§ 327. - Hotarare din 2025 în Cauza Bădescu şi altele împotriva României
M.Of. 1090
În vigoare Versiune de la: 26 Noiembrie 2025
146. În ceea ce priveşte argumentul reclamantelor, potrivit căruia Rezoluţia din 7 august 2012 emisă de DNA a ridicat îndoieli cu privire la modul de aplicare a cadrului legal care reglementa răspunderea penală a judecătorilor pentru infracţiuni de serviciu (supra, pct. 21, 22 şi 113), Curtea observă că parchetul şi-a schimbat ulterior opinia şi a dispus redeschiderea urmăririi penale în baza unor fapte noi (supra, pct. 25 - a se vedea, pentru o situaţie diferită, Liivik, citată anterior, pct. 102). Consideră, de asemenea, că aprecierea iniţială a parchetului nu poate, în orice caz, să înlocuiască interpretarea textelor de lege de către instanţele judecătoreşti naţionale, cu atât mai mult cu cât este vorba despre decizii succesive pronunţate în cadrul aceleiaşi proceduri şi care vizează o situaţie de fapt specifică şi probe diferite pe care parchetul nu le-a avut de examinat anterior. Pe de altă parte, potrivit dreptului român, competenţa de control a instanţei judecătoreşti cu privire la soluţia de neîncepere a urmăririi penale era limitată la verificarea exclusiv a legalităţii deciziei, cu excluderea temeiniciei acesteia (supra, pct. 24). Cu toate acestea, o astfel de decizie nu putea duce la o interpretare a literei legii, aşa cum s-a întâmplat în cazul deciziilor pronunţate de CCR (supra, pct. 142; a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis, Răducanu, citată anterior, pct. 68 in fine).