§ 325. - Hotarare din 2025 în Cauza Bădescu şi altele împotriva României

M.Of. 1090

În vigoare

Versiune de la: 26 Noiembrie 2025

144. A doua reclamantă deplânge faptul că a fost condamnată pentru abuz în serviciu în lipsa oricărei probe de natură să demonstreze că ar fi fost influenţată pentru a pronunţa o hotărâre favorabilă lui S.D. (a se vedea rezumatul argumentelor reclamantelor la pct. 114 supra). Pe lângă faptul că acest argument priveşte aprecierea probelor, materie care ţine în principal de dreptul intern şi de instanţele naţionale [Bochan împotriva Ucrainei (nr. 2) (MC), nr. 22.251/08, pct. 61, CEDO 2015], Curtea constată mai întâi că instanţele naţionale erau obligate în speţă să aplice dispoziţiile legale relevante într-o situaţie de fapt specifică şi că Înalta Curte a expus motivele pentru care considera că reclamantele au pronunţat, cu intenţie, o soluţie favorabilă inculpatului în cauza în discuţie (supra, pct. 48 şi 50). În continuare, este necesar să se constate că instanţele naţionale au reţinut, referitor la dispoziţia în cauză, o interpretare compatibilă cu esenţa infracţiunii şi conformă cu litera legii penale interpretate în contextul său jurisprudenţial, interpretare care, de altfel, nu este nerezonabilă (a se vedea, mutatis mutandis, Jorgic, citată anterior, pct. 104-108, şi Huhtamaki, citată anterior, pct. 51).