§ 128. - Decizia 355/2025 [A] în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind interpretarea şi aplicarea art. 4 alin. (4) din Legea nr. 752/2001 privind organizarea şi funcţionarea Academiei Române, republicată, cu modificările ulterioare
M.Of. 1066
În vigoare Versiune de la: 20 Noiembrie 2025
95. Cât priveşte cerinţa legală a legăturii necesare între dezlegarea chestiunii de drept care face obiectul celei de-a doua întrebări şi soluţionarea cauzei în fond, având în vedere atât soluţia dată litigiului prin sentinţa primei instanţe a fondului, cât şi criticile formulate de partea pârâtă în apel, cele care pun în discuţie atât existenţa dreptului reclamantului la obţinerea unor măsuri reparatorii cu privire la imobilul în litigiu, cât şi întinderea acestui drept, prin raportare la dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 165/2013 (norma care limitează dreptul la reconstituire, la 50 ha teren arabil), se poate reţine că soluţia în calea de atac exercitată depinde de lămurirea prealabilă a înţelesului acestei norme legale. Este adevărat că reclamant în procesul pendinte este moştenitorul cesionarului, iar nu titularul iniţial al dreptului de proprietate - Academia Română -, întrucât, prin efectul cesiunii de creanţă specifice, încheiată anterior intrării în vigoare a noii legi reparatorii (Legea nr. 165/2013), dreptul pretins de cedentă prin notificarea pe care a formulat-o, constând în acordarea măsurilor reparatorii aferente unui imobil preluat abuziv, a fost transferat către cesionar. Tot atât de adevărat este că atât persoanele care se consideră îndreptăţite la obţinerea unor măsuri reparatorii, cât şi cesionarii drepturilor de creanţă izvorâte din legile de restituire dobândesc doar vocaţia obţinerii unor astfel de măsuri, calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra bunului preluat abuziv urmând a fi stabilită după epuizarea procedurilor prevăzute de legile restituirii. Cu toate acestea, clarificarea chestiunii legate de întinderea dreptului la reconstituire în patrimoniul cedentului, la nivel vocaţional, rămâne, indiscutabil, una esenţială. Altfel, s-ar ajunge la crearea de noi drepturi pentru terţe persoane, la o reconstituire la care nici proprietarul deposedat abuziv nu ar fi fost îndreptăţit. În alte cuvinte, dacă limitarea la care face referire art. 15 al Legii nr. 165/2013 se aplică şi cedentului, în speţă Academiei Române, nu ar putea fi recunoscut în favoarea cesionarului un drept la obţinerea unor măsuri reparatorii care ar exceda acestei limite legale.