§ 282. - Hotarare din 2025 în Cauza Bădescu şi altele împotriva României
M.Of. 1090
În vigoare Versiune de la: 26 Noiembrie 2025
109. Pe de altă parte, Curtea observă că argumentele expuse în formularul de cerere de a treia reclamantă în susţinerea capătului de cerere întemeiat pe lipsa de previzibilitate a legii penale nu priveau nicidecum problema aplicabilităţii acesteia în privinţa unui judecător atunci când faptele imputate aveau legătură cu motivarea unei hotărâri judecătoreşti. Dacă reclamanta dorea, în această etapă, să pună în discuţie răspunderea statului pentru lipsa de previzibilitate a legii pentru acest din urmă motiv, aceasta ar fi trebuit să o facă în mod clar în formularul său de cerere, astfel cum a procedat ulterior, în observaţiile sale din 3 martie 2023, prezentate după ce Curtea a comunicat Guvernului cererea (supra, pct. 101-102) din perspectiva art. 7 din Convenţie [a se compara cu Grosam împotriva Republicii Cehe (MC), nr. 19.750/13, pct. 95, 1 iunie 2023, Rustavi 2 Broadcasting Company Ltd şi alţii împotriva Georgiei, nr. 16.812/17, pct. 246, 18 iulie 2019, şi Huci împotriva României, nr. 55.009/20, pct. 43, 16 aprilie 2024]. În plus, Curtea adaugă, dacă mai era nevoie, că nu se poate considera că noul argument formulat de a treia reclamantă în contextul art. 7 din Convenţie în observaţiile sale ulterioare comunicării cererii către Guvern are legătură cu capătul de cerere prezentat în cererea sa, nici că decurge din acesta (a se vedea, mutatis mutandis, Grosam, citată anterior, pct. 96 in fine, şi Huci, citată anterior, pct. 93).