Nou § 115. - Decizia 368/2025 [R] în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 10 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 105 alin. (3) şi art. 111 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare

M.Of. 1150

În vigoare
Versiune de la: 11 Decembrie 2025
68. În al doilea rând, deşi instanţa de apel relevă, prin încheierea de sesizare, că, în măsura în care perioada de referinţă este, în parte, anterioară datei de 1 octombrie 2011 (data intrării în vigoare a actualului Cod civil), este îndreptăţită să invoce, din oficiu, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului nu rezultă că ar fi invocat o atare excepţie. Totodată, din caracterul confuz al întrebării formulate, corelat cu temeiurile de drept indicate ca fiind incidente raportului juridic, nu rezultă dacă sesizarea se referă la prescripţia dreptului de a stabili obligaţii fiscale sau la prescripţia dreptului de a cere executarea silită a unor astfel de obligaţii. Nu în ultimul rând, instanţa de trimitere, deşi clamează îndrituirea sa de a invoca din oficiu excepţia prescripţiei, lăsând a se înţelege că, pentru o parte din creanţele fiscale constând în contribuţii de asigurări sociale, termenul de prescripţie a început să curgă anterior intrării în vigoare a noului Cod civil şi, prin urmare, rămâne supus prevederilor legii vechi, omite a identifica legea aplicabilă. Altfel spus, nu numai că nu a făcut trimitere la principiile ce decurg din norma generală, anume Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, respectiv cel prevăzut de art. 19, dar a ignorat şi faptul că norma generală însăşi exclude din domeniul său de aplicare impozitele şi taxele datorate statului, contribuţia pentru asigurări sociale, aşa cum rezultă din prevederile art. 22 din actul normativ suscitat. De altfel, în măsura în care prescripţia extinctivă este o sancţiune îndreptată împotriva pasivităţii titularului dreptului subiectiv, autorul sesizării avea obligaţia de a verifica în ce măsură avea conturat un cadru procesual adecvat, de vreme ce calitatea de creditor al obligaţiei neîndeplinite aparţine creditorului fiscal, iar nu reclamanţilor.