§ 89. - Hotarare din 2025 în Cauza Bădescu şi altele împotriva României

M.Of. 1090

În vigoare

Versiune de la: 26 Noiembrie 2025

53. La 19 ianuarie 2018, prima şi a doua reclamantă au formulat recurs în casaţie la Înalta Curte împotriva Deciziei penale definitive din 14 iunie 2017 (supra, pct. 42-51), în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.(infra, pct. 71). Făcând trimitere la art. 124 alin. (3), art. 126 alin. (1) şi art. 129 din Constituţie (infra, pct. 68), precum şi la Raportul privind independenţa sistemului judiciar al Comisiei de la Veneţia (infra, pct. 87), reclamantele au susţinut, printre altele, că raţionamentul judiciar în urma deliberărilor stă la baza pronunţării unei hotărâri judecătoreşti şi, ca atare, nu poate constitui elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu. Acestea au considerat de asemenea că articolele de lege pe care s-a întemeiat condamnarea lor conţineau numai principii generale de drept care, în opinia lor, erau lipsite de claritate şi, prin urmare, de previzibilitate în ceea ce priveşte aplicarea lor în speţă. Acestea au susţinut, de asemenea, că nu s-a dovedit că au obţinut un avantaj patrimonial ca urmare a săvârşirii faptelor imputate.