Art. 15. - Art. 15: Supravegherea organismelor de certificare de către statele membre şi de către Comisie - Regulamentul 2358/20-nov-2025 de stabilire a normelor privind sistemele de certificare, organismele de certificare şi auditurile în temeiul Regulamentului (UE) 2024/3012 al Parlamentului European şi al Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
În vigoare Versiune de la: 21 Noiembrie 2025
Art. 15: Supravegherea organismelor de certificare de către statele membre şi de către Comisie
(1)Sistemele de certificare trebuie să impună organismelor de certificare care efectuează audituri în cadrul sistemului, precum şi operatorilor care participă la sistem să coopereze cu Comisia şi cu autorităţile naţionale competente ale statelor membre, inclusiv prin acordarea accesului la sediile operatorilor, la cerere, precum şi prin punerea la dispoziţia Comisiei şi a autorităţilor naţionale competente ale statelor membre a tuturor informaţiilor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/3012. Organismele de certificare au obligaţia:
a)de a furniza statelor membre informaţiile necesare pentru a supraveghea funcţionarea organismelor de certificare în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) 2024/3012;
b)de a furniza informaţiile solicitate de Comisie necesare pentru respectarea articolului 13 din Regulamentul (UE) 2024/3012;
c)de a verifica exactitatea informaţiilor introduse în registrul de certificare relevant şi în registrul Uniunii în temeiul articolului 12 din Regulamentul (UE) 2024/3012.
(2)Statele membre pot delega supravegherea organismelor de certificare către organismele naţionale de acreditare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 765/2008.
(3)În contextul supravegherii prevăzute la articolul 10 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/3012, statele membre pot stabili proceduri care să permită organismelor de certificare recunoscute de o autoritate naţională competentă menţionată la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/3012, indiferent dacă sediul lor central se află în statul lor membru, să se înregistreze pentru supraveghere, şi pentru efectuarea supravegherii.
(4)Statele membre fac schimb de informaţii şi de bune practici cu privire la modul de supraveghere a funcţionării organismelor de certificare în contextul unui cadru formal de cooperare. Atunci când organismele de certificare efectuează certificarea activităţilor legate de eliminările de dioxid de carbon, agricultura carbonului şi stocarea carbonului în produse în mai multe state membre, statele membre în cauză instituie un cadru comun pentru supravegherea acestor organisme de certificare, inclusiv desemnarea unui stat membru în calitate de supraveghetor principal al auditului.
(5)Autoritatea principală de supraveghere a auditurilor este responsabilă, în cooperare cu celelalte state membre în cauză, de consolidarea şi schimbul de informaţii cu celelalte state membre cu privire la rezultatul supravegherii organismelor de certificare.
(6)În cazul în care un stat membru are îndoieli justificate cu privire la capacitatea unui anumit organism de certificare de a-şi desfăşura activitatea de audit, acesta comunică informaţiile respective celorlalte state membre, Comisiei şi sistemului de certificare în cadrul căruia funcţionează organismul de certificare. Sistemul de certificare în cauză trebuie să investigheze imediat cazul. La încheierea investigaţiei, sistemul de certificare trebuie să informeze statele membre şi Comisia cu privire la rezultatul investigaţiei şi la eventualele măsuri corective luate.
(7)Operatorii şi organismele de certificare care nu respectă sau nu doresc să respecte cerinţele prevăzute la alineatele (1)-(5) sunt excluşi de la participarea şi, respectiv, de la efectuarea auditurilor în numele sistemelor de certificare.