§ 310. - Hotarare din 2025 în Cauza Bădescu şi altele împotriva României
M.Of. 1090
În vigoare Versiune de la: 26 Noiembrie 2025
129. Înainte de a continua analiza previzibilităţii dispoziţiilor penale în litigiu (a se vedea rezumatul argumentelor reclamantelor la pct. 113 supra), Curtea doreşte să reamintească rolul special în societate al puterii judecătoreşti: în calitate de garant al justiţiei, o valoare fundamentală într-un stat de drept, trebuie să beneficieze de încrederea publicului pentru ca judecătorii să aibă succes în îndeplinirea atribuţiilor lor [a se vedea, printre altele, Baka împotriva Ungariei (MC), nr. 20.261/12, pct. 164, 23 iunie 2016, şi Grzeda împotriva Poloniei (MC), nr. 43.572/18, pct. 302, 15 martie 2022]. Această consideraţie, prezentată în special în cauzele referitoare la dreptul judecătorilor la libertatea de exprimare (a se vedea, de exemplu, Guz împotriva Poloniei, nr. 965/12, pct. 86, 15 octombrie 2020), a fost apreciată la fel de relevantă în ceea ce priveşte adoptarea de măsuri care restrâng dreptul la libertate al membrilor corpului magistraţilor (Alparslan Altan împotriva Turciei, nr. 12.778/17, pct. 102, 16 aprilie 2019, şi Baş împotriva Turciei, nr. 66.448/17, pct. 144, 3 martie 2020) sau în ceea ce priveşte dreptul judecătorilor de a avea acces la o instanţă pentru chestiuni legate de statutul sau de cariera lor (Bilgen împotriva Turciei, nr. 1.571/07, pct. 58, 9 martie 2021, şi Humeniuk şi alţii împotriva Ucrainei, nr. 11.423/19, pct. 52, 22 iulie 2021). Având în vedere locul important pe care puterea judecătorească îl ocupă în rândul organelor statului într-o societate democratică şi importanţa acordată separării puterilor şi necesităţii de a proteja independenţa puterii judecătoreşti [Ramos Nunes de Carvalho e Sa împotriva Portugaliei (MC), nr. 55.391/13 şi alte 2, pct. 196, 6 noiembrie 2018, cu jurisprudenţa citată], Curtea trebuie să acorde o atenţie deosebită protecţiei membrilor corpului judiciar împotriva măsurilor care le pot ameninţa independenţa şi autonomia (Bilgen, citată anterior, pct. 58, şi Stoianoglo împotriva Republicii Moldova, nr. 19.371/22, pct. 37, 24 octombrie 2023). Curtea reiterează faptul că judecătorii pot să respecte statul de drept şi să pună în aplicare Convenţia numai dacă dreptul intern nu îi privează de garanţiile impuse de Convenţie în ceea ce priveşte chestiunile care afectează în mod direct independenţa şi imparţialitatea lor (Grzeda, citată anterior, pct. 302).