Capitolul 2 - Garanţia pentru o datorie vamală existentă sau potenţială - Regulamentul 952/09-oct-2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii
Acte UE
Jurnalul Oficial 269L
În vigoare Versiune de la: 12 Decembrie 2022
CAPITOLUL 2:Garanţia pentru o datorie vamală existentă sau potenţială
Art. 89: Dispoziţii generale
(1)În cazul în care nu există dispoziţii contrare, prezentul capitol defineşte normele aplicabile garanţiilor pentru datoriile vamale existente şi datoriile vamale susceptibile de a lua naştere.
(2)În cazul în care autorităţile vamale solicită constituirea unei garanţii pentru o datorie vamală existentă sau potenţială, garanţia respectivă acoperă cuantumul taxelor la import sau la export şi alte taxe datorate legate de importul sau de exportul mărfurilor în cazul în care:
a)garanţia este utilizată pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit unional; sau
b)garanţia poate fi utilizată în mai multe state membre.
Garanţia care nu poate fi utilizată în afara statului membru în care este solicitată este valabilă numai în statul membru respectiv şi acoperă cel puţin cuantumul taxelor la import sau la export.
(3)În cazul în care autorităţile vamale solicită constituirea unei garanţii, această garanţie este furnizată de către debitor sau de către persoana care poate deveni debitor. Autorităţile vamale pot, de asemenea, să accepte ca garanţia să fie constituită de o altă persoană decât cea de la care este solicitată.
(4)Fără a aduce atingere articolului 97, autorităţile vamale solicită constituirea unei singure garanţii pentru mărfuri specifice sau o declaraţie specifică.
Garanţia constituită pentru o declaraţie specifică se aplică cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi altor taxe în legătură cu toate mărfurile acoperite de această declaraţie sau puse în liberă circulaţie pe baza acestei declaraţii, indiferent dacă această declaraţie este sau nu corectă.
În cazul în care garanţia nu a fost eliberată, aceasta poate fi, de asemenea, utilizată, în limitele cuantumului garantat, pentru a se recupera taxele la import sau la export şi alte taxe de plătit ca urmare a controalelor efectuate ulterior acordării liberului de vamă pentru mărfurile respective.
(5)În baza unei cereri depuse de persoana menţionată la alineatul (3) de la prezentul articol, autorităţile vamale pot, conform articolului 95 alineatele (1), (2) şi (3), să autorizeze ca o garanţie globală să fie constituită pentru acoperirea cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale în legătură cu două sau mai multe operaţiuni, declaraţii sau regimuri vamale.
(6)Autorităţile vamale monitorizează garanţia.
(7)Nu se solicită nicio garanţie din partea statelor sau a autorităţilor regionale sau locale şi nici din partea altor organisme de drept public pentru activităţile sau operaţiunile îndeplinite în calitate de autorităţi publice.
(8)Nu se solicită nicio garanţie în oricare dintre următoarele situaţii:
a)transportul mărfurilor pe Rin, pe căile sale navigabile, pe Dunăre sau pe căile sale navigabile;
b)transportul mărfurilor prin instalaţii de transport fixe;
c)în anumite situaţii în care mărfurile sunt plasate sub regimul de admitere temporară;
d)mărfuri plasate sub regimul de tranzit unional utilizând simplificarea menţionată la articolul 233 alineatul (4) litera (e) şi transportate pe cale maritimă sau aeriană între porturi din Uniune sau între aeroporturi din Uniune.
(9)Autorităţile vamale pot exonera de obligaţia de constituire a unei garanţii în cazul în care cuantumul taxelor de import sau de export de acoperit nu depăşeşte pragul statistic fixat pentru declaraţii conform articolului 3 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 471/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 6 mai 2009 privind statisticile comunitare privind comerţul exterior cu ţările terţe (1).
(1)JO L 152, 16.6.2009, p. 23.
Art. 90: Garanţia obligatorie
(1)În cazul în care constituirea unei garanţii este obligatorie, autorităţile vamale stabilesc cuantumul acestei garanţii la un nivel egal cu cuantumul exact al taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi altor taxe, în cazul în care acest cuantum poate fi determinat cu certitudine în momentul în care garanţia este solicitată.
În cazul în care nu este posibilă determinarea cuantumului exact, garanţia corespunde cuantumului cel mai ridicat, estimat de către autorităţile vamale, al taxelor la import sau la export corespunzătoare datoriei vamale şi a altor taxe care a luat sau poate lua naştere.
(2)Fără a aduce atingere articolului 95, în cazul unei garanţii globale constituite pentru cuantumul taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi altor taxe al căror cuantum variază în timp, cuantumul acestei garanţii se fixează la un nivel care să permită acoperirea în orice moment a cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi altor taxe.
Art. 91: Garanţii facultative
În cazul în care constituirea unei garanţii este facultativă, această garanţie este în orice caz solicitată de autorităţile vamale în măsura în care acestea consideră că este posibil ca cuantumul taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi altor redevenţe să nu fie plătit în termenele prevăzute. Cuantumul garanţiei este fixat de către autorităţile vamale astfel încât să nu depăşească nivelul prevăzut la articolul 90.
Art. 92: Constituirea unei garanţii
(1)Garanţia poate fi constituită în următoarele forme:
a)fie prin depozit în numerar sau prin orice alt mijloc de plată recunoscut de către autorităţile vamale ca echivalent al unui depozit în numerar, efectuat în euro sau în moneda statului membru în care garanţia este solicitată;
b)fie prin angajamentul unui garant;
c)fie prin altă formă de garanţie care asigură în mod echivalent plata cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe.
(2)Se constituie o garanţie sub forma unui depozit în numerar sau a oricărui alt mijloc de plată echivalent considerat a fi echivalentul unui depozit în numerar, în conformitate cu dispoziţiile în vigoare în statul membru în care garanţia este solicitată.
În cazul în care o garanţie este constituită sub forma unui depozit în numerar sau a oricărui alt mijloc de plată echivalent, autorităţile vamale nu au obligaţia plăţii unei dobânzi aferente acestui depozit.
Art. 93: Alegerea garanţiei
Persoana căreia i se solicită furnizarea garanţiei poate alege dintre formele de garanţie prevăzute la articolul 92 alineatul (1).
Cu toate acestea, autorităţile vamale pot refuza acceptarea formei de garanţie alese în cazul în care aceasta este incompatibilă cu buna funcţionare a regimului vamal în cauză.
Autorităţile vamale pot solicita ca forma de garanţie aleasă să fie menţinută pe o perioadă determinată.
Art. 94: Garantul
(1)Garantul menţionat la articolul 92 alineatul (1) litera (b) este o persoană terţă stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii. Garantul se aprobă de către autorităţile vamale care solicită garanţia, cu excepţia cazului în care garantul este un organism de creditare, o instituţie financiară sau o companie de asigurări acreditată în Uniune în conformitate cu dispoziţiile în vigoare ale Uniunii.
(2)Garantul se angajează în scris să plătească cuantumul garantat al taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi altor taxe.
(3)Autorităţile vamale pot refuza acceptarea garantului sau a tipului de garanţie propus, în cazul în care consideră că unul dintre acestea nu prezintă siguranţa că plata cuantumului taxelor la import sau la export corespunzătoare datoriei vamale şi a altor taxe se va face în termenele prevăzute.
Art. 95: Garanţia globală
(1)Autorizaţia menţionată la articolul 89 alineatul (5) se acordă numai persoanelor care îndeplinesc toate condiţiile următoare:
a)sunt stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii;
b)îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 39 litera (a);
c)folosesc în mod regulat regimurile vamale în cauză sau exploatează spaţiile de depozitare temporară sau îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 39 litera (d).
(2)În cazul în care o garanţie globală urmează a fi constituită pentru a acoperi datoriile vamale şi alte taxe susceptibile de a lua naştere, un operator economic poate fi autorizat să furnizeze o garanţie globală cu un cuantum redus sau să beneficieze de o exonerare de garanţie, cu condiţia să îndeplinească criteriile stabilite la articolul 39 literele (b) şi (c).
(3)În cazul în care trebuie furnizată o garanţie globală pentru datoriile vamale şi alte taxe apărute, operatorul economic autorizat pentru simplificarea vamală este autorizat, la cerere, să utilizeze o garanţie globală cu un cuantum redus.
(4)Garanţia globală cu cuantum redus menţionată la alineatul (3) este echivalentă cu furnizarea unei garanţii.
Art. 96: Interdicţiile temporare privind utilizarea garanţiilor globale
(1)În contextul regimurilor speciale sau al depozitării temporare, Comisia poate decide să interzică temporar recurgerea la oricare dintre următoarele:
a)garanţia globală cu cuantum redus sau exonerarea de garanţie prevăzută la articolul 95 alineatul (2);
b)garanţia globală menţionată la articolul 95 pentru mărfurile identificate ca obiect al unor fraude pe scară largă.
(2)În cazul în care se aplică alineatul (1) litera (a) sau litera (b) de la prezentul articol, recurgerea la garanţia globală cu un cuantum redusă sau la exonerarea de garanţie, precum şi la garanţia globală menţionată la articolul 95 poate fi autorizată în cazul în care persoana în cauză îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:
a)persoana poate demonstra că nicio datorie vamală nu s-a născut pentru mărfurile în cauză în cadrul operaţiunilor pe care le-a angajat în cursul celor doi ani care au precedat decizia menţionată la alineatul (1);
b)în cazul în care au apărut datorii în cursul celor doi ani care au precedat decizia menţionată la alineatul (1), persoana respectivă poate demonstra că acestea au fost plătite integral de debitor, de debitori sau de garant în termenul prevăzut.
Pentru a obţine autorizaţia de utilizare a unei garanţii globale interzise temporar, persoana în cauză trebuie de asemenea să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 39 literele (b) şi (c).
Art. 97: Garanţii suplimentare sau de înlocuire
În cazul în care autorităţile vamale constată că garanţia furnizată nu asigură sau nu mai asigură în mod sigur sau complet plata cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi altor taxe în termenele prevăzute, acestea solicită uneia dintre persoanele menţionate la articolul 89 alineatul (3) fie furnizarea unei garanţii suplimentare, fie înlocuirea garanţiei iniţiale cu o nouă garanţie, la alegerea acesteia.
Art. 98: Eliberarea garanţiei
(1)Autorităţile vamale eliberează garanţia imediat după ce datoria vamală pentru care a fost constituită sau după ce obligaţia de plată a altor taxe încetează sau nu mai este susceptibilă de a lua naştere.
(2)În cazul în care datoria vamală sau obligaţia de a plăti alte taxe încetează parţial sau este susceptibilă de a lua naştere numai pentru o parte a cuantumului care a fost garantată, garanţia constituită se eliberează într-o proporţie corespunzătoare, la cererea persoanei în cauză, cu excepţia cazului în care cuantumul în cauză nu justifică o asemenea măsură.
Art. 99: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284 pentru a stabili:
(a)cazurile specifice, menţionate la articolul 89 alineatul (8) litera (c), în care nu se solicită nicio garanţie pentru mărfurile plasate în regim de admitere temporară;
(b)forma garanţiei, menţionate la articolul 92 alineatul (1) litera (c) şi normele privind garantul, menţionate la articolul 94;
(c)condiţiile pentru acordarea unei autorizaţii pentru utilizarea unei garanţii globale cu cuantum redus sau pentru exonerarea de garanţie conform articolului 95 alineatul (2);
(d)termenele pentru eliberarea garanţiei.
Art. 100: Conferirea competenţelor de executare
(1)Comisia stabileşte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele de procedură referitoare la:
a)determinarea cuantumului garanţiei, incluzând cuantumul redus menţionată la articolul 95 alineatele (2) şi (3);
b)furnizarea şi monitorizarea garanţiei menţionate la articolul 89, revocarea şi anularea angajamentului garantului, menţionat la articolul 94, şi eliberarea garanţiei, menţionată la articolul 98;
c)interdicţiile temporare menţionate la articolul 96.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
(2)Comisia adoptă măsurile menţionate la articolul 96 prin intermediul unor acte de punere în aplicare.
Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 285 alineatul (4).
În cazul în care, în legătură cu astfel de măsuri, există motive de extremă urgenţă justificate în mod corespunzător de necesitatea de a spori rapid protecţia intereselor financiare ale Uniunii şi ale statelor sale membre, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura menţionată la articolul 285 alineatul (5).
În cazul în care avizul comitetului menţionat la articolul 285 alineatul (1) trebuie obţinut prin procedură scrisă, se aplică articolul 285 alineatul (6).