Art. 57. - Art. 57: Validarea curăţării - Regulamentul 2154/17-oct-2025 de stabilire a bunelor practici de fabricaţie pentru substanţele active utilizate ca materiale de start în produsele medicinale veterinare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European şi al Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
Neintrat în vigoare Versiune de la: 27 Octombrie 2025
Art. 57: Validarea curăţării
(1)Procedurile de curăţare se validează. Validarea curăţării trebuie să vizeze situaţiile sau etapele procesului în care contaminarea sau transferul reportarea determină cel mai mare risc pentru calitatea substanţei active.
(2)Validarea procedurilor de curăţare trebuie să reflecteze modelele efective de utilizare a echipamentelor. În cazul în care în acelaşi echipament sunt fabricate substanţe active sau produse intermediare diferite, iar echipamentul este curăţat prin acelaşi proces, se poate selecta un produs intermediar sau o substanţă activă reprezentativ(ă) pentru validarea curăţării. Această selecţie trebuie să se bazeze pe:
a)solubilitatea produselor intermediare sau a substanţei active,
b)dificultatea curăţării,
c)calcularea limitelor pentru reziduuri pe baza potenţei, a toxicităţii şi a stabilităţii.
(3)Protocolul de validare a curăţării trebuie să descrie:
a)echipamentul care trebuie curăţat,
b)procedurile,
c)materialele,
d)nivelurile acceptabile de curăţenie,
e)parametrii care trebuie monitorizaţi şi controlaţi,
f)metodele analitice care trebuie aplicate,
g)tipul de probe care trebuie obţinute şi modul în care acestea sunt colectate şi etichetate.
(4)Prelevarea de probe include recoltarea cu ajutorul unui tampon, clătirea sau metode alternative (de exemplu, extracţia directă), după caz, pentru a detecta atât reziduurile insolubile, cât şi pe cele solubile. Metodele de prelevare de probe utilizate trebuie să permită măsurarea cantitativă a nivelurilor de reziduuri rămase pe suprafeţele echipamentelor după curăţare.
(5)Se aplică metode analitice validate care sunt sensibile la detectarea reziduurilor sau a contaminanţilor. Limita de detecţie pentru fiecare metodă analitică trebuie să fie suficient de sensibilă pentru a detecta nivelul acceptabil stabilit al reziduurilor sau al contaminanţilor. Se stabileşte nivelul de recuperare realizabil al metodei. Limitele pentru reziduuri trebuie să fie practice, realizabile, verificabile şi bazate pe reziduurile cele mai dăunătoare. Limitele pot fi stabilite pe baza activităţii farmacologice, toxicologice sau fiziologice cunoscute minime a substanţei active sau a celui mai dăunător component al ei.
(6)Testele de curăţare sau de igienizare a echipamentelor trebuie să abordeze contaminarea microbiologică şi cu endotoxine pentru acele procese în care este necesară reducerea numărului total de microbi sau de endotoxine din substanţa activă sau pentru alte procese în care o astfel de contaminare ar putea constitui un motiv de îngrijorare (de exemplu, substanţe active nesterile utilizate la fabricarea de produse sterile).
(7)Procedurile de curăţare se monitorizează la intervale corespunzătoare după validare pentru a se asigura că respectivele proceduri sunt eficace atunci când sunt aplicate în timpul producţiei de rutină. Curăţenia echipamentelor poate fi monitorizată prin testare analitică şi examinare vizuală, dacă este posibil. Inspectarea vizuală poate permite detectarea contaminării majore concentrate în zone mici, care altfel ar putea să nu fie detectate prin prelevare de probe sau analiză.