§ 72. - Hotarare din 2025 în Cauza Bădescu şi altele împotriva României
M.Of. 1090
În vigoare Versiune de la: 26 Noiembrie 2025
39. Parchetul a contestat achitarea celor două reclamante, considerând că vinovăţia acestora a fost stabilită. În special, a arătat că din probe reieşea că a treia reclamantă avusese o înţelegere cu D.A. să pronunţe o soluţie favorabilă lui S.D. Deşi prima şi a doua reclamantă nu aveau cunoştinţă de această înţelegere, în măsura în care a treia reclamantă îi indicase lui D.A. că soluţia în cauza lui S.D. depindea de influenţa pe care o putea exercita asupra celorlalte două reclamante şi că Decizia penală din 22 februarie 2012 fusese pronunţată în unanimitate, primele două reclamante pronunţaseră această decizie cu rea-credinţă. Potrivit parchetului, faptele stabilite în sentinţa penală definitivă de condamnare a celei dea treia reclamante (supra, pct. 11) susţineau elementele aflate deja la dosar şi demonstrau că un element exterior a influenţat decizia primei reclamante şi a celei de-a doua reclamante în momentul pronunţării Deciziei penale din 22 februarie 2012.