autorităţilor competente responsabile cu:
- aprobarea prealabilă a unităţilor de iradiere;
- alocarea unui număr de referinţă oficial pentru unităţile de iradiere aprobate;
- controlul şi inspecţia oficială;
- retragerea sau modificarea aprobării.
(2)Aprobarea se acordă numai în cazul în care instalaţia:
- îndeplineşte cerinţele din Codul internaţional de practică privind funcţionarea instalaţiilor de iradiere utilizate la tratarea alimentelor, recomandat de Comisia comună a Codex Alimentarius FAO/OMS (trimitere la FAO/OMS/CAC, vol. XV, ediţia 1) şi orice alte cerinţe suplimentare care pot fi adoptate de către Comisie. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 12 alineatul (4);
- desemnează o persoană responsabilă de respectarea tuturor condiţiilor necesare pentru aplicarea procesului.
(3)Fiecare stat membru transmite Comisiei denumirile, adresele şi numerele de referinţă ale unităţilor de iradiere care au fost aprobate, textul documentului de aprobare şi orice decizie referitoare la suspendarea sau retragerea aprobării.
(4)Pe baza datelor furnizate în conformitate cu alineatul (3), Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene detalii privind instalaţiile de iradiere, precum şi modificările survenite în statutul acestora.
Art. 8
(1)Unităţile de iradiere aprobate în conformitate cu articolul 7 trebuie să ţină evidenţa următorilor parametri pentru fiecare sursă
de radiaţii ionizante şi pentru fiecare lot de produse alimentare tratate:
a)natura şi cantitatea produselor alimentare iradiate;
b)numărul lotului;
c)persoana care a comandat tratarea cu iradiere;
d)destinatarul produselor alimentare tratate;
e)data iradierii;
f)materialele de ambalare utilizate în timpul tratării;
g)parametrii controlului procesului de iradiere prevăzuţi la anexa III, verificările dozimetrice făcute şi rezultatele obţinute cu detalii privind mai ales limitele, inferioare şi superioare, ale dozei absorbite şi tipul radiaţiei ionizante;
h)trimiterea la măsurătorile de validare efectuate înainte de iradiere.
(2)Evidenţa menţionată la alineatul (1) trebuie păstrată o perioadă de cinci ani.
(3)Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 12 alineatul (2).
Art. 9
(1)Un produs alimentar tratat cu radiaţii ionizante nu poate fi importat dintr-o ţară terţă decât în cazul în care îndeplineşte următoarele condiţii:
- respectă condiţiile care se aplică acestor produse alimentare;
- este însoţit de documente care indică denumirea şi adresa unităţii care a efectuat tratarea cu iradiere şi menţionează informaţiile prevăzute la articolul 8;
- a fost tratat într-o unitate de iradiere aprobată de Comunitate şi care apare pe lista menţionată la alineatul (2) din prezentul articol.
(2)_
a)În conformitate cu procedura stabilită la articolul 12 alineatul (2), Comisia întocmeşte lista cu unităţile aprobate pentru care controlul oficial a garantat respectarea cerinţelor de la articolul 7.
În scopul întocmirii acestei liste, Comisia poate instrui experţi care să efectueze, sub supravegherea sa, evaluările şi inspecţiile unităţilor de iradiere din ţările terţe în conformitate cu articolul 5 din Directiva 93/99/CEE.
Comisia publică lista şi modificările la aceasta în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
b)Comisia poate încheia acorduri tehnice cu organizaţiile competente din ţările terţe privind procedurile de evaluare şi efectuare a inspecţiilor menţionate la litera (a).
Art. 10
Materialele utilizate la ambalarea produselor alimentare ce urmează a fi iradiate trebuie să corespundă acestui scop.
Art. 11
Modificările la anexe aduse pentru a ţine cont de progresele ştiinţifice şi tehnice se adoptă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 100a din tratat.
Art. 12
(1)Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului (*).
(*)JO L 31, 1.2.2002, p. 1.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.
Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.
(3)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.
(4)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4), articolul 5 litera (b) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.
Termenele prevăzute la articolul 5a alineatul (3) litera (c) şi la articolul 4 literele (b) şi (e) din Decizia 1999/468/CE se stabilesc la două luni, respectiv o lună şi două luni.
(5)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1), (2), (4) şi (6) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.
Art. 13
Comitetul ştiinţific pentru alimentaţie umană trebuie consultat cu privire la orice chestiune care intră sub incidenţa prezentei directive şi care ar putea avea un efect asupra sănătăţii umane.
Art. 14
(1)În cazul în care, ca urmare a unor noi informaţii sau a reevaluării informaţiilor existente de la adoptarea prezentei directive, un stat membru deţine dovada clară că iradierea anumitor produse alimentare pune în pericol sănătatea umană, deşi res-
pectă prevederile prezentei directive, statul membru respectiv poate să suspende temporar sau să impună restricţii aplicării prevederilor în cauză pe teritoriul său. Statul membru informează de îndată celelalte state membre şi Comisia cu privire la acestea, justificând decizia sa.
(2)Comisia examinează cât de curând posibil motivele prevăzute la alineatul (1) în cadrul Comitetului permanent pentru produse alimentare; aceasta ia măsurile corespunzătoare în conformitate cu procedura stabilită la articolul 12 alineatul (2). Statul membru care a luat decizia menţionată la alineatul (1) o poate menţine până la intrarea în vigoare a măsurilor.
(3)Comisia poate adapta prezenta directivă sau directiva de punere în aplicare a acesteia numai în măsura necesară asigurării protecţiei sănătăţii publice şi se limitează, în orice caz, la interdicţii sau restricţii comparativ cu situaţia juridică anterioară. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, printre altele prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 12 alineatul (3). Din motive imperative de urgenţă, Comisia ar trebui să poată utiliza procedura de urgenţă menţionată la articolul 12 alineatul (5).
Art. 15
Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive astfel încât:
- să permită comercializarea şi utilizarea produselor alimentare iradiate până la 20 septembrie 2000;
- să interzică comercializarea şi utilizarea produselor alimentare iradiate neconforme cu prezenta directivă până la 20 martie 2001.
Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Art. 16
Prezenta directivă intră în vigoare în a şaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 22 februarie 1999.
Pentru Parlamentul European Preşedintele J.M. GIL-ROBLES Pentru Consiliu Preşedintele K.-H. FUNKE |
ANEXA I:CONDIŢIILE PENTRU AUTORIZAREA IRADIERII PRODUSELOR ALIMENTARE
1.Iradierea produselor alimentare poate fi autorizată doar în cazul în care:
- este justificată şi necesară din punct de vedere tehnologic;
- nu prezintă riscuri pentru sănătate şi este realizată în condiţiile propuse;
- este în beneficiul consumatorului;
- nu este utilizată ca înlocuitor al practicilor de igienă şi sănătate sau al bunelor practici de fabricaţie sau de cultivare.
2.Iradierea produselor alimentare poate fi utilizată numai în următoarele scopuri:
- pentru reducerea riscului bolilor provocate de produsele alimentare prin distrugerea organismelor patogene;
- reducerea procesului de alterare a produselor alimentare prin întârzierea sau stoparea proceselor de deteriorare şi distrugerea organismelor dăunătoare;
- reducerea pierderilor produselor alimentare prin maturarea, germinarea sau încolţirea premature;
- îndepărtarea din produsele alimentare a organismelor dăunătoare plantelor sau produselor din plante.
ANEXA II:SURSELE RADIAŢIILOR IONIZANTE
Produsele alimentare pot fi tratate cu următoarele surse de radiaţii ionizante:
(a)raze gama provenite din radionuclizi 60Co sau 137Cs;
(b)raze X produse de aparate care eliberează o energie nominală (energie cuantică maximă) egală sau mai mică de 5 MeV;
(c)electroni produşi de aparate care eliberează o energie nominală (energie cuantică maximă) egală sau mai mică de 10 MeV.
ANEXA III:
1.DOZIMETRIE
Doza medie totală absorbită
În scopul determinării salubrităţii produselor alimentare tratate cu o doză medie totală mai mică sau egală cu 10 kGy sau mai puţin se poate presupune că toate efectele chimice ale radiaţiei dintr-o anumită dozare sunt proporţionale cu doza.
Doza medie totală, 
, este definită prin următoarea integrală pe volumul total de produse tratate:
, este definită prin următoarea integrală pe volumul total de produse tratate:
unde M = masa totală a eşantionului tratat p = densitatea locală în punctul (x,y,z) d = doza locală absorbită în punctul (x,y,z) dV = dx, dy, dz, elementul de volum infinitezimal reprezentat în practică de fracţiile de volum.
Doza medie totală absorbită poate fi determinată direct pentru produsele omogene sau pentru produsele în vrac cu densitate aparent omogenă prin distribuirea strategică şi aleatorie a unui număr corespunzător de dozimetre în tot volumul produselor. Din distribuţia dozelor determinate în acest fel se poate calcula o medie care este doza medie totală absorbită.
Dacă forma curbei de distribuţie a dozei pentru produs este bine determinată, atunci nivelul dozei minime şi maxime e cunoscut. Repartiţia dozelor în aceste două poziţii poate fi măsurată pe o serie de eşantioane ale produsului pentru a obţine o estimare a dozei medii totale.
În unele cazuri, media aritmetică a valorilor medii ale dozei lor minime (
min) şi ale dozei lor maxime (
max) va fi o bună estimare a dozei medii totale: de exemplu, în aceste cazuri:
min) şi ale dozei lor maxime (max) va fi o bună estimare a dozei medii totale: de exemplu, în aceste cazuri:Doza medie totală =
Coeficientul de 
nu trebuie să depăşească 3.
nu trebuie să depăşească 3.2.PROCEDURI
2.1.înainte ca procesul obişnuit de iradiere pentru o categorie de produse alimentare să înceapă la centrul de iradiere, nivelul dozei minime şi maxime e determinat prin efectuarea de măsurători ale dozei în toată masa produsului. Aceste măsurători de validare trebuie efectuate de mai multe ori (de 3 până la 5 ori) într-un mod care să ţină cont de variaţiile în densitatea sau geometria produsului.
2.2.Măsurătorile trebuie repetate de fiecare dată când se modifică produsul, geometria sau condiţiile de iradiere.
2.3.în timpul procesului, măsurătorile obişnuite ale dozei sunt efectuate în scopul de a asigura nedepăşirea dozelor limită. Măsurătorile trebuie efectuate prin plasarea dozimetrelor în punctele de minim şi maxim ale dozei sau într-un punct de referinţă. Doza din punctul de referinţă trebuie să fie corelată cantitativ cu doza minimă şi cu cea maximă. Punctul de referinţă trebuie să fie într-un loc convenabil din sau de pe produs, unde variaţiile dozei sunt scăzute.
2.4.Măsurătorile obişnuite ale dozei trebuie efectuate pentru fiecare lot şi la intervale regulate în timpul producţiei.
2.5.În cazurile în care sunt iradiate produse în formă fluidă, neambalate, nivelul dozelor maxime şi minime nu poate fi determinat. În asemenea cazuri, este preferabil să se utilizeze prelevarea aleatorie de probe dozimetrice pentru stabilirea valorilor acestor doze extreme.
2.6.Măsurătorile dozelor trebuie efectuate prin utilizarea de sisteme de dozimetrie recunoscute, iar măsurătorile trebuie să respecte standardele de bază.
2.7.În timpul iradierii, anumiţi parametri ai instalaţiilor de iradiere trebuie controlaţi şi înregistraţi în mod continuu. Pentru instalaţiile cu radionuclizi, aceşti parametri includ viteza de transport a produsului sau timpul petrecut în zona cu radiaţie şi indicarea precisă a poziţiei corecte a sursei. Pentru instalaţiile acceleratoare de particule, parametrii includ viteza de transport a produsului şi nivelul de energie, curentul de electroni şi lărgimea de scanare a instalaţiei.
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007