Nou Directiva 2450/26-nov-2025 de modificare a Directivei 2009/38/CE în ceea ce priveşte instituirea şi funcţionarea comitetelor europene de întreprindere şi asigurarea respectării efective a drepturilor la informare şi consultare la nivel transnaţional

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

Neintrat în vigoare

Versiune de la: 11 Decembrie 2025

Directiva 2450/26-nov-2025 de modificare a Directivei 2009/38/CE în ceea ce priveşte instituirea şi funcţionarea comitetelor europene de întreprindere şi asigurarea respectării efective a drepturilor la informare şi consultare la nivel transnaţional

Dată act: 26-nov-2025

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)În temeiul articolului 27 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "Carta"), lucrătorilor sau reprezentanţilor acestora li se garantează, la nivelurile corespunzătoare, informarea şi consultarea în timp util, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de dreptul Uniunii şi de dreptul intern şi practicile naţionale. Principiul nr. 8 al Pilonului european al drepturilor sociale reafirmă dreptul lucrătorilor sau al reprezentanţilor acestora de a fi informaţi şi consultaţi în timp util cu privire la aspecte relevante pentru ei.

(2)În ceea ce priveşte aspectele transnaţionale, obiectivul Directivei 2009/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³) este de a pune în practică principiile de bază respective prin stabilirea unor cerinţe minime pentru informarea şi consultarea lucrătorilor în întreprinderile şi grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară.

(3)În evaluarea Directivei 2009/38/CE din 15 mai 2018, Comisia a confirmat valoarea adăugată şi relevanţa în principiu a directivei respective. Comisia a constatat că multe dintre dispoziţiile directivei sunt suficient de flexibile pentru a ţine seama de realităţile tehnologice şi economice în evoluţie şi de o varietate de forme de întreprinderi sau de grupuri. De exemplu, directiva se aplică tuturor grupurilor de întreprinderi de dimensiune comunitară, indiferent de tipul de acorduri juridice care permit exercitarea influenţei dominante încheiate între întreprinderile care exercită controlul şi cele controlate care formează astfel de grupuri. În consecinţă, întreprinderile legate, de exemplu, prin contracte de franciză sau de licenţă pot intra sub incidenţa definiţiei grupului de întreprinderi de dimensiune comunitară, cu condiţia stabilirii influenţei dominante.

(5)La 2 februarie 2023, Parlamentul European a adoptat, în temeiul articolului 225 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), o rezoluţie legislativă din proprie iniţiativă conţinând recomandări referitoare la revizuirea Directivei 2009/38/CE. Ulterior, Comisia a efectuat o consultare în două etape a partenerilor sociali, în temeiul articolului 154 din TFUE, cu privire la necesitatea şi conţinutul posibil al măsurilor de remediere a deficienţelor Directivei 2009/38/CE. De asemenea, Comisia a colectat dovezi prin intermediul unui studiu care a implicat un sondaj online specific, interviuri cu părţile interesate, ateliere şi o analiză a jurisprudenţei naţionale şi a dispoziţiilor relevante din dreptul intern.

(6)Dovezile arată că insecuritatea juridică în ceea ce priveşte conceptul de aspecte transnaţionale a condus la diferenţe de interpretare şi la litigii. Pentru a îmbunătăţi securitatea juridică şi a reduce riscul unor astfel de litigii, este necesar să se clarifice conceptul de aspecte transnaţionale. În acest scop, este oportun să se clarifice faptul că Directiva 2009/38/CE nu acoperă numai cazurile în care se poate preconiza în mod rezonabil că măsurile avute în vedere de conducerea unei întreprinderi sau a unui grup de întreprinderi vor afecta lucrătorii întreprinderii respective, ai grupului respectiv sau ai oricărei unităţi a întreprinderii sau a grupului respectiv în mai multe state membre, ci şi cazurile în care se poate preconiza în mod rezonabil că astfel de măsuri vor afecta lucrătorii respectivi într-un singur stat membru, iar consecinţele lor vor afecta lucrătorii respectivi în cel puţin un alt stat membru. Această clarificare este necesară din perspectiva cazurilor în care o întreprindere are în vedere măsuri, cum ar fi disponibilizări, concedieri, alocarea activităţilor de producţie sau externalizarea activităţilor, care vizează în mod explicit unităţi dintr-un singur stat membru, dar cu privire la care se poate preconiza în mod rezonabil că vor avea consecinţe care vor afecta lucrătorii întreprinderii respective, ai grupului respectiv sau ai oricărei unităţi a întreprinderii ori a grupului respectiv într-un alt stat membru, de exemplu din cauza modificărilor lanţului de aprovizionare transfrontalier sau ale activităţilor de producţie transfrontaliere. Conceptul de aspecte transnaţionale acoperă măsuri care ar putea afecta lucrătorii într-un mod substanţial, nu doar într-un mod nesemnificativ, şi care nu privesc numai lucrători individuali sau decizii operaţionale obişnuite. În acest scop, ar trebui clarificat faptul că, pentru a se stabili dacă un aspect intră în sfera de competenţă a unui comitet european de întreprindere, trebuie luate în considerare amploarea efectelor potenţiale ale aspectelor transnaţionale asupra forţei de muncă şi nivelul de conducere implicat.

(10)Este posibil ca membrii organismelor speciale de negociere să aibă nevoie de consiliere juridică pentru a-şi îndeplini sarcinile în temeiul Directivei 2009/38/CE. Cu toate acestea, nu este suficient de clar faptul că aceştia au dreptul să li se acopere onorariile juridice aferente. În acest scop, ar trebui să se clarifice faptul că conducerea centrală acoperă cheltuielile suportate de membrii organismelor speciale de negociere. Aceste cheltuieli ar trebui să fie notificate în prealabil conducerii centrale de către organismele speciale de negociere. În cazul în care valoarea exactă a cheltuielilor nu este cunoscută în prealabil, conducerii centrale ar trebui să i se notifice o estimare a acestora, inclusiv informaţii cu privire la natura lor. Este oportun să se limiteze răspunderea conducerii centrale pentru astfel de cheltuieli la costuri juridice rezonabile, pentru a garanta faptul că conducerea centrală nu este răspunzătoare pentru costuri vădit disproporţionate, costuri fără o legătură justificată cu furnizarea de consultanţă juridică relevantă sau costuri generate de cereri vădit nefondate, neserioase sau vexatorii. În plus, Directiva 2009/38/CE acordă statelor membre libertatea de a stabili norme bugetare privind funcţionarea organismelor speciale de negociere şi a comitetelor europene de întreprindere pe baza unor cerinţe subsidiare, având în vedere principiul conform căruia cheltuielile legate de exercitarea corespunzătoare a funcţiilor organismului special de negociere trebuie să fie suportate de conducerea centrală. Prin urmare, dispoziţiile din Directiva 2009/38/CE referitoare la numărul de experţi care urmează să fie finanţaţi de conducerea centrală sunt redundante şi ar trebui să fie eliminate.

(11)Directiva 2009/38/CE impune părţilor la un acord privind comitetul european de întreprindere să stabilească locul de desfăşurare a reuniunilor comitetului european de întreprindere. Părţile respective ar trebui să stabilească şi formatul unor astfel de reuniuni, şi anume dacă sunt cu prezenţă fizică, online sau în format hibrid, printre altele, în scopul de a evita orice îndoială cu privire la libertatea lor de a conveni, pe de o parte, să desfăşoare unele reuniuni sau toate reuniunile într-un mediu virtual, prin utilizarea de instrumente pentru reuniuni online, reducând amprenta de mediu a reuniunilor în conformitate cu obiectivele Uniunii, naţionale şi ale întreprinderilor în ceea ce priveşte reducerea emisiilor şi asigurând în acelaşi timp activităţi semnificative şi eficiente de schimb de informaţii şi de consultare cu costuri de mediu şi financiare mai mici, şi, pe de altă parte, să desfăşoare reuniuni cu prezenţă fizică care pot asigura un mediu caracterizat prin confidenţialitate care inspiră încredere şi oferă ocazia de a face schimb de opinii faţă în faţă.

(12)De asemenea, pot exista incertitudini şi litigii şi în ceea ce priveşte acoperirea anumitor cheltuieli şi accesul la anumite resurse în timpul funcţionării comitetelor europene de întreprindere. În conformitate cu principiul autonomiei părţilor, este oportun să se solicite ca anumite tipuri de resurse financiare şi materiale să fie stabilite în mod specific în acordurile privind comitetul european de întreprindere, şi anume posibilitatea de a primi asistenţă din partea unor experţi, cum ar fi reprezentanţii unor organizaţii sindicale recunoscute de la nivelul Uniunii, experţi tehnici sau experţi juridici, acoperirea onorariilor experţilor şi posibilitatea participării experţilor la reuniuni. Acordurile ar trebui să abordeze, de asemenea, furnizarea de formare relevantă pentru membrii comitetului european de întreprindere şi acoperirea cheltuielilor aferente, fără a aduce atingere cerinţei de a furniza formarea necesară în temeiul Directivei 2009/38/CE.

(13)Cerinţa din Directiva 2009/38/CE de a lua în considerare, acolo unde este posibil, necesitatea unei reprezentări echilibrate a lucrătorilor în funcţie de gen atunci când se stabileşte componenţa comitetelor europene de întreprindere s-a dovedit insuficientă pentru a promova echilibrul de gen. Femeile rămân subreprezentate în majoritatea comitetelor europene de întreprindere. Prin urmare, este necesar să se stabilească obiective mai eficiente şi mai specifice în ceea ce priveşte echilibrul de gen, care să fie puse în aplicare de către conducere şi reprezentanţii lucrătorilor atunci când îşi negociază sau renegociază acordurile. Pentru a atinge aceste obiective, poate fi necesar, în anumite cazuri, să se acorde prioritate sexului subreprezentat în componenţa comitetelor europene de întreprindere sau a comitetelor restrânse ale acestora. În conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (⁴), o astfel de acţiune pozitivă este posibilă, în conformitate cu principiul egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei, cu condiţia ca măsurile luate pentru atingerea obiectivului legat de echilibrul de gen să nu acorde în mod automat şi necondiţionat prioritate persoanelor de un anumit sex, ci să permită luarea în considerare a altor criterii, cum ar fi meritele şi calificările şi procedura de alegere stabilită de legile naţionale relevante. Prin urmare, părţilor la acordurile privind comitetul european de întreprindere ar trebui să li se acorde flexibilitatea necesară pentru a respecta limitările de drept şi de fapt ale acţiunii pozitive. Din considerente similare, este, de asemenea, oportun să se depună eforturi pentru a realiza echilibrul de gen în componenţa organismelor speciale de negociere, astfel încât echilibrul de gen să fie deja promovat în etapa de negociere.

(14)Dovezile arată că iniţierea negocierilor este uneori amânată dincolo de perioada de şase luni prevăzută în Directiva 2009/38/CE. În unele cazuri, conducerea nu ia măsuri şi nici nu refuză în mod expres să înceapă negocierile în urma unei cereri de înfiinţare a unui comitet european de întreprindere. Prin urmare, ar trebui să se precizeze că cerinţele subsidiare prevăzute în Directiva 2009/38/CE se aplică în cazul în care prima reuniune a organismului special de negociere nu este convocată în termen de şase luni de la cererea de instituire a unui comitet european de întreprindere, indiferent dacă conducerea centrală refuză în mod expres începerea negocierilor sau nu.

(15)Atunci când face schimb de informaţii sensibile cu membri ai organismelor speciale de negociere, cu membri ai comitetelor europene de întreprindere sau cu reprezentanţi ai lucrătorilor în cadrul unei proceduri de informare şi consultare, conducerea centrală poate impune obligaţia ca aceste informaţii să fie partajate cu titlu confidenţial şi poate interzice divulgarea lor. Pentru a preveni utilizarea excesivă a unor astfel de restricţii privind confidenţialitatea şi pentru a alinia dispoziţiile relevante ale Directivei 2009/38/CE la dispoziţiile corespunzătoare din Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵), restricţiile privind confidenţialitatea ar trebui să fie posibile numai pentru a proteja interesul legitim al întreprinderii în cauză. Existenţa unui astfel de interes legitim ar trebui evaluată pe baza unor criterii obiective care trebuie să fie stabilite în dreptul intern. Mai mult decât atât, atunci când face schimb de informaţii cu titlu confidenţial, conducerea centrală ar trebui să aibă obligaţia de a furniza în acelaşi timp motivele care justifică confidenţialitatea. Restricţia privind confidenţialitatea ar trebui să fie aplicată numai atât timp cât motivele confidenţialităţii persistă. Instituirea unor mecanisme adecvate pentru a proteja confidenţialitatea informaţiilor sensibile poate inspira încredere şi poate facilita schimbul de astfel de informaţii, protejând în acelaşi timp interesele întreprinderilor şi ale lucrătorilor, inclusiv evitând riscurile din ce în ce mai mari, cum ar fi spionajul industrial.

(16)Posibilitatea oferită conducerii centrale de a nu transmite informaţii membrilor organismelor speciale de negociere, membrilor comitetelor europene de întreprindere sau reprezentanţilor lucrătorilor în cadrul unei proceduri de informare şi consultare ar trebui să fie limitată la cazuri în care o astfel de transmitere ar afecta grav funcţionarea întreprinderilor în cauză. Din motive de transparenţă şi pentru a asigura căi de atac efective, conducerea centrală ar trebui, de asemenea, să aibă obligaţia de a preciza motivele care justifică netransmiterea informaţiilor într-un mod care să permită un control juridic suficient, fără a divulga informaţii protejate.

(17)În vederea sporirii clarităţii juridice, este oportun să se stabilească dispoziţii privind transmiterea de informaţii cu titlu confidenţial şi privind netransmiterea informaţiilor în două articole separate. Mai mult decât atât, dispoziţia care permite statelor membre să stabilească norme speciale pentru întreprinderile care urmăresc obiectivul de orientare ideologică ar trebui mutată la un articol privind relaţia cu alte dispoziţii naţionale, deoarece se referă la punerea în aplicare a cerinţelor Directivei 2009/38/CE în sens mai larg.

(18)Deciziile privind aspectele transnaţionale pot avea consecinţe profunde pentru lucrători, cum ar fi în cazul concedierilor care decurg din planuri de afaceri, planuri sociale sau remodelarea proceselor de afaceri. O consultare eficientă la nivel transnaţional necesită un dialog veritabil între conducerea centrală şi comitetele europene de întreprindere sau reprezentanţii lucrătorilor în cadrul unei proceduri de informare şi consultare. Aceasta implică faptul că informarea şi consultarea trebuie să se desfăşoare într-un mod semnificativ şi în timp util, care să le permită reprezentanţilor lucrătorilor să îşi exprime opinia înainte de adoptarea deciziei. Aceasta implică, de asemenea, faptul că avizele emise de comitetele europene de întreprindere sau de reprezentanţii lucrătorilor urmează să primească un răspuns motivat din partea conducerii centrale sau a unui nivel de conducere mai adecvat înainte ca decizia privind măsura propusă în cauză să fie adoptată. Directiva 2009/38/CE ar trebui să prevadă cerinţe explicite în acest sens pentru a asigura securitatea juridică.

(19)În contextul informării şi consultării cu privire la aspecte transnaţionale, este important să se asigure faptul că întreprinderile de dimensiune comunitară sau grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară pot lua decizii în mod eficace şi că informarea şi consultarea nu duc la întârzieri nejustificate în procesul decizional. De asemenea, este esenţial ca reprezentanţilor lucrătorilor să li se acorde suficient timp pentru a îşi forma, coordona şi exprima opiniile cu privire la aspectele transnaţionale uneori complexe, ţinând seama de eventualele modalităţi convenite de corelare a informării şi consultării comitetului european de întreprindere şi a organismelor naţionale de reprezentare a lucrătorilor. Pentru a permite părţilor să ţină seama de aceste considerente în practică, cerinţele minime pentru procesul de consultare ar trebui să rămână suficient de flexibile, permiţându-le să programeze procesul după caz, în funcţie de circumstanţele şi conţinutul consultării. În loc să se impună un termen rigid până la care reprezentanţii lucrătorilor să îşi emită avizul, iar conducerea să furnizeze un răspuns motivat, este oportun să se prevadă principiul conform căruia consultarea trebuie să aibă loc într-un termen rezonabil, ţinând seama de gradul de urgenţă al aspectului. Acest principiu permite părţilor să accelereze procesul de consultare în situaţii de urgenţă. De asemenea, ar trebui să fie clarificat faptul că cerinţa ca conducerea să furnizeze un răspuns motivat înainte de adoptarea unei decizii se aplică în cazul în care reprezentanţii lucrătorilor şi-au exprimat opinia într-un termen rezonabil, cu privire la toate circumstanţele relevante, cum ar fi complexitatea sau importanţa aspectului sau interesul conducerii de a lua o decizie cu promptitudine.

(20)Dispoziţiile Directivei 2009/38/CE privind rolul şi protecţia reprezentanţilor lucrătorilor ar trebui să fie modificate pentru a spori claritatea şi acurateţea, în special în ceea ce priveşte protecţia membrilor organismelor speciale de negociere şi a membrilor comitetelor europene de întreprindere împotriva măsurilor de retorsiune sau a concedierilor legate de exercitarea funcţiilor lor. În cadrul procedurii de informare şi consultare, membrii organismelor speciale de negociere, membrii comitetelor europene de întreprindere şi reprezentanţii lucrătorilor ar trebui să se bucure, în exercitarea propriilor atribuţii, de un grad de protecţie şi de garanţii echivalente celor prevăzute pentru reprezentanţii lucrătorilor naţionali în dreptul intern sau în practica naţională aplicabilă în ţara în care sunt încadraţi în muncă.

(22)În anumite state membre, titularii de drepturi în temeiul Directivei 2009/38/CE întâmpină dificultăţi în introducerea de acţiuni în justiţie pentru a asigura respectarea drepturilor lor. Prin urmare, este necesar să se consolideze obligaţiile statelor membre de a asigura căi de atac efective şi acces la justiţie, precum şi supravegherea de către Comisie a respectării acestor obligaţii. În ceea ce priveşte titularii de drepturi în temeiul directivei respective, inclusiv organismele speciale de negociere şi comitetele europene de întreprindere, statele membre ar trebui, în conformitate cu dreptul intern privind calitatea procesuală sau forma de reprezentare juridică, să garanteze accesul la procedurile judiciare şi, după caz, la procedurile administrative pentru a asigura respectarea drepturilor în temeiul Directivei 2009/38/CE. În plus, ar trebui să se clarifice faptul că procedurile relevante trebuie să permită o asigurare a respectării eficace şi în timp util. În cazul în care statele membre impun proceduri prealabile obligatorii de soluţionare extrajudiciară, este important să se asigure faptul că astfel de cerinţe nu împiedică părţile să îşi exercite pe deplin dreptul de acces la sistemul judiciar şi nici nu le fac imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor lor în temeiul dreptului Uniunii, în ceea ce priveşte eventuale întârzieri, efecte asupra termenelor, costuri şi alte obstacole potenţiale (⁶). Prin urmare, în Directiva 2009/38/CE ar trebui să fie clarificat faptul că, în cazul în care statele membre condiţionează accesul la procedurile judiciare de punerea în aplicare prealabilă a unei proceduri de soluţionare alternativă a litigiilor, procedura respectivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului părţilor în cauză de a introduce acţiuni în justiţie sau să limiteze acest drept. Mai mult decât atât, în scopul supravegherii de către Comisie, statele membre ar trebui să aibă obligaţia de a notifica Comisiei modul şi circumstanţele în care titularii de drepturi în temeiul Directivei 2009/38/CE pot iniţia proceduri judiciare şi, acolo unde este cazul, proceduri administrative, cu privire la drepturile lor în temeiul directivei respective.

(23)Evaluarea din 2018 a Directivei 2009/38/CE efectuată de Comisie a arătat că sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării cerinţelor de informare şi consultare la nivel transnaţional adesea nu sunt suficient de eficace, proporţionale sau cu efect de descurajare. Prin urmare, este oportun să se stabilească în sarcina statelor membre obligaţia de a prevedea sancţiuni eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare. În cazul nerespectării procedurilor de informare şi consultare prevăzute în Directiva 2009/38/CE ar trebui să fie prevăzute sancţiuni financiare. Ar putea fi prevăzute şi alte forme de sancţiuni. Pentru a fi eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare, sancţiunile ar trebui să fie stabilite ţinând seama de gravitatea, durata şi consecinţele nerespectării şi de caracterul intenţionat sau din neglijenţă al acesteia. Pentru ca sancţiunile să fie cu efect de descurajare, ar trebui să se ţină seama de cifra de afaceri a întreprinderii sau a grupului în cauză sau sancţiunile aplicabile ar trebui să aibă un caracter de descurajare similar.

(24)Organismele speciale de negociere, comitetele europene de întreprindere şi, în numele acestora, membrii lor ar trebui să dispună de mijloacele necesare pentru a suporta costurile reprezentării juridice şi ale participării la proceduri judiciare şi, acolo unde este cazul, la proceduri administrative. Aceste costuri pot acoperi cheltuielile de deplasare şi de şedere în vederea participării la astfel de proceduri a membrilor care acţionează în numele organismului în cauză. Statele membre ar trebui fie să prevadă ca conducerea centrală să suporte costurile rezonabile ale reprezentării juridice şi ale participării la procedurile judiciare şi, după caz, la procedurile administrative, fie să ia alte măsuri, echivalente, pentru a se asigura că organismele speciale de negociere şi comitetele europene de întreprindere nu sunt împiedicate de facto să participe la procedurile judiciare sau, după caz, la procedurile administrative, din cauza lipsei de resurse financiare. Acest lucru ar putea fi realizat, de exemplu, prin impunerea alocării unui buget operaţional adecvat pentru comitetul european de întreprindere, a creării de fonduri de solidaritate la nivel naţional, a furnizării de asigurări care să acopere cheltuielile juridice, a acordării accesului la asistenţă juridică în anumite circumstanţe sau prin alte dispoziţii în conformitate cu dreptul intern şi practica naţională.

(25)Întreprinderile care au încheiat un acord privind informarea şi consultarea la nivel transnaţional a lucrătorilor înainte de 23 septembrie 1996, şi anume înainte de data aplicării Directivei 94/45/CE a Consiliului (⁷), sunt exceptate de la aplicarea obligaţiilor care decurg din Directiva 2009/38/CE. Organismele de informare şi consultare a lucrătorilor instituite în temeiul unor astfel de acorduri încheiate în afara domeniului de aplicare al dreptului Uniunii continuă să funcţioneze în afara domeniului de aplicare al dreptului Uniunii. Directiva 2009/38/CE nu oferă lucrătorilor din întreprinderile care fac obiectul exceptării posibilitatea de a solicita înfiinţarea unui comitet european de întreprindere în temeiul directivei respective. Cu toate acestea, din motive de claritate juridică, de egalitate de tratament şi de eficacitate, lucrătorii şi reprezentanţii acestora din toate întreprinderile sau grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară ar trebui, în principiu, să aibă dreptul de a solicita instituirea unui comitet european de întreprindere. La aproape 30 de ani de la instituirea la nivelul Uniunii a unui cadru legislativ de stabilire a unor cerinţe minime pentru informarea şi consultarea la nivel transnaţional a lucrătorilor, aceste motive prevalează asupra considerentelor de continuitate pentru acordurile preexistente care au motivat iniţial exceptarea. Prin urmare, exceptarea respectivă ar trebui să fie eliminată, fără a aduce atingere statutului juridic al unor astfel de acorduri, care continuă să fie reglementate de normele naţionale aplicabile. Iniţierea şi desfăşurarea negocierilor pentru instituirea de comitete europene de întreprindere în întreprinderile care au încheiat astfel de acorduri ar trebui să facă obiectul procedurii prevăzute în Directiva 2009/38/CE, în timp ce perioada după care cerinţele subsidiare intră în vigoare ar trebui redusă de la trei la doi ani, în concordanţă cu perioada aplicabilă adaptării acordurilor existente privind comitetul european de întreprindere.

(26)În plus, din aceleaşi considerente, aceleaşi cerinţe minime ar trebui să se aplice tuturor întreprinderilor de dimensiune comunitară care au comitete europene de întreprindere care funcţionează în temeiul Directivei 2009/38/CE şi celor în cadrul cărora a fost semnat sau revizuit un acord privind comitetul european de întreprindere între 5 iunie 2009 şi 5 iunie 2011. Prin urmare, exceptarea de la aplicarea Directivei 2009/38/CE în ceea ce priveşte întreprinderile respective ar trebui, de asemenea, eliminată.

(27)Comitetele europene de întreprindere care funcţionează pe baza cerinţelor subsidiare prevăzute în anexa I la Directiva 2009/38/CE au dreptul de a se întâlni cu conducerea centrală o dată pe an, pentru a fi informate şi consultate cu privire la evoluţia activităţii întreprinderii sau a grupului de întreprinderi de dimensiune comunitară în cauză şi la perspectivele acesteia. Pentru a consolida informarea şi consultarea la nivel transnaţional a respectivelor comitete europene de întreprindere, este oportun ca numărul unor astfel de reuniuni ordinare prevăzute de cerinţele subsidiare să crească la două reuniuni cu prezenţă fizică.

(30)În temeiul articolului 27 din Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, persoanele cu handicap trebuie să îşi poată exercita drepturile de muncă şi drepturile sindicale în condiţii de egalitate cu ceilalţi. Întrucât Uniunea şi statele sale membre sunt părţi la convenţia respectivă, Directiva 2009/38/CE şi legislaţia naţională relevantă trebuie interpretate în conformitate cu principiul respectiv, de exemplu în ceea ce priveşte accesibilitatea şi amenajările corespunzătoare pentru membrii organismelor speciale de negociere, membrii comitetelor europene de întreprindere şi reprezentanţii lucrătorilor în cadrul unei proceduri de consultare sau informare, precum şi suportarea costurilor aferente de către conducerea centrală.

(31)În temeiul Directivelor 2014/23/UE (⁸), 2014/24/UE (⁹) şi 2014/25/UE (¹⁰) ale Parlamentului European şi ale Consiliului, statele membre iau măsurile adecvate pentru a se asigura că, în executarea contractelor de achiziţii publice, operatorii economici respectă obligaţiile aplicabile în domeniul social şi al muncii instituite prin dreptul Uniunii. Integrarea, după caz, a criteriilor de durabilitate socială în criteriile de atribuire concepute de entităţile contractante pentru a identifica ofertele cele mai avantajoase din punct de vedere economic poate contribui la punerea în aplicare efectivă a cerinţelor prevăzute în prezenta directivă. Cu toate acestea, prezenta directivă nu creează nicio obligaţie suplimentară în legătură cu directivele respective.

(35)Întrucât obiectivul general al prezentei directive, şi anume de a asigura respectarea efectivă a cerinţelor Directivei 2009/38/CE în ceea ce priveşte informarea şi consultarea lucrătorilor din întreprinderile de dimensiune comunitară şi din grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere caracterul şi amploarea inerent transnaţionale ale cerinţelor respective, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv,

Art. 1

1.Articolul 1 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

(b)alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

4.Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

(b)la alineatul (2), litera (b) se înlocuieşte cu următorul text:

"(b) membrii organismului special de negociere sunt aleşi sau numiţi într-un mod care încearcă să asigure o reprezentare echilibrată din punctul de vedere al genului, conform căreia femeile şi bărbaţii reprezintă fiecare cel puţin 40 % din membrii organismului special de negociere şi proporţional cu numărul de lucrători angajaţi în fiecare stat membru de întreprinderea de dimensiune comunitară sau de grupul de întreprinderi de dimensiune comunitară, alocându-se fiecărui stat membru câte un loc pentru fiecare tranşă de lucrători angajaţi în statul membru respectiv care reprezintă 10 % din numărul de lucrători angajaţi în toate statele membre în ansamblu, sau o fracţiune din tranşa respectivă. În cazul în care obiectivul echilibrului de gen nu este atins, organismul special de negociere explică lucrătorilor în scris motivele. Neîndeplinirea obiectivului echilibrului de gen nu împiedică crearea unui organism special de negociere;"

(d)alineatul (6) se înlocuieşte cu următorul text:

5.Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(b)se introduce următorul alineat:

"(2^a) Atunci când negociază sau renegociază un acord privind comitetul european de întreprindere, conducerea centrală şi organismul special de negociere stabilesc modalităţile necesare şi depun toate eforturile rezonabile pentru a atinge, fără a aduce atingere dreptului intern şi practicii naţionale privind alegerea sau numirea reprezentanţilor lucrătorilor, obiectivul echilibrului de gen, conform căruia femeile şi bărbaţii reprezintă fiecare cel puţin 40 % din membrii comitetului european de întreprindere şi, după caz, cel puţin 40 % din membrii comitetului restrâns. În cazul în care obiectivul echilibrului de gen nu este atins, comitetul european de întreprindere explică lucrătorilor în scris motivele. Neîndeplinirea obiectivului echilibrului de gen nu împiedică constituirea unui comitet european de întreprindere sau a unui comitet restrâns."

7.Articolul 8 se înlocuieşte cu următorul text:

(1) Statele membre prevăd că membrii organismelor speciale de negociere, membrii comitetelor europene de întreprindere sau reprezentanţii lucrătorilor în cadrul unei proceduri de informare şi consultare, precum şi orice experţi care îi asistă nu sunt autorizaţi să divulge informaţiile care le-au fost comunicate de conducerea centrală în mod expres cu titlu confidenţial, în interesul legitim al întreprinderii, în conformitate cu criterii obiective stabilite de statele membre. În plus, conducerea centrală poate institui modalităţi adecvate de transmitere şi stocare pentru a contribui la protejarea confidenţialităţii informaţiilor.

8.Se introduce următorul articol:

(1) Statele membre prevăd, în cazuri specifice şi în condiţiile şi limitele stabilite de legislaţia naţională, că conducerea centrală situată pe teritoriul lor nu este obligată să transmită informaţii membrilor organismelor speciale de negociere, membrilor comitetelor europene de întreprindere sau reprezentanţilor lucrătorilor în cadrul unei proceduri de informare şi consultare şi nici experţilor care i-ar putea asista, atunci când informaţiile sunt de aşa natură încât, în conformitate cu criterii obiective stabilite de statul membru, transmiterea respectivelor informaţii ar afecta grav funcţionarea întreprinderilor în cauză.

9.Articolele 9 şi 10 se înlocuiesc cu următorul text:

(2) Informaţiile privind aspectele transnaţionale se furnizează într-un moment, într-un mod şi cu un conţinut care să fie corespunzătoare pentru a permite reprezentanţilor lucrătorilor să realizeze o evaluare aprofundată a posibilului lor impact şi, atunci când este cazul, să se pregătească în vederea consultărilor cu organul competent din cadrul întreprinderii de dimensiune comunitară sau al grupului de întreprinderi de dimensiune comunitară. Furnizarea unor astfel de informaţii ţine seama, de asemenea, de eventualele modalităţi în temeiul articolului 6 alineatul (2) litera (c).

(3) Consultarea are loc într-un moment, într-un mod şi cu un conţinut care să permită reprezentanţilor lucrătorilor să îşi exprime opinia înainte de adoptarea deciziei, pe baza informaţiilor furnizate în conformitate cu alineatul (2), fără a aduce atingere responsabilităţilor conducerii şi într-un termen rezonabil, ţinând seama de urgenţa aspectului. Înainte de adoptarea deciziei privind măsurile în cauză, reprezentanţii lucrătorilor au dreptul la un răspuns scris motivat din partea conducerii centrale sau a oricărui nivel de conducere mai adecvat, cu condiţia ca reprezentanţii lucrătorilor să îşi fi exprimat opinia într-un termen rezonabil, în conformitate cu prezentul alineat.

Această dispoziţie se referă în principal la participarea la reuniunile organismelor speciale de negociere sau ale comitetelor europene de întreprindere sau la orice altă reuniune în cadrul acordului prevăzut la articolul 6 alineatul (3), la plata salariului pentru membrii care fac parte din personalul întreprinderii de dimensiune comunitară sau al grupului de întreprinderi de dimensiune comunitară pe durata absenţei necesare exercitării propriilor atribuţii şi la protecţia împotriva măsurilor de retorsiune sau de concediere.

Un membru al unui organism special de negociere sau al unui comitet european de întreprindere, ori supleantul unui astfel de membru, care este membru al echipajului unei nave maritime, are dreptul de a participa la o reuniune a organismului special de negociere ori a comitetului european de întreprindere sau la orice altă reuniune desfăşurată conform oricăror proceduri instituite în temeiul articolului 6 alineatul (3) în cazul în care, la data desfăşurării reuniunii, respectivul membru sau supleant nu se află pe mare sau într-un port al unei alte ţări decât cea în care îşi are sediul societatea de transport maritim.

10.Articolul 11 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

(b)alineatul (3) se modifică după cum urmează:

(c)se adaugă următoarele alineate:

"(4) În ceea ce priveşte drepturile conferite prin prezenta directivă, statele membre asigură organismelor speciale de negociere, comitetelor europene de lucru sau, în numele acestora, membrilor ori reprezentanţilor lor accesul efectiv la procedurile judiciare şi, după caz, la procedurile administrative. Statele membre prevăd ca costurile rezonabile ale reprezentării juridice şi ale participării la astfel de proceduri să fie acoperite de conducerea centrală sau iau alte măsuri, echivalente, pentru a evita orice restricţionare de facto a accesului la astfel de proceduri din motive de lipsă a resurselor financiare.

11.Articolul 12 se modifică după cum urmează:

13.Se introduc următoarele articole:

(1) În cazul în care, după 1 ianuarie 2028, un acord privind comitetul european de întreprindere încheiat înainte de 2 ianuarie 2029 în conformitate cu articolele 5 şi 6 din Directiva 94/45/CE sau cu articolele 5 şi 6 din prezenta directivă nu abordează, ca urmare a modificărilor intrate în vigoare la 31 decembrie 2025, un element sau o cerinţă ori mai multe dintre elementele şi cerinţele prevăzute la articolul 6 din prezenta directivă, conducerea centrală, la cererea scrisă a comitetului european de întreprindere sau a cel puţin 100 de lucrători ori a reprezentanţilor acestora din cel puţin două întreprinderi sau unităţi situate în cel puţin două state membre diferite, iniţiază negocieri pentru a adapta acordul respectiv cu scopul de a aborda elementul sau cerinţa ori elementele şi cerinţele respective de la articolul 6 din prezenta directivă. De asemenea, conducerea centrală poate iniţia astfel de negocieri din proprie iniţiativă. Astfel de negocieri se pot limita la abordarea în cadrul acordului a elementelor şi cerinţelor de la articolul 6 din prezenta directivă care au fost introduse la 31 decembrie 2025.

În cazul în care se iniţiază negocieri în temeiul articolului 5 din prezenta directivă în vederea încheierii unui acord în temeiul prezentei directive în cadrul unei întreprinderi de dimensiune comunitară sau al unui grup de întreprinderi de dimensiune comunitară în care un acord care acoperă totalitatea lucrătorilor şi care prevede informarea şi consultarea transnaţională a lucrătorilor a fost încheiat înainte de data aplicării Directivei 94/45/CE, iar acordul respectiv încă este în vigoare, perioada menţionată la articolul 7 alineatul (1) a treia liniuţă din prezenta directivă se reduce la doi ani. Iniţierea negocierilor nu afectează clauzele acordurilor existente aflate în vigoare."

Art. 2

(1)Statele membre adoptă şi publică, până la 1 ianuarie 2028, actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispoziţiilor respective.

(2)Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

ANEXĂ:CERINŢELE SUBSIDIARE

1.Punctul 1 se modifică după cum urmează:

(b)la litera (a), al doilea şi al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

"Informarea comitetului european de întreprindere cu privire la aspecte transnaţionale se referă în special la structura, situaţia economică şi financiară, evoluţia probabilă şi producţia şi vânzările întreprinderii sau grupului de întreprinderi de dimensiune comunitară. Informarea şi consultarea comitetului european de întreprindere se referă în special la situaţia şi tendinţa probabilă a ocupării forţei de muncă, la investiţii, la politicile în materie de competenţe şi de formare, la anticiparea schimbărilor şi gestionarea proceselor de restructurare, inclusiv a celor legate de tranziţia verde şi cea digitală, la modificările substanţiale privind condiţiile de muncă, în special în ceea ce priveşte organizarea muncii sau la relaţiile contractuale, la introducerea de noi metode de lucru sau procese de producţie, precum şi la transferurile de producţie, la fuziuni, la reducerile sau închiderile de întreprinderi, unităţi sau părţi importante ale acestora şi la concedierile colective, inclusiv în întreprinderi controlate.

(c)la litera (b), după primul paragraf se introduce următorul paragraf:

2.Punctul 2 se înlocuieşte cu următorul text:

"2. Comitetul european de întreprindere are dreptul de a se reuni faţă în faţă cu conducerea centrală de cel puţin două ori pe an pentru a fi informat şi consultat, pe baza unui raport stabilit de conducerea centrală, referitor la evoluţia activităţilor întreprinderii de dimensiune comunitară sau ale grupului de întreprinderi de dimensiune comunitară şi la perspectivele acestora. Conducerile locale sunt informate cu privire la aceasta. În cazuri excepţionale, se pot utiliza mijloace digitale de comunicare şi coordonare pentru a organiza astfel de reuniuni ordinare, atunci când este cazul şi atunci când se convine asupra acestora, asigurând în acelaşi timp o informare şi o consultare semnificative."

3.Punctul 3 se modifică după cum urmează:

(a)primul şi al doilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

"3. În cazul unor circumstanţe excepţionale sau al unor decizii despre care se preconizează în mod rezonabil că vor afecta într-o măsură considerabilă interesele lucrătorilor, iar urgenţa nu permite informarea sau consultarea în cadrul următoarei reuniuni programate a comitetului european de întreprindere, în special în cazul relocărilor, al închiderii unităţilor sau întreprinderilor sau al concedierilor colective, comitetul restrâns sau, în cazul în care nu există un astfel de comitet, comitetul european de întreprindere are dreptul de a fi informat în timp util. Acesta are dreptul de a se reuni, la solicitarea sa, cu conducerea centrală sau cu orice nivel mai adecvat de conducere din cadrul întreprinderii de dimensiune comunitară sau al grupului de întreprinderi de dimensiune comunitară care are competenţa de a lua decizii proprii, cu scopul de a fi informat şi consultat.

4.Punctul 5 se înlocuieşte cu următorul text:

"5. Comitetul european de întreprindere sau comitetul restrâns poate fi asistat de experţi aleşi de acesta, în măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor sale. Printre aceşti experţi se pot număra reprezentanţi ai organizaţiilor sindicale recunoscute de la nivel comunitar. La cererea comitetului european de întreprindere, aceşti experţi au dreptul de a fi prezenţi, cu titlu consultativ, la reuniunile comitetului european de întreprindere şi la reuniunile cu conducerea centrală. Conducerea centrală este informată în prealabil cu privire la aceasta."

5.Punctul 6 se înlocuieşte cu următorul text: