§ 290. - Hotarare din 2025 în Cauza Bădescu şi altele împotriva României
M.Of. 1090
În vigoare Versiune de la: 26 Noiembrie 2025
113. Cele două reclamante consideră că nici art. 246 alin. (1) C. pen. (supra, pct. 69), în vigoare la momentul comiterii faptelor, nici art. 297 alin. (1) N. C. pen. (supra, pct. 70) nu au definit cu suficientă claritate şi precizie comportamentul interzis de lege. Explicând că, la momentul comiterii faptelor, exercitau funcţia de judecător de 32 de ani şi, respectiv, de 17 ani, acestea susţin că, chiar şi pentru magistraţii cu o astfel de experienţă, condamnarea penală a unui judecător pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti nu era în niciun caz previzibilă. Reclamantele invocă Rezoluţia din 7 august 2012 emisă de DNA, susţinând că în aceasta s-a apreciat că există o îndoială asupra cadrului legal aplicabil (supra, pct. 21 şi 22), precum şi Decizia civilă din 25 noiembrie 2013 (supra, pct. 18), în care Înalta Curte a constatat lipsa răspunderii disciplinare. Susţin, de asemenea, că legea a fost interpretată în mod diferit în etapa de apel a procesului penal, ceea ce dovedeşte, în opinia lor, că nu era previzibilă.