Art. 13. - Art. 13: Desemnarea organismelor de certificare - Regulamentul 2358/20-nov-2025 de stabilire a normelor privind sistemele de certificare, organismele de certificare şi auditurile în temeiul Regulamentului (UE) 2024/3012 al Parlamentului European şi al Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
În vigoare Versiune de la: 21 Noiembrie 2025
Art. 13: Desemnarea organismelor de certificare
(1)Sistemele de certificare trebuie să asigure faptul că organismele de certificare desemnate să efectueze activităţi de audit, inclusiv audituri de certificare (validare), precum şi audituri de recertificare şi monitorizare (verificare), respectă normele prevăzute la prezentul articol, cu excepţia alineatelor (2), (3) şi (4) în cazul organismelor de certificare recunoscute de o autoritate naţională competentă menţionată la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/3012.
(2)Organismele de certificare trebuie să fie acreditate în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17065. Atunci când desfăşoară activităţi de verificare, fie cu resursele sale interne, fie cu alte resurse aflate sub controlul său direct, organismul de certificare trebuie să îndeplinească, de asemenea, cerinţele aplicabile ale standardelor EN ISO/IEC 17029 şi EN ISO 14065. Organismele de certificare trebuie să utilizeze pentru audituri numai alte resurse care au cunoştinţele, experienţa, competenţele şi capacitatea necesare pentru a desfăşura în mod eficace toate activităţile de audit necesare, inclusiv validarea şi verificarea.
(3)Acreditarea organismelor de certificare este efectuată de organismele naţionale de acreditare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (3) şi acoperă domeniul specific de certificare al sistemelor în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/3012. Atunci când evaluează calificările unui organism de certificare în sensul alineatului (2), organismul naţional de acreditare trebuie să ţină seama de orice acreditare obţinută anterior pentru grupa de activitate relevantă în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/996 al Comisiei (4) sau cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067 al Comisiei (5), pentru certificarea agriculturii carbonului sau, respectiv, a eliminărilor permanente de dioxid de carbon şi a stocării carbonului în produse.
(3)Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2008/765/oj).
(4)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/996 al Comisiei din 14 iunie 2022 privind normele de verificare a criteriilor de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi a criteriilor privind riscurile reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinaţiei terenurilor (JO L 168, 27.6.2022, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2022/996/oj).
(5)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067 al Comisiei din 19 decembrie 2018 privind verificarea datelor şi acreditarea verificatorilor în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 334, 31.12.2018, p. 94, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2018/2067/oj).
(4)Organismele de certificare selectează şi numesc echipa de audit în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17021-1 coroborat cu EN ISO/IEC 19011, ţinând cont de competenţele necesare pentru atingerea obiectivelor auditului. Echipa de audit trebuie să aibă cunoştinţele, experienţa, competenţele şi capacitatea necesare pentru a efectua în mod eficace auditul. Atunci când există un singur auditor, acesta trebuie să aibă, de asemenea, cunoştinţele, competenţa, experienţa, pregătirea şi capacitatea de a îndeplini atribuţiile de şef al echipei de audit aplicabile pentru auditul respectiv.
(5)Auditorii aleşi de organismele de certificare trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)să fie independenţi de activitatea auditată;
b)să nu se afle în conflict de interese, de exemplu să nu fie implicaţi în activităţi de consultanţă cu acelaşi operator în ultimii trei ani anteriori auditului;
c)să aibă cunoştinţele, experienţa, competenţele şi capacitatea necesare pentru efectuarea eficace a auditului legat de domeniul de aplicare al sistemului de certificare, inclusiv:
(1)o experienţă de cel puţin doi ani în evaluarea ciclului de viaţă sau un nivel de capacitate relevant dovedit;
(2)experienţă specifică în auditarea calculelor emisiilor de GES în conformitate cu metodologia de certificare relevantă;
(3)În funcţie de tipurile specifice de activităţi auditate, experienţă suplimentară relevantă în domeniile agriculturii, agronomiei, ecologiei, silviculturii, ştiinţelor naturale, silviculturii, ingineriei, materialelor de construcţii şi carbonului încorporat, gestionării energiei sau într-un domeniu conex;
(4)În cazul în care domeniul de aplicare al auditului include verificarea nivelurilor de carbon organic din sol, cunoştinţe tehnice privind ştiinţa solului;
d)pentru auditarea la nivel de grup, aceştia trebuie să aibă experienţă în efectuarea de audituri la nivel de grup.
(6)Sistemul de guvernanţă al organismului de certificare trebuie să asigure cel mai înalt nivel posibil de independenţă în ceea ce priveşte opiniile auditorilor prin aplicarea principiilor rotaţiei auditorilor sau a altor bune practici din domeniu.
(7)Lista organismelor de certificare care nu mai au dreptul de a efectua audituri în cadrul unui sistem de certificare trebuie să fie publicată timp de cel puţin 24 de luni pe site-ul web al sistemului după ultimul audit, cu o indicaţie în acest sens.