Titlul ii - PLANIFICAREA MĂSURILOR DE CONTINGENŢĂ PE PIAŢA INTERNĂ - Regulamentul 2747/09-oct-2024 de instituire a unui cadru de măsuri privind situaţiile de urgenţă pe piaţa internă şi rezilienţa pieţei interne şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situaţiile de urgenţă pe piaţa internă şi rezilienţa pieţei interne)

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

Neintrat în vigoare
Versiune de la: 8 Noiembrie 2024
TITLUL II:PLANIFICAREA MĂSURILOR DE CONTINGENŢĂ PE PIAŢA INTERNĂ
Art. 9: Cadrul de contingenţă
(1)Ţinând seama în mod corespunzător de avizul Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă şi de contribuţia organismelor relevante de la nivelul Uniunii, Comisia poate să adopte un act de punere în aplicare care să stabilească modalităţile detaliate ale unui cadru de contingenţă privind pregătirea pentru situaţii de criză, cooperarea, schimbul de informaţii şi comunicarea în situaţii de criză pentru regimurile de vigilenţă şi de urgenţă pe piaţa internă. Actul de punere în aplicare respectiv stabileşte modalităţile detaliate pentru:
a)cooperarea dintre autorităţile competente ale statelor membre şi organismele de la nivelul Uniunii în timpul regimurilor de vigilenţă şi de urgenţă pe piaţa internă;
b)schimbul securizat de informaţii; şi
c)o abordare coordonată a comunicării în raport cu publicul larg în situaţii de criză în timpul regimurilor de vigilenţă şi de urgenţă pe piaţa internă, Comisia având rol de coordonator.
(2)Actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 45 alineatul (2).
(3)Comisia şi statele membre asigură existenţa unor mecanisme pentru cooperarea în timp util şi schimbul securizat de informaţii între Comisie, organismele relevante de la nivelul Uniunii şi statele membre cu privire la:
a)un inventar al autorităţilor competente din statele membre, al birourilor centrale de legătură desemnate în conformitate cu articolul 8 şi al punctelor unice de contact menţionate la articolul 24, cu datele de contact ale acestora, precum şi cu rolurile şi responsabilităţile atribuite pe perioada regimurilor de vigilenţă şi de urgenţă pe piaţa internă prevăzute în prezentul regulament, în conformitate cu dreptul intern;
b)consultarea reprezentanţilor operatorilor economici, inclusiv a IMM-urilor, cu privire la iniţiativele şi acţiunile pe care le-au adoptat pentru a reduce gravitatea şi a răspunde crizelor potenţiale de pe piaţa internă;
c)consultarea partenerilor sociali cu privire la implicaţiile ce le pot avea pentru libera circulaţie a lucrătorilor iniţiativele şi acţiunile lor de reducere a gravităţii şi de reacţie la o eventuală criză;
d)cooperarea la nivel tehnic în timpul regimurilor de vigilenţă şi de urgenţă pe piaţa internă;
e)comunicarea în situaţii de risc şi de urgenţă, Comisia având un rol de coordonare, ţinând seama de structurile deja existente.
(4)Pentru a asigura funcţionarea cadrului instituit în conformitate cu alineatul (1), Comisia poate efectua, împreună cu statele membre, teste de rezistenţă, exerciţii de simulare, precum şi evaluări în timpul şi după finalizarea acţiunilor şi poate propune organismelor relevante de la nivelul Uniunii şi statelor membre să actualizeze cadrul dacă este necesar.
(5)Pentru a promova şi a facilita libera circulaţie a mărfurilor şi a serviciilor în timpul unui regim de urgenţă pe piaţa internă, Comisia asistă statele membre la coordonarea eforturilor lor de stabilire a unor formulare digitale unice în scopul declarării, înregistrării sau autorizării activităţilor desfăşurate între statele membre.
Art. 10: Protocoale voluntare pentru situaţii de criză
(1)Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă poate recomanda Comisiei să iniţieze elaborarea, de către operatorii economici, a unor protocoale voluntare pentru situaţii de criză, prin care să se răspundă la crize în timpul regimului de urgenţă pe piaţa internă.
(2)Comisia încurajează şi facilitează elaborarea de către operatorii economici a acestor protocoale voluntare pentru situaţii de criză. Operatorii economici pot decide, în mod voluntar, dacă să participe la protocoalele voluntare pentru situaţii de criză.
(3)Protocoalele voluntare pentru situaţii de criză stabilesc:
a)parametrii specifici ai perturbărilor pe care protocolul voluntar pentru situaţii de criză încearcă să le remedieze şi obiectivele urmărite;
b)rolul fiecărui participant în cadrul protocolului voluntar pentru situaţii de criză şi măsurile pregătitoare pe care urmează să le pună în aplicare după activarea regimului de urgenţă pe piaţa internă pentru a reduce gravitatea crizei şi a răspunde la aceasta;
c)o procedură clară pentru a se determina momentul activării şi perioada în care trebuie să fie luate măsurile după activarea protocolului voluntar pentru situaţii de criză;
d)acţiuni de reducere a gravităţii şi de răspuns la potenţialele crize în timpul regimului de urgenţă pe piaţa internă, care să fie limitate la strictul necesar pentru depăşirea crizelor.
(4)Comisia implică, după caz, autorităţile statelor membre şi organele, oficiile şi agenţiile Uniunii în elaborarea protocoalelor voluntare pentru situaţii de criză. Atunci când este necesar şi oportun, Comisia poate, de asemenea, să implice organizaţiile societăţii civile sau alte organizaţii relevante.
Art. 11: Cursuri de formare şi simulări
(1)Comisia elaborează şi organizează periodic cursuri de formare privind pregătirea pentru crize, coordonarea, cooperarea şi schimbul de informaţii în situaţii de criză, destinate personalului birourilor centrale de legătură. Comisia organizează simulări care implică personalul birourilor centrale de legătură din toate statele membre, pe baza unor scenarii potenţiale privind situaţii de urgenţă pe piaţa internă.
(2)Îndeosebi, Comisia elaborează şi administrează un program de formare bazat pe lecţiile învăţate din crizele anterioare, care include aspecte ale întregului ciclu de gestionare a situaţiilor de urgenţă, pentru a asigura un răspuns rapid la crize în timpul regimului de vigilenţă pe piaţa internă sau al regimului de urgenţă pe piaţa internă. Programul poate conţine, în special, următoarele aspecte:
a)monitorizarea, analiza şi evaluarea tuturor acţiunilor corespunzătoare pentru facilitarea liberei circulaţii a mărfurilor, a serviciilor şi a persoanelor;
b)promovarea aplicării celor mai bune practici la nivelul Uniunii şi la nivel naţional şi, după caz, a celor mai bune practici elaborate de ţări din afara Uniunii şi de organizaţiile internaţionale;
c)elaborarea unor orientări privind diseminarea cunoştinţelor şi executarea diferitelor sarcini la nivel naţional şi, după caz, regional şi local;
d)încurajarea utilizării noilor tehnologii şi instrumente digitale relevante, pentru a răspunde situaţiilor de urgenţă de pe piaţa internă.
(3)Comisia elaborează şi pune la dispoziţie programe şi materiale de formare pentru părţile interesate, inclusiv pentru operatorii economici. Dacă este cazul, Comisia poate invita părţile interesate să participe la cursuri de formare şi simulări.
(4)La cererea unui stat membru, Comisia poate formula recomandări şi acorda sprijin cu privire la măsurile de pregătire pentru situaţii de criză şi de răspuns la situaţii de criză, ţinând cont în primul rând de nevoile şi interesele statului membru respectiv.
Art. 12: Testele de rezistenţă
(1)Comisia, ţinând seama de avizul Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, desfăşoară şi coordonează teste de rezistenţă, inclusiv simulări care vizează preîntâmpinarea unei crize şi pregătirea pentru o criză pe piaţa internă.
(2)În special, Comisia:
a)elaborează scenarii şi parametri într-un sector specific, care să vizeze riscurile concrete asociate unei crize, pentru a analiza impactul potenţial asupra liberei circulaţii a bunurilor, serviciilor şi persoanelor din sectorul respectiv;
b)facilitează şi încurajează elaborarea unor strategii ce vizează pregătirea pentru situaţii de urgenţă;
c)identifică, după încheierea testelor de rezistenţă, în cooperare cu toate părţile implicate, măsuri de reducere a riscurilor.
(3)Pentru a identifica sectorul specific menţionat la alineatul (2) litera (a), Comisia, în cooperare cu Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, utilizează toate instrumentele existente de care dispune, inclusiv exerciţiile de repertoriere.
(4)Comisia desfăşoară teste de rezistenţă la nivelul Uniunii în mod regulat şi cel puţin o dată la doi ani. În acest scop, Comisia invită personalul birourilor centrale de legătură din toate statele membre să participe la simulări. De asemenea, Comisia poate să invite, pentru a participa în mod voluntar, şi alţi actori relevanţi implicaţi în prevenirea situaţiilor de urgenţă pe piaţa internă, în pregătirea pentru situaţiile respective şi în acţiunile de răspuns la acestea.
(5)La cererea a două sau mai multe state membre, Comisia poate desfăşura teste de rezistenţă în anumite zone geografice sau regiuni de frontieră din statele membre respective.
(6)Comisia comunică Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă rezultatele testelor de rezistenţă desfăşurate în conformitate cu prezentul articol şi publică un raport cu privire la acestea.
Art. 13: Alerte ad-hoc pentru avertizarea timpurie
(1)Biroul central de legătură al unui stat membru notifică Comisiei şi birourilor centrale de legătură ale altor state membre, fără întârzieri nejustificate, orice incidente semnificative.
(2)În conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul intern care respectă dreptul Uniunii, birourile centrale de legătură şi orice autorităţi competente relevante din statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a trata informaţiile menţionate la alineatul (1) într-un mod care respectă confidenţialitatea acestora, protejează securitatea şi ordinea publică a Uniunii sau a statelor membre şi protejează securitatea şi interesele comerciale ale operatorilor economici vizaţi.
(3)Pentru a determina dacă incidentele semnificative ar trebui să facă obiectul unei semnalări, astfel cum se menţionează la alineatul (1), biroul central de legătură al unui stat membru ia în considerare următoarele:
a)poziţia pe piaţă sau numărul operatorilor economici afectaţi de incident;
b)durata reală sau durata anticipată a incidentului;
c)zona geografică şi proporţia pieţei interne afectate de incident şi efectele sale transfrontaliere, precum şi impactul său asupra zonelor geografice deosebit de vulnerabile sau expuse, cum ar fi regiunile ultraperiferice; şi
d)impactul acestor incidente asupra bunurilor care nu pot fi diversificate sau înlocuite.