Decizia 1904/10-sept-2025 privind aprobarea de către Uniune a Acordului privind interpretarea şi aplicarea Tratatului privind Carta energiei
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
În vigoare Versiune de la: 19 Septembrie 2025
Decizia 1904/10-sept-2025 privind aprobarea de către Uniune a Acordului privind interpretarea şi aplicarea Tratatului privind Carta energiei
Dată act: 10-sept-2025
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 194,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)Avizul din 4 decembrie 2024 (JO C, C/2025/776, 11.2.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2025/776/oj).
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),
(2)Poziţia Parlamentului European din 18 iunie 2025 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 8 iulie 2025.
Întrucât:
(1)În hotărârea sa din 2 septembrie 2021 în cauza C-741/19 (3), Republica Moldova/Komstroy (denumită în continuare "Hotărârea în cauza Komstroy"), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a statuat că articolul 26 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind Carta energiei, aprobat în numele Comunităţilor Europene prin Decizia 98/181/CE, CECO, Euratom a Consiliului şi a Comisiei (4), urmează să fie interpretat în sensul că nu este aplicabil litigiilor dintre un stat membru şi un investitor dintr-un alt stat membru în legătură cu o investiţie realizată de respectivul investitor în primul stat membru, şi anume litigii în interiorul UE.
(3)Hotărârea Curţii de Justiţie din 2 septembrie 2021, Republica Moldova/Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, punctul 66.
(4)Decizia 98/181/CE, CECO, Euratom a Consiliului şi a Comisiei din 23 septembrie 1997 privind încheierea de către Comunităţile Europene a Tratatului privind Carta energiei şi a Protocolului la Carta energiei privind eficienţa energetică şi aspectele conexe referitoare la mediu (JO L 69, 9.3.1998, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/1998/181/oj).
(2)În pofida Hotărârii în cauza Komstroy, instanţele de arbitraj au continuat să se declare competente şi să pronunţe hotărâri în cadrul procedurilor de arbitraj în interiorul UE, care se presupune că ar fi întemeiate pe articolul 26 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind Carta energiei. Potrivit CJUE, orice astfel de hotărâre este incompatibilă cu dreptul Uniunii, în special cu articolele 267 şi 344 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Prin urmare, astfel de hotărâri nu pot produce efecte juridice şi plata pentru despăgubirile acordate în urma respectivelor hotărâri nu poate fi executată.
(3)Punerea în aplicare efectivă a dreptului Uniunii este subminată de pronunţarea de hotărâri care încalcă dreptul Uniunii în cadrul procedurilor de arbitraj în interiorul UE. Prin urmare, există un risc de conflict între tratate, pe de o parte, şi Tratatul privind Carta energiei astfel cum a fost interpretat de unele instanţe de arbitraj, pe de altă parte, care, dacă ar fi confirmat de instanţele unei ţări terţe, ar deveni un conflict juridic de facto în cazul în care astfel de hotărâri ar exista în ordinile juridice ale ţărilor terţe.
(4)Potrivit jurisprudenţei CJUE, riscul unui conflict juridic este suficient pentru a determina incompatibilitatea unui acord internaţional cu dreptul Uniunii. Prin urmare, riscul unui astfel de conflict între tratate şi Tratatul privind Carta energiei ar trebui să fie eliminat. Adoptarea unui instrument de drept internaţional sub forma unui acord care să stabilească înţelegerea comună a părţilor la acordul respectiv cu privire la neaplicabilitatea articolului 26 din Tratatul privind Carta energiei ca temei pentru procedurile de arbitraj în interiorul UE ar contribui la eliminarea respectivului risc.
(5)Comisia, în numele Uniunii, precum şi statele membre au încheiat negocieri privind termenii unui acord privind interpretarea şi aplicarea Tratatului privind Carta energiei. Înţelegerea comună cuprinsă în acordul respectiv a fost reiterată în "Declaraţia privind consecinţele juridice ale Hotărârii Curţii de Justiţie în cauza Komstroy şi înţelegerea comună privind neaplicabilitatea articolului 26 din Tratatul privind Carta energiei ca temei pentru procedurile de arbitraj din interiorul UE" din 26 iunie 2024 (5).
(5)JO L, 2024/2121, 6.8.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/declar/2024/2121/oj.
(6)Prin urmare, Acordul privind interpretarea şi aplicarea Tratatului privind Carta energiei ar trebui să fie aprobat pentru a permite semnarea sa de către Uniune şi pentru a exprima consimţământul Uniunii de a-şi asuma obligaţii în temeiul acestuia,
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
-****-
Art. 1
Se aprobă Acordul privind interpretarea şi aplicarea Tratatului privind Carta energiei care însoţeşte prezenta decizie.
Art. 2
Prezenta decizie intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
-****-
Adoptată la Strasbourg, 10 septembrie 2025.
Pentru Parlamentul European Preşedinta R. METSOLA Pentru Consiliu Preşedintele M. BJERRE |
ANEXĂ:ACORD PRIVIND INTERPRETAREA ŞI APLICAREA TRATATULUI PRIVIND CARTA ENERGIEI
REGATUL BELGIEI,
REPUBLICA BULGARIA,
REPUBLICA CEHĂ,
REGATUL DANEMARCEI,
REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA,
REPUBLICA ESTONIA,
IRLANDA,
REPUBLICA ELENĂ,
REGATUL SPANIEI,
REPUBLICA FRANCEZĂ,
REPUBLICA CROAŢIA,
REPUBLICA ITALIANĂ,
REPUBLICA CIPRU,
REPUBLICA LETONIA,
REPUBLICA LITUANIA,
MARELE DUCAT AL LUXEMBURGULUI,
REPUBLICA MALTA,
REGATUL ŢĂRILOR DE JOS,
REPUBLICA AUSTRIA,
REPUBLICA POLONĂ,
REPUBLICA PORTUGHEZĂ,
ROMÂNIA,
REPUBLICA SLOVENIA,
REPUBLICA SLOVACĂ,
REPUBLICA FINLANDA,
REGATUL SUEDIEI şi
UNIUNEA EUROPEANĂ,
împreună denumite în continuare "părţile",
ŢINÂND SEAMA de Tratatul privind Carta energiei, semnat la Lisabona la 17 decembrie 1994 (1) şi aprobat în numele Comunităţilor Europene prin Decizia 98/181/CE, CECO, Euratom a Consiliului şi a Comisiei la 23 septembrie 1997 (2), astfel cum a fost modificat ultima dată,
(1)Actul final al conferinţei Cartei Europene a Energiei (JO L 380, 31.12.1994, p. 24, ELI: http://data.europa.eu/eli/agree_internation/1994/998/oj).
(2)Decizia 98/181/CE, CECO, Euratom a Consiliului şi a Comisiei din 23 septembrie 1997 privind încheierea de către Comunităţile Europene a Tratatului privind Carta energiei şi a Protocolului la Carta energiei privind eficienţa energetică şi aspectele conexe referitoare la mediu (JO L 69, 9.3.1998, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/1998/181/oj).
ŢINÂND SEAMA de normele dreptului internaţional cutumiar, astfel cum au fost codificate în Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor, întocmită la Viena la 23 mai 1969,
AVÂND ÎN VEDERE că membrii unei organizaţii de integrare economică regională în sensul articolului 1 punctul 3 din Tratatul privind Carta energiei exprimă în continuare o înţelegere comună cu privire la interpretarea şi aplicarea unui tratat în relaţiile inter se,
REAMINTIND că retragerea din Tratatul privind Carta energiei nu afectează compoziţia organizaţiei de integrare economică regională menţionată în tratatul respectiv şi nici nu exclude interesul de a exprima o înţelegere comună cu privire la interpretarea şi aplicarea tratatului atât timp cât se poate considera că acesta produce efecte juridice faţă de o parte care s-a retras şi, în special, în ceea ce priveşte articolul 47 alineatul (3) din Tratatul privind Carta energiei,
ŢINÂND SEAMA de Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) şi de Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) precum şi de principiile generale ale dreptului Uniunii Europene,
AVÂND ÎN VEDERE faptul că menţiunile referitoare la Uniunea Europeană din prezentul acord trebuie înţelese şi ca menţiuni referitoare la predecesoarea sa, Comunitatea Economică Europeană şi, ulterior, la Comunitatea Europeană, până la momentul înlocuirii acesteia de Uniunea Europeană,
REAMINTIND că, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Permanente de Justiţie Internaţională (3) şi a Curţii Internaţionale de Justiţie (4), dreptul de a da o interpretare cu valoare de autoritate unei norme juridice aparţine părţilor la un acord internaţional în raport cu acest acord,
(3)Curtea Permanentă de Justiţie Internaţională, Chestiunea Jaivorzina (frontiera dintre Polonia şi Cehoslovacia), Aviz consultativ, (1923) PCIJ Seria B nr. 8, p. 37.
(4)Curtea Internaţională de Justiţie, Rezervele la Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid, Aviz consultativ, (1951) CIJ. Rapoartele, 15, p. 20.
REAMINTIND că statele membre ale Uniunii Europene (denumite în continuare "statele membre") au cedat Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) dreptul de a da interpretări cu valoare de autoritate dreptului Uniunii, astfel cum a explicat CJUE în Hotărârea din 30 mai 2006, în cauza C-459/03, Comisia/Irlanda (Mox Plant) (5), care a statuat că competenţa exclusivă de interpretare şi de aplicare a dreptului Uniunii acoperă şi interpretarea şi aplicarea acordurilor internaţionale la care Uniunea Europeană şi statele sale membre sunt parte, în cazul unui diferend între două state membre sau dintre Uniunea Europeană şi un stat membru,
(5)Hotărârea Curţii de Justiţie din 30 mai 2006, Comisia/Irlanda, C-459/03, ECLI EU:C:2006:345, punctele 129-137.
REAMINTIND că, în conformitate cu articolul 344 din TFUE, statele membre se angajează să nu supună un diferend cu privire la interpretarea sau la aplicarea tratatelor unui alt mod de soluţionare decât cele prevăzute de acestea,
REAMINTIND că, în Hotărârea sa pronunţată în 6 martie 2018, în cauza C-284/16, Achmea (6), CJUE a statuat că articolele 267 şi 344 din TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziţii cuprinse într-un acord internaţional încheiat între statele membre, potrivit căruia un investitor din unul dintre aceste state membre, în cazul unui diferend referitor la investiţii în celălalt stat membru, poate iniţia o procedură împotriva acestui din urmă stat membru în faţa unui tribunal arbitral a cărui competenţă acest stat membru s-a obligat să o accepte,
(6)Hotărârea Curţii de Justiţie din 6 martie 2018, Achmea, C-284/16, ECLI EU:C:2018:158.
REAMINTIND poziţia reiterată în mod constant a Uniunii Europene potrivit căreia nu era prevăzut ca Tratatul privind Carta energiei să se aplice în relaţiile din interiorul UE şi că nu a fost şi nu ar fi putut fi intenţia Uniunii Europene, a Comunităţii Europene a Energiei Atomice şi a statelor membre ale acestora ca Tratatul privind Carta energiei să creeze obligaţii între acestea, întrucât a fost negociat ca instrument al politicii energetice externe a Uniunii Europene în vederea stabilirii unui cadru de cooperare în domeniul energetic cu ţările terţe, în timp ce politica energetică internă a Uniunii Europene constă într-un sistem elaborat de norme menite să creeze o piaţă internă în domeniul energiei, care reglementează exclusiv relaţiile dintre statele membre în domeniul respectiv,
REAMINTIND că, în hotărârea sa din 2 septembrie 2021 în cauza C-741/19, Republica Moldova/Komstroy (7) (denumită în continuare "Hotărârea în cauza Komstroy"), confirmată în Avizul său din 16 iunie 2022, 1/20 (8), CJUE a statuat că articolul 26 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind Carta energiei trebuie interpretat în sensul că nu se aplică litigiilor dintre un stat membru şi un investitor dintr-un alt stat membru cu privire la o investiţie realizată de acesta din urmă în primul stat membru,
(7)Hotărârea Curţii de Justiţie din 2 septembrie 2021, Republica Moldova/Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, punctul 66.
(8)Avizul Curţii de Justiţie din 16 iunie 2022, 1/20, EU:C:2022:485, punctul 47.
REAMINTIND că, în calitate de interpretare a instanţei competente care reflectă un principiu general de drept internaţional public, interpretarea Tratatului privind Carta energiei din Hotărârea în cauza Komstroy se aplică de la aprobarea Tratatului privind Carta energiei de către Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora,
AVÂND ÎN VEDERE că articolele 267 şi 344 din TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun unei interpretări a articolului 26 din Tratatul privind Carta energiei care permite ca litigiile dintre un investitor dintr-un stat membru, pe de o parte, şi un alt stat membru sau Uniunea Europeană, pe de altă parte, să fie soluţionate în faţa unei instanţe de arbitraj (denumită în continuare "procedură de arbitraj în interiorul Uniunii"),
AVÂND ÎN VEDERE, în orice caz, că, atunci când un litigiu între un investitor dintr-un stat membru, pe de o parte, şi un alt stat membru sau Uniunea Europeană, pe de altă parte, nu poate fi soluţionat pe cale amiabilă, una dintre părţile la litigiul respectiv poate alege întotdeauna să îl supună spre soluţionare instanţelor sau tribunalelor administrative competente în conformitate cu dreptul intern, astfel cum este garantat pe baza principiilor generale de drept şi a respectării drepturilor fundamentale, consacrate, printre altele, în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
ÎMPĂRTĂŞIND înţelegerea comună exprimată în prezentul acord, potrivit căreia, în consecinţă, o clauză precum articolul 26 din Tratatul privind Carta energiei nu ar fi putut în trecut şi nu poate în prezent sau în viitor să servească drept temei juridic pentru procedurile de arbitraj iniţiate de un investitor dintr-un stat membru cu privire la investiţii într-un alt stat membru,
REITERÂND Declaraţia nr. 17 cu privire la supremaţie, anexată la Actul final al Conferinţei interguvernamentale în cadrul căreia s-a adoptat Tratatul de la Lisabona, care reaminteşte că tratatele şi legislaţia adoptată de Uniune în temeiul tratatelor au prioritate faţă de dreptul statelor membre şi că principiul supremaţiei constituie o normă conflictuală în relaţiile lor reciproce,
REAMINTIND, în consecinţă, că, pentru a soluţiona orice conflict de norme, un acord internaţional încheiat de statele membre în temeiul dreptului internaţional se poate aplica în relaţiile din interiorul UE numai în măsura în care dispoziţiile sale sunt compatibile cu tratatele UE,
AVÂND ÎN VEDERE că, în urma neaplicabilităţii articolului 26 din Tratatul privind Carta energiei ca temei juridic pentru procedurile de arbitraj în interiorul UE, articolul 47 alineatul (3) din Tratatul privind Carta energiei nu se poate extinde şi nu a fost conceput să se extindă la astfel de proceduri,
AVÂND ÎN VEDERE că, dată fiind neaplicabilitatea articolului 26 din Tratatul privind Carta energiei ca temei juridic pentru procedurile de arbitraj în interiorul UE, părţile care sunt vizate de procedurile de arbitraj în interiorul UE în curs, fie în calitate de pârât, fie în calitate de stat membru al unui investitor, ar trebui să coopereze pentru a se asigura că existenţa prezentului acord este adusă în atenţia tribunalului arbitral în cauză, pentru a permite să se tragă concluzia corespunzătoare cu privire la absenţa competenţei respectivului tribunal,
AVÂND ÎN VEDERE, în plus, că nu ar trebui înregistrată nicio procedură nouă de arbitraj în interiorul UE şi CONVENIND că, în cazul în care se emite totuşi o notificare a cererii de arbitraj, părţile care sunt vizate de procedurile respective, fie în calitate de pârât, fie în calitate de stat membru al unui investitor, ar trebui să coopereze pentru a se asigura că existenţa prezentului acord este adusă la cunoştinţa instanţei de arbitraj în cauză, pentru a permite să se tragă concluzia corespunzătoare că articolul 26 din Tratatul privind Carta energiei nu poate servi drept temei juridic pentru astfel de proceduri,
AVÂND ÎN VEDERE, cu toate acestea, că tranzacţiile şi hotărârile în cauzele de arbitraj în materie de investiţii în interiorul UE care nu mai pot fi anulate sau desfiinţate şi care au fost respectate în mod voluntar sau executate definitiv nu ar trebui contestate,
REGRETÂND faptul că hotărârile arbitrale au fost deja pronunţate, continuă să fie pronunţate şi ar putea fi pronunţate în continuare, de către instanţele de arbitraj în cadrul procedurilor de arbitraj în interiorul UE iniţiate având în vedere articolul 26 din Tratatul privind Carta energiei, într-un mod care contravine dreptului Uniunii Europene, inclusiv astfel cum sunt exprimate în jurisprudenţa CJUE,
REGRETÂND, de asemenea, că astfel de hotărâri arbitrale fac obiectul unor proceduri de executare, inclusiv în ţări terţe, că, în procedurile de arbitraj în curs în interiorul UE care se presupune că se bazează pe articolul 26 din Tratatul privind Carta energiei, instanţele de arbitraj nu îşi declină competenţa şi jurisdicţia şi că instituţiile de arbitraj continuă să înregistreze proceduri noi de arbitraj şi să nu le respingă ca vădit inadmisibile din cauza lipsei consimţământului de a se supune arbitrajului,
AVÂND ÎN VEDERE, prin urmare, că este necesar să se reitereze, în mod expres şi neechivoc, poziţia consecventă a părţilor prin intermediul unui acord care să reafirme înţelegerea lor comună cu privire la interpretarea şi aplicarea Tratatului privind Carta energiei, astfel cum a fost interpretat de CJUE, în măsura în care se referă la proceduri de arbitraj în interiorul UE,
AVÂND ÎN VEDERE că, în conformitate cu Hotărârea Curţii Internaţionale de Justiţie din 5 februarie 1970, Barcelona Traction, Light and Power Company, Limited (9) şi conform explicaţiilor CJUE în Hotărârea în cauza Komstroy, anumite dispoziţii ale Tratatului privind Carta energiei sunt menite să reglementeze relaţiile bilaterale,
(9)Hotărârea Curţii Internaţionale de Justiţie din 5 februarie 1970, Barcelona Traction, Light and Power Company, Limited, (Rapoartele CIJ 1970, p. 3, punctele 33 şi 35).
AVÂND ÎN VEDERE, prin urmare, că prezentul acord se referă numai la relaţiile bilaterale dintre părţi şi, prin extensie, la investitorii din respectivele state membre ca părţi contractante la Tratatul privind Carta energiei şi că, prin urmare, prezentul acord afectează numai respectivele părţi contractante la Tratatul privind Carta energiei care sunt reglementate de dreptul Uniunii Europene în calitate de organizaţie de integrare economică regională în înţelesul articolului 1 punctul 3 din Tratatul privind Carta energiei şi nu afectează exercitarea de către celelalte părţi contractante la Tratatul privind Carta energiei a drepturilor lor în temeiul tratatului respectiv sau îndeplinirea obligaţiilor care le revin,
REAMINTIND că părţile au informat părţile contractante la Tratatul privind Carta energiei cu privire la intenţia lor de a încheia prezentul acord,
AVÂND ÎN VEDERE că, prin încheierea prezentului acord şi în conformitate cu obligaţiile legale care le revin în temeiul dreptului Uniunii Europene, dar fără a aduce atingere dreptului lor de a formula cererile pe care le consideră adecvate în ceea ce priveşte costurile suportate de acestea în calitate de pârâţi în legătură cu procedurile de arbitraj în interiorul UE, părţile asigură astfel respectarea deplină şi efectivă a Hotărârii în cauza Komstroy, şi subliniază lipsa forţei executorii a hotărârilor arbitrale existente, obligaţia instanţelor de arbitraj de a pune capăt imediat oricărei proceduri de arbitraj pendinte în interiorul UE, obligaţia instituţiilor de arbitraj de a nu înregistra nicio procedură viitoare de arbitraj în interiorul UE, în conformitate cu competenţele care le revin în temeiul articolului 36 alineatul (3) din Convenţia pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state (ICSID), întocmită la Washington la 18 martie 1965 şi al articolului 12 din normele de arbitraj ale Camerei de Comerţ din Stockholm (CCS), şi obligaţia instanţelor de arbitraj de a declara că orice procedură de arbitraj în interiorul UE care se doreşte a fi iniţiată în faţa acestora este lipsită de un temei juridic,
ÎNŢELEGÂND că prezentul acord se aplică procedurilor de arbitraj între investitori şi state în care sunt implicate părţile la litigii în interiorul UE întemeiate pe articolul 26 din Tratatul privind Carta energiei, în conformitate cu orice convenţie sau cu orice set de reguli de arbitraj, inclusiv cu ICSID şi cu regulile de arbitraj ale ICSID, cu regulile de arbitraj ale Institutului de arbitraj al CCS, cu regulile de arbitraj ale Comisiei Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comerţului Internaţional şi cu arbitrajul ad-hoc, şi
ŢINÂND SEAMA de faptul că dispoziţiile prezentului acord nu aduc atingere dreptului Comisiei Europene sau al oricărui stat membru de a introduce o acţiune în faţa CJUE în temeiul articolelor 258, 259 şi 260 din TFUE,
CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:
SECŢIUNEA 1:ÎNŢELEGERE COMUNĂ PRIVIND NEAPLICABILITATEA ARTICOLULUI 26 DIN TRATATUL PRIVIND CARTA ENERGIEI CA TEMEI PENTRU PROCEDURILE DE ARBITRAJ ÎN INTERIORUL UE
Art. 1: Definiţii
În sensul prezentului acord, se aplică următoarele definiţii:
1."Tratatul privind Carta energiei" înseamnă Tratatul privind Carta energiei, semnat la Lisabona la 17 decembrie 1994 şi aprobat în numele Comunităţilor Europene prin Decizia 98/181/CE, CECO, Euratom la 23 septembrie 1997, cu eventualele modificări sporadice;
2."relaţii din interiorul UE" înseamnă relaţiile dintre statele membre sau dintre un stat membru şi Uniunea Europeană;
3."procedură de arbitraj în interiorul UE" înseamnă orice procedură în faţa unei instanţe de arbitraj având în vedere dispoziţiile articolului 26 din Tratatul privind Carta energiei pentru soluţionarea unui litigiu între un investitor dintr-un stat membru, pe de o parte, şi un alt stat membru sau Uniunea Europeană, pe de altă parte.
Art. 2: Înţelegere comună cu privire la interpretarea şi neaplicabilitatea continuă a articolului 26 din Tratatul privind Carta energiei şi la lipsa unui temei juridic pentru procedurile de arbitraj în interiorul UE
(1)Părţile reafirmă pe această cale, pentru o mai mare certitudine, că împărtăşesc o înţelegere comună cu privire la interpretarea şi aplicarea Tratatului privind Carta energiei, conform căreia articolul 26 din tratatul respectiv nu poate şi nu ar putea servi niciodată drept temei juridic pentru procedurile de arbitraj în interiorul UE.
Interpretarea comună exprimată la primul paragraf se bazează pe următoarele elemente ale dreptului Uniunii Europene:
a)interpretarea CJUE a articolului 26 din Tratatul privind Carta energiei prin care se înţelege că dispoziţia respectivă nu se aplică şi nu ar fi trebuit nicicând să fie aplicată ca temei pentru procedurile de arbitraj în interiorul UE; şi
b)supremaţia dreptului Uniunii Europene, amintită în Declaraţia nr. 17 anexată la Actul final al Conferinţei interguvernamentale în cadrul căreia s-a adoptat Tratatul de la Lisabona, ca normă de drept internaţional care reglementează conflictul de norme în relaţiile lor reciproce, astfel încât, în orice caz, articolul 26 din Tratatul privind Carta energiei nu se aplică şi nu se putea aplica ca temei pentru procedurile de arbitraj în interiorul UE.
(2)Părţile reafirmă, pentru o mai mare certitudine, că împărtăşesc înţelegerea comună potrivit căreia, ca urmare a absenţei unui temei juridic pentru procedurile de arbitraj în interiorul UE în temeiul articolului 26 din Tratatul privind Carta energiei, articolul 47 alineatul (3) din Tratatul privind Carta energiei nu se extinde şi nu ar fi putut fi extins în niciun moment la astfel de proceduri. În consecinţă, articolul 47 alineatul (3) din Tratatul privind Carta energiei nu poate să fi produs efecte juridice în relaţiile din interiorul UE atunci când un stat membru s-a retras din Tratatul privind Carta energiei înainte de încheierea prezentului acord, şi nu ar produce efecte juridice în ceea ce priveşte relaţiile din interiorul UE în cazul în care o parte se retrage ulterior din Tratatul privind Carta energiei.
(3)Pentru mai multă certitudine, părţile sunt de acord că, în conformitate cu interpretarea comună exprimată la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol şi fără a aduce atingere acestora, articolul 26 din Tratatul privind Carta energiei nu se aplică drept temei pentru procedurile de arbitraj în interiorul UE şi articolul 47 alineatul (3) din Tratatul privind Carta energiei nu produce efecte juridice în relaţiile din interiorul UE.
(4)Alineatele (1)-(3) nu aduc atingere interpretării şi aplicării altor dispoziţii ale Tratatului privind Carta energiei, în măsura în care acestea se referă la relaţiile din interiorul UE.
SECŢIUNEA 2:DISPOZIŢII FINALE
Art. 3: Depozitarul
(1)Secretarul General al Consiliului Uniunii Europene este depozitarul prezentului acord (denumit în continuare "depozitarul").
(2)Depozitarul notifică părţile cu privire la:
a)depunerea oricărui instrument de ratificare, de aprobare sau de acceptare în conformitate cu articolul 5;
b)data intrării în vigoare a prezentului acord, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1);
c)data intrării în vigoare a prezentului acord pentru fiecare parte în conformitate cu articolul 6 alineatul (2).
(3)Depozitarul publică prezentul acord în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi notifică depozitarului Tratatului privind Carta energiei, precum şi Secretariatului Cartei energiei, adoptarea şi intrarea sa în vigoare.
(4)Depozitarul invită depozitarul Tratatului privind Carta energiei să notifice prezentul acord celorlalte părţi contractante la Tratatul privind Carta energiei.
(5)Prezentul acord se înregistrează de către depozitar la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite, în conformitate cu articolul 102 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, după intrarea în vigoare a acestuia.
Art. 5: Ratificarea, aprobarea sau acceptarea
Prezentul acord face obiectul ratificării, aprobării ori acceptării.
Părţile depun instrumentele de ratificare, de aprobare sau de acceptare la depozitar.
Art. 6: Intrarea în vigoare
(1)Prezentul acord intră în vigoare la 30 de zile calendaristice de la data la care depozitarul primeşte al doilea instrument de ratificare, de aprobare sau de acceptare.
(2)Pentru fiecare parte care îl ratifică, îl aprobă sau îl acceptă după intrarea sa în vigoare în conformitate cu alineatul (1), prezentul acord intră în vigoare la 30 de zile calendaristice de la data depunerii de către o astfel de parte a instrumentului său de ratificare, de aprobare sau de acceptare.
Art. 7: Texte autentice
Prezentul acord, redactat într-un singur exemplar în limbile bulgară, croată, cehă, daneză, neerlandeză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, maghiară, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, malteză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză, textele redactate în fiecare limbă fiind egal autentice, se depun la arhiva depozitarului.
DREPT CARE subsemnaţii plenipotenţiari, pe deplin autorizaţi, au semnat prezentul acord.
Întocmit la..., la...
Pentru Regatul Belgiei,
Pentru Republica Bulgaria,
Pentru Republica Cehă,
Pentru Regatul Danemarcei,
Pentru Republica Federală Germania,
Pentru Republica Estonia,
Pentru Irlanda,
Pentru Republica Elenă,
Pentru Regatul Spaniei,
Pentru Republica Franceză,
Pentru Republica Croaţia,
Pentru Republica Italiană,
Pentru Republica Cipru,
Pentru Republica Letonia,
Pentru Republica Lituania,
Pentru Marele Ducat al Luxemburgului,
Pentru Republica Malta,
Pentru Regatul Ţărilor de Jos,
Pentru Republica Austria,
Pentru Republica Polonă,
Pentru Republica Portugheză,
Pentru România,
Pentru Republica Slovenia,
Pentru Republica Slovacă,
Pentru Republica Finlanda,
Pentru Regatul Suediei şi
Pentru Uniunea Europeană
Publicat în Jurnalul Oficial seria L din data de 19 septembrie 2025