§ 305. - Hotarare din 2025 în Cauza Bădescu şi altele împotriva României
M.Of. 1090
În vigoare Versiune de la: 26 Noiembrie 2025
125. În orice sistem juridic, oricât de clar ar fi redactat textul unei dispoziţii legale, inclusiv al unei dispoziţii de drept penal, în mod inevitabil există un element de interpretare judiciară. Întotdeauna va exista necesitatea de elucidare a aspectelor îndoielnice şi de adaptare la schimbările de situaţie. În plus, certitudinea, deşi extrem de dezirabilă, este însoţită uneori de o rigiditate excesivă, însă dreptul trebuie să ştie să se adapteze la schimbările de situaţie (Del Rio Prada, citată anterior, pct. 92, şi Parmak şi Bakir împotriva Turciei, nr. 22.429/07 şi 25.195/07, pct. 59, 3 decembrie 2019). În plus, potrivit tradiţiei juridice a statelor părţi la Convenţie, jurisprudenţa contribuie în mod necesar la dezvoltarea progresivă a dreptului penal. Art. 7 din Convenţie nu poate fi interpretat în sensul că interzice clarificarea progresivă a normelor privind răspunderea penală prin interpretarea judiciară a fiecărei cauze în parte, cu condiţia ca rezultatul să fie în concordanţă cu substanţa infracţiunii şi previzibil în mod rezonabil [S.W. împotriva Regatului Unit, 22 noiembrie 1995, pct. 36, seria A, nr. 335-B, Streletz, Kessler şi Krenz împotriva Germaniei (MC), nr. 34.044/96 şi alte 2, pct. 50, CEDO 2001-II, şi Vasiliauskas, citată anterior, pct. 155]. Lipsa unei interpretări jurisprudenţiale accesibile şi previzibile în mod rezonabil poate conduce chiar la constatarea unei încălcări a art. 7 în privinţa unui acuzat. În caz contrar, obiectul şi scopul acestei dispoziţii - care impune ca nimeni să nu fie urmărit penal, condamnat sau pedepsit în mod arbitrar - ar fi nesocotite (Yuksel Yalcinkaya, citată anterior, pct. 239).