Secţiunea 3 - Rambursarea şi remiterea - Regulamentul 952/09-oct-2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii

Acte UE

Jurnalul Oficial 269L

În vigoare
Versiune de la: 12 Decembrie 2022
Secţiunea 3:Rambursarea şi remiterea
Art. 116: Dispoziţii generale
(1)Sub rezerva condiţiilor stabilite în prezenta secţiune, cuantumul taxelor la import şi la export se rambursează sau se remite din oricare dintre motivele următoare:
a)taxe la import sau la export percepute în exces;
b)mărfuri defecte sau neconforme cu dispoziţiile contractului;
c)eroarea autorităţilor competente;
d)echitate.
În cazul în care cuantumul taxelor a fost achitat şi declaraţia vamală respectivă este invalidată în conformitate cu articolul 174, cuantumul respectiv se rambursează.
(2)Autorităţile vamale rambursează sau remit cuantumul taxelor la import sau la export menţionat la alineatul (1) atunci când cuantumul acestora este egal cu cel puţin 10 euro, cu excepţia cazului în care persoana în cauză solicită rambursarea sau remiterea unui cuantum inferior.
(3)În cazul în care autorităţile vamale consideră că rambursarea sau remiterea ar trebui acordate în baza articolului 119 sau a articolului 120, statul membru în cauză transmite dosarul Comisiei pentru luarea unei decizii în unul dintre următoarele cazuri:
a)în cazul în care autorităţile vamale consideră că circumstanţele speciale sunt cauzate de nerespectarea de către Comisie a obligaţiilor sale;
b)în cazul în care autorităţile vamale consideră că Comisia a comis o eroare în sensul articolului 119;
c)în cazul în care circumstanţele cazului sunt legate de rezultatele unei anchete a Uniunii efectuate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistenţa reciprocă între autorităţile administrative ale statelor membre şi cooperarea dintre acestea şi Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislaţiei din domeniile vamal şi agricol (1) sau efectuate pe baza unei alte legislaţii a Uniunii sau a unui acord încheiat de Uniune cu anumite ţări sau grupuri de ţări, în care se prevede posibilitatea de a se proceda la realizarea unor astfel de anchete ale Uniunii;
(1)JO L 82, 22.3.1997, p. 1.
d)în cazul în care cuantumul pe care persoana în cauză poate fi obligată să îl plătească la una sau mai multe operaţiuni de import sau de export egalează sau depăşeşte 500 000 EUR ca urmare a unei erori sau a unor circumstanţe speciale.
În pofida primului paragraf, dosarele nu se transmit în niciuna dintre următoarele situaţii:
(a)în cazul în care Comisia a adoptat deja o decizie privind un caz în care se prezintă elemente de fapt şi de drept comparabile;
(b)în cazul în care Comisia este deja sesizată cu privire la un caz în care se prezintă elemente de fapt şi de drept comparabile.
(4)Sub rezerva normelor de competenţă în materie decizională, în cazul în care autorităţile vamale însele constată în termenele menţionate la articolul 121 alineatul (1) că taxele se poate rambursa sau remite un cuantum al taxelor la import sau la export în temeiul articolelor 117, 119 sau 120, acestea procedează din oficiu la rambursare sau la remitere.
(5)Nicio rambursare sau remitere nu este acordată în cazul în care situaţia care a condus la notificarea datoriei vamale rezultă dintr-o fraudă a debitorului.
(6)Rambursarea nu presupune plata de dobânzi de către autorităţile vamale în cauză.
Cu toate acestea, se plătesc dobânzi în cazul în care decizia de acordare a rambursării nu este pusă în aplicare în termen de trei luni de la data la care a fost luată decizia, cu excepţia cazului în care nerespectarea termenului nu s-a produs din culpa autorităţilor vamale.
În asemenea cazuri, se plătesc dobânzile pentru perioada cuprinsă între data la care expiră termenul de trei luni şi data rambursării. Rata acestor dobânzi se calculează în conformitate cu articolul 112.
(7)În cazul în care autorităţile vamale au acordat din greşeală o rambursare sau o remitere, datoria vamală iniţială este restabilită în măsura în care nu s-a prescris, în temeiul articolului 103.
În asemenea cazuri, eventualele dobânzi achitate în temeiul alineatului (6) al doilea paragraf trebuie rambursate.

Art. 117: Taxe la import sau la export percepute în exces;
(1)Se procedează la rambursarea sau la remiterea cuantumului taxelor la import sau la export în cazul în care cuantumul corespunzător datoriei vamale notificate iniţial depăşeşte cuantumul de plătit în mod legal sau datoria vamală a fost notificată debitorului cu nerespectarea modalităţilor prevăzute la articolul 102 alineatul (1) al doilea paragraf litera (c) sau (d)..

(2)În cazul în care cererea de rambursare sau remitere se bazează pe existenţa, în momentul în care declaraţia de punere în liberă circulaţie este acceptată, a unei rate reduse sau zero a taxelor la import aplicabile în cadrul unui contingent tarifar, a unui plafon tarifar sau a altor măsuri tarifare preferenţiale, rambursarea sau remiterea se acordă numai cu condiţia ca, la data depunerii cererii însoţite de documentele necesare, oricare dintre următoarele condiţii să fie îndeplinită:
a)în cazul unui contingent tarifar, volumul acestuia să nu fie epuizat;
b)în alte cazuri, restabilirea drepturilor datorate în mod normal să nu fi avut loc.
Art. 118: Mărfuri defecte sau neconforme cu dispoziţiile contractului
(1)Se procedează la rambursarea sau la remiterea cuantumului taxelor la import în cazul în care notificarea datoriei vamale se referă la mărfuri refuzate de către importator deoarece, în momentul acordării liberului de vamă, acestea erau defecte sau neconforme cu clauzele contractuale pe baza căruia au fost importate.
Se consideră mărfuri defecte mărfurile deteriorate înaintea acordării liberului de vamă.
(2)Prin derogare de la alineatul (3), rambursarea sau remiterea se acordă cu condiţia ca mărfurile să nu fi fost utilizate, cu excepţia cazului în care o utilizare iniţială este necesară pentru a constata defecţiunea sau neconformitatea acestora cu dispoziţiile contractului, şi ca acestea să fie scoase în afara teritoriului vamal al Uniunii.
(3)Rambursarea sau remiterea nu se acordă în următoarele situaţii:
a)în cazul în care mărfurile, înainte de a fi puse în liberă circulaţie, au fost plasate sub un regim special pentru a fi testate, cu excepţia cazului în care se stabileşte că defectele mărfurilor sau nerespectarea clauzelor contractuale nu ar fi putut fi detectate în mod normal în decursul acestor teste;
b)în cazul în care caracterul defectuos al mărfurilor a fost luat în considerare la stabilirea clauzelor contractuale, mai ales a preţului, înainte ca mărfurile să fie plasate într-un regim vamal care presupune naşterea unei datorii vamale; sau
c)în cazul în care mărfurile sunt vândute de solicitant după ce s-a stabilit caracterul lor defectuos sau neconformitatea cu clauzele contractuale.
(4)În baza unei cereri depuse de persoana interesată, autorităţile vamale autorizează, în locul scoaterii mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii, plasarea acestora sub regimul de perfecţionare activă, inclusiv în vederea distrugerii, sau de tranzit extern, de antrepozitare vamală sau de zonă liberă.
Art. 119: Eroarea autorităţilor competente
(1)În alte cazuri decât cele menţionate la articolul 116 alineatul (1) al doilea paragraf şi la articolele 117, 118 şi 120, un cuantum de taxe la import sau la export se rambursează sau se remite în cazul în care, ca urmare a unei erori a autorităţilor competente, cuantumul datoriei vamale notificate iniţial a fost inferior cuantumului de plătit, cu condiţia ca următoarele condiţii să fie îndeplinite:
a)debitorul nu ar fi putut, în mod rezonabil, să detecteze eroarea; şi
b)debitorul a acţionat cu bună-credinţă.
(2)În cazul în care condiţiile prevăzute la articolul 117 alineatul (2) nu sunt îndeplinite, rambursarea sau remiterea se acordă dacă omisiunea de a aplica rata redusă sau zero a taxelor a fost rezultatul unei erori din partea autorităţilor vamale, iar declaraţia vamală de punere în liberă circulaţie a cuprins toate datele şi a fost însoţită de toate documentele necesare pentru aplicarea ratei reduse sau zero.
(3)În cazul în care statutul preferenţial al mărfurilor este stabilit pe baza unui sistem de cooperare administrativă cu autorităţile unei ţări sau ale unui teritoriu situat în exteriorul teritoriului vamal al Uniunii, eliberarea unui certificat de către aceste autorităţi, în cazul în care acesta se dovedeşte a fi incorect, constituie o eroare care nu ar fi putut fi detectată în mod rezonabil, în sensul alineatului (1) litera (a).
Cu toate acestea, eliberarea unui certificat incorect nu constituie o eroare în cazul în care eliberarea acestui certificat rezultă dintr-o prezentare incorectă a faptelor de către exportator, cu excepţia cazului în care este evident că autorităţile emitente aveau la cunoştinţă sau trebuiau în mod rezonabil să aibă la cunoştinţă faptul că mărfurile nu corespund condiţiilor fixate pentru acordarea beneficiilor regimului preferenţial.
Debitorul este considerat a fi de bună-credinţă în cazul în care este în măsură să demonstreze că, pe parcursul operaţiunilor comerciale în cauză, a depus toate eforturile necesare pentru a garanta că toate condiţiile privind tratamentul preferenţial au fost întrunite.
Debitorul nu poate însă să invoce buna sa credinţă în cazul în care Comisia Europeană a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un aviz indicând că existau îndoieli temeinice în legătură cu aplicarea corectă a regulii preferenţiale de către ţara sau teritoriul beneficiar.
Art. 120: Echitatea
(1)În alte cazuri decât cele menţionate la articolul 116 alineatul (1) al doilea paragraf şi la articolele 117, 118 şi 119, se procedează la rambursarea sau la remiterea cuantumului taxelor la import sau la export, din motive de echitate, în cazul în care datoria vamală ia naştere în condiţii speciale în care nicio fraudă sau neglijenţă evidentă nu poate fi atribuită debitorului.
(2)Existenţa circumstanţelor speciale menţionate la alineatul (1) este stabilită în cazul în care reiese clar din circumstanţele cazului că debitorul se află într-o situaţie excepţională în raport cu alţi operatori care desfăşoară aceeaşi activitate şi că, în absenţa unor astfel de circumstanţe, nu ar fi suferit prejudiciul cauzat de perceperea cuantumului reprezentând taxe la import sau la export.
Art. 121: Procedura pentru rambursare şi remitere
(1)Cererile de rambursare sau de remitere prezentate în conformitate cu articolul 116 se depun la autorităţile vamale în termenele următoare:
a)în caz de taxe la import sau la export percepute în exces, de eroare a autorităţilor competente sau în cazul în care se impune aplicarea principiului echităţii, în termen de trei ani de la data notificării datoriei vamale;
b)în caz de mărfuri defecte sau neconforme cu dispoziţiile contractului, în termen de un an de la data notificării datoriei vamale;
c)în caz de invalidare a unei declaraţii vamale, în termenul fixat de normele privind invalidarea.
Termenul menţionat la primul paragraf literele (a) şi (b) este prelungit în cazul în care solicitantul face dovada că a fost împiedicat să depună o cerere în termenul stabilit ca urmare a unui caz fortuit sau de forţă majoră.
(2)În cazul în care autorităţile vamale nu sunt în măsură, ţinând seama de motivele invocate, să acorde rambursarea sau remiterea unui cuantum reprezentând taxe la import sau la export, este necesar să examineze temeinicia unei cereri de rambursare sau remitere ţinând seama de celelalte motive de rambursare sau de remitere, menţionate la articolul 116.
(3)În cazul în care se exercită o cale de atac împotriva notificării datoriei vamale în temeiul articolului 44, termenele menţionate la alineatul (1) primul paragraf sunt suspendate începând de la data la care se introduce acţiunea, pe durata procedurii respective.
(4)În cazul în care o autoritate vamală acordă rambursarea sau remiterea în conformitate cu articolele 119 şi 120, statul membru în cauză informează Comisia cu privire la acest fapt.
Art. 122: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284, de stabilire a normelor pe care Comisia trebuie să le respecte atunci când adoptă o decizie menţionată la articolul 116 alineatul (3) şi în special cu privire la următoarele:
(a)condiţiile pentru acceptarea dosarului;
(b)termenul pentru adoptarea unei decizii şi suspendarea acestuia;
(c)comunicarea motivelor pe care Comisia intenţionează să îşi bazeze decizia, anterior luării unei decizii care ar afecta negativ persoana în cauză;
(d)notificarea deciziei;
(e)consecinţele neadoptării sau ale nenotificării unei astfel de decizii.
Art. 123: Conferirea competenţelor de executare
(1)Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la:
a)rambursare şi remitere, menţionate la articolul 116;
b)informarea Comisiei în conformitate cu articolul 121 alineatul (4) şi la informaţiile care trebuie furnizate.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
(2)Comisia adoptă deciziile conform articolului 116 alineatul (3) prin intermediul unor acte de punere în aplicare.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 285 alineatul (2).
În cazul în care avizul comitetului menţionat la articolul 285 alineatul (1) trebuie obţinut prin procedură scrisă, se aplică articolul 28 5 alineatul (6).