Decizia 2402/28-nov-2024 privind soluţiile fiscale anticipate SA.38374 (2014/C) (ex 2014/NN) (ex 2014/CP) - Ţările de Jos,... - Decizia 2402/28-nov-2024

1.PROCEDURA

(3)Prin scrisoarea din 2 octombrie 2013, autorităţile neerlandeze au transmis Comisiei informaţiile solicitate, printre care acordul prealabil privind preţurile (²) (³) încheiat în 2008 între administraţia fiscală neerlandeză şi Starbucks Coffee BV, precum şi acordul prealabil privind preţurile încheiat în 2008 între administraţia fiscală neerlandeză şi SMBV (denumit în continuare "APA încheiat cu SMBV") şi documentele justificative. Documentele justificative cuprind în mod specific un raport din 2007 privind preţurile de transfer, care stă la baza ambelor cereri de APA (denumit în continuare "Raportul din 2007 privind preţurile de transfer") şi schimburile dintre administraţia fiscală neerlandeză, pe de o parte, şi consilierul fiscal al Starbucks Corporation, pe de altă parte (denumit în continuare "consilierul fiscal"), acţionând în numele Starbucks Coffee BV şi al SMBV. De asemenea, autorităţile neerlandeze au prezentat Comisiei, ca parte a documentelor justificative, un APA încheiat în 2001 de administraţia fiscală neerlandeză cu Starbucks Coffee BV şi cu SMBV.

(³)Un acord prealabil privind preţurile este un acord între o administraţie fiscală şi un contribuabil cu privire la aplicarea legislaţiei fiscale în ceea ce priveşte tranzacţiile (viitoare). Un acord prealabil privind preţurile stabileşte, înainte de desfăşurarea tranzacţiilor intragrup, o serie de criterii adecvate (de exemplu metoda, elementele comparabile şi ajustările corespunzătoare ale acestora, ipoteze esenţiale cu privire la evenimente viitoare) în vederea stabilirii unor preţuri conforme cu principiul concurenţei depline pentru tranzacţiile în cauză pe o perioadă determinată de timp. Acord prealabil privind preţurile este iniţiat în mod oficial de contribuabil.

(4)În urma unei investigaţii preliminare, la 11 iunie 2014 Comisia a decis să iniţieze o procedură oficială de investigare în temeiul articolului 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (denumit în continuare "TFUE") privind APA încheiat cu SMBV pe motiv că APA respectiv ar putea constitui ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE (denumită în continuare "decizia de iniţiere a procedurii") (⁴). Prin scrisoarea din 16 iulie 2014, autorităţile neerlandeze şi-au prezentat observaţiile cu privire la decizia de iniţiere a procedurii.

(6)Prin scrisoarea din 16 ianuarie 2015, Starbucks şi-a prezentat observaţiile referitoare la decizia de iniţiere a procedurii. De asemenea, au prezentat observaţii cu privire la decizia de iniţiere a procedurii Asociaţia Consilierilor Fiscali din Ţările de Jos (De Nederlandse Orde van Belastingadviseurs, denumită în continuare "NOB"), Uniunea Întreprinderilor Neerlandeze şi Uniunea Creştină a Angajatorilor din Ţările de Jos (Verbond van Nederlandse Ondernemingen şi Nederlands Christelijk Werkgeversverbond, denumite în continuare "VNO-NCW"), ATOZ Tax Advisers Luxemburg, Oxfam International şi Camera de Comerţ a Austriei (Bundesarbeitskammer Österreich, denumită în continuare "BAK").

(8)La 21 octombrie 2015, Comisia a adoptat Decizia (UE) 2017/502 a Comisiei (⁵), prin care a închis procedura oficială de investigare privind APA încheiat cu SMBV. În decizia respectivă, Comisia a constatat că APA în cauză constituie ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, incompatibil cu piaţa internă şi pus în aplicare în mod ilegal de către autorităţile neerlandeze, cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) din TFUE. S-a dispus ca Ţările de Jos să recupereze valoarea ajutorului incompatibil şi ilegal obţinut de SMBV.

2.DESCRIEREA MĂSURII

2.1.Beneficiarul

(17)Grupul Starbucks desfăşoară activităţi de prăjire, comercializare şi distribuire cu amănuntul a cafelei de specialitate, funcţionând în 65 de ţări. Grupul cumpără şi prăjeşte sortimente de cafea care sunt vândute, împreună cu cafea şi ceai artizanale, precum şi alte băuturi şi produse alimentare proaspete, prin intermediul magazinelor gestionate de societate. Potrivit raportului anual al grupului Starbucks pentru 2014, grupul Starbucks vinde o varietate de produse din cafea şi ceai şi îşi comercializează produsele de marcă sub licenţe prin intermediul altor canale, precum magazine, băcănii şi conturi naţionale de servire alimentară sub licenţă. În 2014, grupul Starbucks înregistra la nivel mondial venituri nete de 16 448 de milioane USD şi câştiguri după impozitare de 2 067 de milioane USD.

(19)SMBV este o prăjitorie de cafea care funcţionează din 2002. Unitatea sa de prăjire din Amsterdam este singura unitate de acest tip situată în afara SUA. SMBV este aprovizionată cu boabe de cafea verde de către o filială elveţiană a grupului Starbucks, Starbucks Coffee Trading Company SARL, care cumpără aceste boabe de cafea verde în beneficiul întregului grup Starbucks şi al entităţilor independente care desfăşoară activităţi sub licenţa sa. Boabele pentru piaţa EMEA sunt apoi prăjite şi ambalate în Ţările de Jos.

(20)SMBV acordă licenţe de proprietate intelectuală (denumită în continuare "PI") pentru prăjirea cafelei din partea Alki Limited Partnership (denumită în continuare "Alki LP") - o filială a grupului Starbucks constituită în Regatul Unit care controlează indirect SMBV -, acest lucru fiind necesar pentru procesele de realizare a prăjirii şi de livrare a boabelor de cafea prăjită către operatorii magazinelor. La schimb, SMBV plăteşte o redevenţă către Alki LP. Conform clauzelor unui acord privind servicii de prăjire încheiat între Alki LP şi SMBV, Alki LP acţionează în calitate de mandant pentru regiunea EMEA şi suportă în numele societăţii toate riscurile asociate vânzării produselor şi toate costurile pierderilor rezultate în urma activităţilor de producţie, vânzare, transport şi depozitare.

(22)În calitate de proprietar al unităţii Starbucks europene de prăjire a cafelei, SMBV trebuie să se asigure că sunt utilizate echipamentele corecte, că se desfăşoară procesele corecte şi că boabele prăjite sunt produse în conformitate cu specificaţiile comunicate de Alki LP în acordul privind serviciile de prăjire. Potrivit acestui acord, SMBV este proprietarul boabelor verzi, pe care le achiziţionează de la furnizori desemnaţi sau aprobaţi de Alki LP. SMBV se asigură că produsele, la momentul livrării la unitatea sa de producţie, respectă specificaţiile Alki LP referitoare la produse şi are obligaţia de a înlocui de îndată orice cantitate de boabe verzi defecte sau neperformante pe cheltuiala proprie. În schimb, Alki LP suportă riscurile asociate pierderilor cauzate de producţia, vânzarea, transportul, depozitarea, tratarea sau utilizarea boabelor de cafea şi trebuie să despăgubească SMBV pentru cererile de despăgubire legate de produs.

(23)Alki LP nu are angajaţi pe statul de plată pentru îndeplinirea rolului său de mandant în baza acordului privind servicii de prăjire, şi nici partenerii săi nu au pe statul de plată angajaţi care să îndeplinească acest rol. Potrivit informaţiilor prezentate de grupul Starbucks în cadrul procedurii oficiale de investigare, Alki LP îşi îndeplineşte rolul prin intermediul orientărilor, al expertizei şi al funcţiilor necesare îndeplinite de entităţile grupului Starbucks din SUA în temeiul unui acord de partajare a costurilor.

(25)Filialele grupului Starbucks încheie contracte cu Starbucks Coffee BV pentru livrarea boabelor de cafea prăjite şi a altor produse ale acestora. Toate produsele distribuite de SMBV (boabe de cafea prăjite, pahare şi şerveţele din hârtie etc.), fie produse de SMBV, fie cumpărate de SMBV de la alţi furnizori, sunt vândute magazinelor. Unele dintre magazine sunt independente, iar altele sunt deţinute de Starbucks. Preţurile percepute de SMBV de la magazine sunt stabilite prin formula elaborată de alte entităţi ale grupului Starbucks.

2.2.Măsura supusă evaluării

a)APA încheiat cu SMBV

(28)În conformitate cu articolul 8b din Legea neerlandeză privind impozitul pe profit din 1969 (Wet op de vennootschapsbelasting 1969), acordurile prealabile privind preţurile trebuie să stabilească o remuneraţie conformă cu principiul concurenţei depline în scopul stabilirii preţurilor de transfer. Astfel, prin încheierea unui APA cu SMBV, administraţia fiscală neerlandeză a acceptat că remuneraţia stabilită de consilierul fiscal al Starbucks în Raportul din 2007 privind preţurile de transfer pentru funcţiile îndeplinite de SMBV în Regatul Ţărilor de Jos (inclusiv pentru riscul asumat şi activele utilizate) constituie o remuneraţie conformă cu principiul concurenţei depline (⁷).

(30)Din punctul de vedere al stabilirii bazei de impozitare a SMBV, APA încheiat cu SMBV reglementa tranzacţiile intragrup evaluate de administraţia fiscală neerlandeză. SMBV a achitat către o societate din cadrul grupului (Alki LP) o taxă pentru utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală aferente activităţii de prăjire a cafelei şi către o altă societate din grup, Starbucks Coffee Trading Company SARL, serviciile de aprovizionare cu boabe de cafea verde. Prin APA încheiat cu SMBV, administraţia fiscală neerlandeză şi SMBV au stabilit remuneraţia impozabilă pentru serviciile de prăjire şi activităţile din lanţul de aprovizionare (şi anume distribuţia de cafea şi alte produse decât cele pe bază de cafea) în care era implicată SMBV.

(31)În APA încheiat cu SMBV, administraţia fiscală neerlandeză a acceptat ca nivelul redevenţei pe care SMBV trebuie să o plătească societăţii Alki LP să fie stabilit la sfârşitul fiecărui an ca diferenţa dintre profitul realizat din exploatare înaintea înregistrării cheltuielilor cu redevenţa şi marja de profit de [9-12] % menţionată anterior aplicată la cheltuielile de exploatare. În plus, APA încheiat cu SMBV prevede că "aceste redevenţe sunt deductibile în scopul perceperii impozitului pe profit şi nu se supun impozitului reţinut la sursă în Ţările de Jos".

b)Raportul din 2007 privind preţurile de transfer

(33)Raportul din 2007 privind preţurile de transfer utilizează metoda marjei tranzacţionale nete (denumită în continuare "MMTN") ca metodă preferată de stabilire a preţurilor de transfer, pentru a compara performanţa operaţională a SMBV. Aceasta este una dintre "metodele indirecte" utilizate pentru a aproxima preţurile în condiţii de concurenţă deplină ale tranzacţiilor şi repartizarea profitului între societăţile aceluiaşi grup. Metoda aproximează profitul care s-ar obţine în condiţii de concurenţă deplină la nivelul întregii activităţi, nu la nivelul tranzacţiilor individuale identificate. Ea nu urmăreşte să stabilească preţul bunurilor vândute, ci estimează nivelul profitului la care se pot aştepta societăţile independente în urma desfăşurării unei activităţi, cum ar fi vânzarea de bunuri. În acest scop, se calculează un raport dintre profit şi o bază adecvată (adică un indicator al nivelului profitului), cum ar fi costurile, cifra de afaceri sau investiţiile fixe, apoi se compară acest raport cu raporturile observate în tranzacţii necontrolate comparabile. Utilizarea MMTN este explicată mai detaliat în considerentul 44 din prezenta decizie.

(37)Consilierul fiscal a fost însă de părere că marja de profit ar fi trebuit aplicată numai costurilor subiacente asociate activităţilor în care SMBV a avut rolul de a crea valoare adăugată (⁸). Raportul din 2007 privind preţurile de transfer enumeră aceste costuri subiacente ca fiind (printre altele) toate costurile cu personalul implicat atât în activităţile de producţie, cât şi în cele activităţi din lanţul de aprovizionare, costul echipamentelor de producţie (adică amortizarea) şi cheltuielile generale cu instalaţia (cum ar fi costul unităţii propriu-zise).

(40)Combinarea ajustărilor pentru componenta de cost a boabelor de cafea verde şi pentru costurile materiilor prime a modificat remuneraţia estimată, de la o mediană de 7,8 % aplicată costurilor totale la o mediană estimată de 9,9 % aplicată costurilor de exploatare. Pe această bază s-a avut în vedere o marjă de profit (rotunjită) de [9-12] % din costurile de exploatare, menită să reflecte o marjă conformă cu principiul concurenţei depline pentru prestarea de către SMBV a serviciilor de prăjire şi a activităţilor conexe în lanţul de aprovizionare pentru tranzacţiile sale intragrup.

2.3.Liniile directoare ale OCDE privind preţurile de transfer

(41)Preţurile de transfer se referă la preţurile percepute pentru tranzacţii comerciale între entităţi diferite din cadrul aceluiaşi grup de societăţi. Societăţile multinaţionale beneficiază de un stimulent financiar pentru a repartiza cât mai puţin profit posibil în jurisdicţiile în care profiturile respective sunt supuse unei rate de impozitare mai ridicate. Acest lucru ar putea determina stabilirea unor preţuri de transfer care nu ar trebui să fie acceptate ca bază pentru calcularea venitului impozabil. Pentru a evita această problemă, administraţiile fiscale utilizează metodologii de stabilire a preţurilor de transfer conform cărora vor accepta doar preţuri de transfer între societăţi intragrup comparabile cu cele care ar fi fost convenite de societăţi independente care negociază în condiţii comparabile în condiţii de concurenţă deplină. Acesta este cunoscut drept "principiul concurenţei depline".

(42)Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (denumită în continuare "OCDE") a adoptat orientări în acest sens, un exemplu notabil fiind Liniile directoare privind preţurile de transfer. Având în vedere caracterul neobligatoriu al Liniilor directoare ale OCDE privind preţurile de transfer, administraţiile fiscale ale ţărilor membre ale OCDE sunt doar încurajate să respecte orientările respective. În practică însă, Liniile directoare ale OCDE privind preţurile de transfer reprezintă un punct focal şi exercită o influenţă clară asupra practicilor fiscale ale ţărilor membre (şi chiar nemembre) ale OCDE. În plus, în numeroase ţări membre ale OCDE, acestor linii directoare le-a fost conferită forţă juridică sau servesc explicit drept referinţă în interpretarea legislaţiei fiscale naţionale.

(44)Utilizarea MMTN este asociată cu punctul 3.26 din Liniile directoare ale OCDE din 1995 privind preţurile de transfer. În conformitate cu aceste orientări, partea la tranzacţie pentru care se testează un indicator al profitului net ar trebui să fie, în general, societatea care are funcţiile cel mai puţin complexe. Liniile directoare ale OCDE privind preţurile de transfer prevăd că o astfel de analiză poate conduce mai degrabă la un interval de rezultate decât la un singur rezultat corect specific. În practică, acest interval acceptabil este adesea considerat a fi intervalul intercuartil al rapoartelor observate. Într-o serie de date, cuartilele sunt cele trei puncte care împart valorile din serie, ordonate ascendent, în patru seturi egale, astfel încât 25 % din date sunt mai mici sau egale cu cea de a 25-a percentilă (denumită şi cuartila inferioară), 50 % din date sunt mai mici sau egale cu cea de a doua cuartilă, care reprezintă mediana seriei, iar 75 % din date sunt mai mici sau egale cu cea de a 75-a percentilă (denumită şi cuartila superioară). Intervalul intercuartil cuprinde toate valorile dintre cuartila inferioară şi cea superioară.

2.4.Normele Ţărilor de Jos privind stabilirea preţurilor conform principiului concurenţei depline

(49)În capitolul 2, Decretul privind preţurile de transfer se referă la metodele de stabilire a preţurilor de transfer descrise în Liniile directoare ale OCDE privind preţurile de transfer. În conformitate cu punctul 4.9 din aceste linii directoare, ori de câte ori administraţia fiscală neerlandeză efectuează un audit al preţurilor de transfer, Decretul privind preţurile de transfer precizează că auditul ar trebui să înceapă din perspectiva metodei de stabilire a preţurilor de transfer adoptate de contribuabil la momentul tranzacţiei, cu condiţia ca preţurile de transfer adoptate astfel să conducă la un rezultat conform cu principiul concurenţei depline pentru tranzacţia vizată.

3.MOTIVELE INIŢIERII PROCEDURII OFICIALE DE INVESTIGARE

(52)În primul rând, Comisia a pus sub semnul întrebării ipoteza consultantului fiscal din Raportul din 2007 privind preţurile de transfer potrivit căreia SMBV nu suportă niciun risc şi, prin urmare, ar trebui calificată drept producător în regim de subcontractare sau pe bază de contract. Mai exact, Comisia a făcut trimitere la dovezile privind riscul de inventar înregistrate în conturile financiare ale SMBV, ceea ce ar contrazice calificarea drept producător în regim de subcontractare.

(53)În al doilea rând, Comisia a pus sub semnul întrebării două ajustări consecutive efectuate de consilierul fiscal, ambele părând să abordeze aceeaşi preocupare în ceea ce priveşte analiza comparabilităţii. Prima ajustare a redus baza de costuri pentru a calcula baza de impozitare a SMBV în raport cu cheltuielile sale de exploatare. Consilierul fiscal a considerat că ajustarea respectivă este adecvată, deoarece SMBV este un producător în regim de subcontractare sau pe bază de contract. Cea de a doua ajustare, desemnată drept "ajustare a marjei de profit prin conversie" în Raportul din 2007 privind preţurile de transfer, a dedus un multiplu al costului produselor vândute din profitul societăţilor utilizate ca elemente comparabile în scopul stabilirii preţurilor de transfer. Această a doua ajustare, prezentată de Ţările de Jos drept "ajustare a capitalului circulant", a diminuat baza de impozitare a SMBV în Ţările de Jos.

(54)În al treilea rând, Comisia a pus sub semnul întrebării conformitatea cu principiul concurenţei depline a redevenţei plătite de SMBV către Alki LP, întrucât cuantumul redevenţei nu pare a fi asociat cu valoarea proprietăţii intelectuale pentru care trebuia plătită o remuneraţie. Ca urmare a utilizării MMTN în analiza preţurilor de transfer, redevenţa corespundea în realitate profitului rezidual al SMBV, mai exact orice profit înregistrat de SMBV peste [9-12] % din cheltuielile de exploatare se transforma într-o redevenţe deductibilă fiscal.

4.OBSERVAŢIILE AUTORITĂŢILOR NEERLANDEZE CU PRIVIRE LA DECIZIA DE INIŢIERE A PROCEDURII

(59)Prin urmare, Ţările de Jos au considerat SMBV ca fiind "entitatea cel mai puţin complexă" (şi, prin urmare, partea testată) a cărei remuneraţie în condiţii de concurenţă deplină trebuie stabilită pe baza unui studiu comparativ, iar MMTN era metoda cel mai des utilizată la nivel internaţional în acest scop. Având în vedere funcţionalitatea de producţie a SMBV, SMBV a utilizat un indicator al nivelului de profit orientat spre costuri. Ţările de Jos au subliniat că această abordare este în conformitate cu Liniile directoare aplicabile ale OCDE privind preţurile de transfer şi cu Decretul privind preţurile de transfer. Mai precis, Ţările de Jos au susţinut că, în temeiul Decretului privind preţurile de transfer, fiecare contribuabil este în principiu liber să aleagă o metodă de stabilire a preţurilor de transfer, cu condiţia ca metoda aleasă să conducă la un rezultat conform cu principiul concurenţei depline pentru tranzacţia în cauză. Deoarece consideră rezultatul APA încheiat cu SMBV ca fiind o aproximare acceptabilă a unui preţ al pieţei, Ţările de Jos nu consideră că acesta ar conferi vreun avantaj SMBV.

(60)În ceea ce priveşte ajustările pentru comparabilitate, Ţările de Jos au susţinut că, la momentul elaborării Raportului din 2007 privind preţurile de transfer, nu exista nicio indicaţie cu privire la modul de abordare a producătorilor cu profil de risc scăzut. Statul a recunoscut că Liniile directoare ale OCDE privind preţurile de transfer din 2010 conţin într-adevăr mai multe instrucţiuni cu privire la ajustările pentru comparabilitate, inclusiv cu privire la ajustările capitalului circulant, dar au susţinut că exemplele respective au doar rol orientativ, ceea ce înseamnă că există şi alte poziţii care ar fi putut determina un rezultat conform cu principiul concurenţei depline. În plus, Ţările de Jos au afirmat că evaluarea conformităţii APA încheiat cu SMBV cu principiul concurenţei depline trebuie să se bazeze pe Liniile directoare ale OCDE privind preţurile de transfer disponibile la momentul respectiv, şi anume cele din 1995. Prin urmare, anexa la capitolul III din Liniile directoare ale OCDE privind preţurile de transfer din 2010, care prezintă un exemplu practic de ajustare pentru comparabilitate, nu s-ar fi putut aplica.

(61)Ţările de Jos au efectuat şi o analiză de sensibilitate privind intervalul de comparare, calculat în conformitate cu metodologia stabilită în Raportul din 2007 privind preţurile de transfer, pentru a evalua soliditatea rezultatelor în eventualitatea modificării unora dintre parametri. Pe baza acestor simulări, concluzia Ţărilor de Jos a fost că, chiar şi în cazul acceptării oricăreia dintre îndoielile exprimate de Comisie, rezultatele ar fi rămas totuşi în intervalul de comparare. În conformitate cu Liniile directoare ale OCDE privind preţurile de transfer din 1995, nu sunt necesare corecţii atunci când remuneraţia se încadrează în intervalul de comparare.

(62)Ţările de Jos au susţinut totodată că sistemul de referinţă aplicat de Comisie ca bază pentru analiza caracterului selectiv, şi anume sistemul fiscal comun bazat pe diferenţa dintre profiturile şi pierderile unei întreprinderi care îşi desfăşoară activitatea în condiţii normale de piaţă, nu a fost identificat corect. Potrivit Ţărilor de Jos, sistemul de referinţă corect ar fi trebuit să fie articolul 8b alineatul (1) din LIP, care conţine principiul concurenţei depline, şi Decretul privind preţurile de transfer, care oferă orientări suplimentare cu privire la aplicarea principiului concurenţei depline. Ţările de Jos susţin că, atâta timp cât APA încheiat cu SMBV nu se abate de la articolul 8b alineatul (1) din LIP şi de la Decretul privind preţurile de transfer, nu poate exista un avantaj selectiv.

5.OBSERVAŢIILE PĂRŢILOR INTERESATE PRIVIND DECIZIA DE INIŢIERE A PROCEDURII

5.1.Starbucks

(68)Starbucks a reamintit că stabilirea preţurilor de transfer nu este o ştiinţă exactă şi, prin urmare, aplicarea oricărei metode de stabilire a preţurilor de transfer produce de obicei un interval de valori care ar putea fi la fel de justificabile. Orice analiză a preţurilor de transfer va conduce în mod inerent la un interval de rezultate conforme cu principiul concurenţei depline şi la o concluzie privind un preţ conform cu principiul concurenţei depline, nu privind unicul preţ conform cu principiul concurenţei depline.

(70)În ceea ce priveşte ajustările cuprinse în Raportul din 2007 privind preţurile de transfer, Starbucks a clarificat că scopul acestor ajustări a fost cel de a reflecta diferenţele importante în ceea ce priveşte profilurile funcţionale ale SMBV şi ale societăţilor comparabile incluse în eşantion pentru a se ajunge la o remuneraţie adecvată pe baza principiului concurenţei depline. Potrivit Starbucks, ajustările respective au fost adecvate, în anumite privinţe conservatoare şi, cu siguranţă, nu au subapreciat remuneraţia SMBV pentru funcţiile îndeplinite.

(71)Similar celor afirmate de Ţările de Jos, Starbucks a susţinut în continuare că identificarea cadrului de referinţă de către Comisie nu s-a realizat în mod corect. Argumentul său a fost că sistemul de referinţă ar trebui să fie sistemul neerlandez de impozitare a societăţilor comerciale şi, mai concret, articolul 8b alineatul (1) din LIP, Decretul privind preţurile de transfer şi practica administrativă a administraţiei fiscale neerlandeze. În opinia atât a Ţărilor de Jos, cât şi a Starbucks, ar putea fi vorba despre un ajutor de stat doar dacă APA încheiat cu SMBV s-ar abate de la interpretarea şi aplicarea normală a principiului concurenţei depline în Ţările de Jos. În plus, Starbucks a susţinut că în analiza Comisiei lipseşte identificarea unui grup de contribuabili de referinţă şi că societăţile afiliate şi neafiliate nu se află întotdeauna într-o situaţie de drept şi de fapt comparabilă.

5.2.Alte părţi interesate

(73)NOB a susţinut că stabilirea încadrării unui anumit tratament fiscal al unui contribuabil în baza unui APA în categoria ajutoarelor de stat ar trebui să se întemeieze pe legislaţia neerlandeză, pe practicile administrative ale Ţărilor de Jos şi pe aplicarea de către acestea a principiului concurenţei depline la data încheierii APA în cauză. NOB a precizat că referirea la operatorul de piaţă prudent şi independent din decizia de iniţiere a procedurii pare să introducă un nou tip de standard al UE, mai strict şi mai presus de Liniile directoare ale OCDE privind preţurile de transfer, pentru evaluarea aplicării principiului concurenţei depline în cazul acordului subiacent. Asociaţia a solicitat o confirmare a faptului că sistemul utilizat de Comisie drept cadru de referinţă va fi sistemul juridic naţional şi nu un standard diferit de acesta. În continuare, NOB a adus drept argument aşteptarea legitimă a contribuabililor privind faptul că acordurile prealabile privind preţurile care au fost încheiate pe baza unei interpretări la nivel naţional a legislaţiei interne nu constituie ajutoare de stat.

(75)Potrivit ATOZ, Comisia pare a fi de părere că există un standard obiectiv privind concurenţa deplină, bazat pe principiile OCDE şi oarecum consacrat în dreptul UE, care transcende legislaţia şi practicile naţionale ale statelor membre. În opinia ATOZ, Comisia ar fi trebuit să examineze în schimb dacă APA încheiat cu SMBV este în conformitate cu legislaţia neerlandeză. ATOZ susţine că abordarea Comisiei a dat naştere unei incertitudini juridice în rândul companiilor multinaţionale.

6.OBSERVAŢIILE ŢĂRILOR DE JOS CU PRIVIRE LA OBSERVAŢIILE PĂRŢILOR TERŢE ŞI LA OBSERVAŢIILE SOCIETĂŢII X

7.EVALUARE

7.1.Existenţa ajutorului

(82)Astfel cum a statuat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (⁹), calificarea unei măsuri drept ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE presupune aşadar îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: (i) măsura trebuie să fie imputabilă statului şi să fie finanţată prin intermediul resurselor de stat; (ii) măsura trebuie să confere un avantaj beneficiarului său; (iii) acest avantaj trebuie să fie selectiv şi (iv) măsura trebuie să denatureze sau să ameninţe să denatureze concurenţa şi să aibă potenţialul de a afecta schimburile comerciale între statele membre.

7.2.Prezenţa unui avantaj pentru SMBV

(84)Un avantaj în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE este orice beneficiu economic pe care o întreprindere nu l-ar fi putut obţine în condiţii normale de piaţă, adică în absenţa intervenţiei statului. Atunci când se stabileşte existenţa unui avantaj, trebuie să se facă referire la efectul măsurii propriu-zise. În ceea ce priveşte măsurile fiscale, se poate acorda un avantaj prin diferite tipuri de diminuare a sarcinii fiscale a unei întreprinderi, în special prin diminuarea venitului impozabil sau a valorii impozitului datorat.

(87)În această privinţă, Tribunalul a concluzionat în hotărârea sa că o constatare a nerespectării cerinţelor metodologice ale unei analize convenţionale a preţurilor de transfer nu era suficientă în sine pentru a demonstra acordarea unui ajutor de stat. Chiar dacă îndoielile Comisiei cu privire la clasificarea aplicată preţurilor de transfer ar fi întemeiate, Comisia ar trebui totuşi să demonstreze că această eroare metodologică a condus la un avantaj pentru SMBV. Potrivit Tribunalului, în speţă, Comisia nu a demonstrat acest avantaj corespunzător cerinţelor legale (¹⁰).

(88)A doua îndoială exprimată de Comisie a vizat corectitudinea acceptării de către administraţia fiscală neerlandeză a primei şi a celei de a doua ajustări efectuate de consilierul fiscal la calcularea remuneraţiei SMBV prevăzute în APA încheiat cu SMBV. Prima ajustare se referea la alegerea cheltuielilor de exploatare ca indicator al nivelului de profit pentru calcularea remuneraţiei SMBV. A doua ajustare, astfel cum a fost descrisă de SMBV, a fost o ajustare a capitalului circulant.

(90)În al doilea rând, în ceea ce priveşte ajustarea capitalului circulant, Tribunalul a statuat că constatarea Comisiei potrivit căreia grupul Starbucks a furnizat o justificare insuficientă a ajustărilor aduse rezultatelor calculate cu ajutorul MMTN nu era suficientă în sine pentru a demonstra că aceste ajustări ar fi fost eronate sau că ar fi conferit un avantaj societăţii SMBV. Pe această bază, potrivit constatărilor Tribunalului, Comisia nu a demonstrat că ajustarea efectuată asupra capitalului circulant a conferit un avantaj societăţii SMBV (¹²).

(91)Ultima îndoială exprimată de Comisie a vizat corectitudinea acceptării de către administraţia fiscală neerlandeză a metodei identificate în APA încheiat cu SMBV pentru calcularea nivelului redevenţelor datorate de SMBV. În această privinţă, Tribunalul a constatat drept eronată concluzia Comisiei potrivit căreia relaţiile contractuale dintre grupul Starbucks şi alte societăţi de prăjire a cafelei demonstrează că nivelul redevenţei plătite de SMBV ar fi trebuit să fie zero (¹³). De asemenea, Tribunalul a constatat drept eronată concluzia Comisiei potrivit căreia acordurile dintre concurenţii grupului Starbucks şi alte societăţi de prăjire a cafelei demonstrează că nivelul redevenţei plătite de SMBV ar fi trebuit să fie zero (¹⁴).

(92)Potrivit unei alte constatări a Tribunalului, Comisia nu a demonstrat în mod adecvat nici că, dacă nivelul redevenţei plătite de SMBV este diferit de zero, acesta ar fi trebuit totuşi să fie mai mic decât cuantumul plătit în temeiul APA încheiat cu SMBV (¹⁵). Tribunalul a observat că în decizia Comisiei nu se precizează un nivel alternativ al redevenţei pe care aceasta să îl considere adecvat. (¹⁶)

(93)La un nivel mai general, Tribunalul a constatat drept eronată presupunerea Comisiei potrivit căreia valoarea drepturilor de PI conferite SMBV a fost exploatată numai în cazurile în care produsele au fost vândute clienţilor finali (¹⁷). Tribunalul a constatat că, întrucât drepturile de PI erau necesare pentru ca SMBV să îşi exercite activitatea economică, SMBV a obţinut valoare din utilizarea acestor drepturi de PI (¹⁸).

(94)În plus, Tribunalul a constatat drept eronat argumentul Comisiei potrivit căruia SMBV nu era în măsură să plătească o redevenţă pentru aceste drepturi de PI ca urmare a faptului că SMBV ar fi înregistrat pierderi în activităţile pentru care avea nevoie de drepturile respective (¹⁹). Tribunalul a observat că informaţiile care demonstrează că activităţile respective au generat pierderi au fost disponibile abia începând cu anul 2010 şi, prin urmare, nu erau disponibile la momentul încheierii APA cu SMBV. În această privinţă, Tribunalul a arătat că, dacă APA încheiat cu SMBV ar fi dat naştere unui ajutor nou, Comisia ar fi trebuit să fie notificată cu privire la acest ajutor înainte de punerea sa în aplicare, astfel cum impune articolul 108 alineatul (3) din TFUE. Întrucât în acest caz Comisia ar fi trebuit să ia poziţie cu privire la notificarea respectivă numai pe baza informaţiilor de care dispunea la acel moment, Tribunalul a constatat că administraţiei fiscale neerlandeze nu i s-ar fi putut reproşa de către Comisie că nu a luat în considerare informaţii care nu erau cunoscute sau previzibile în mod rezonabil la momentul încheierii APA cu SMBV (²⁰).

(95)În plus, Tribunalul a constatat că, deşi administraţia fiscală neerlandeză ar fi putut să revoce sau să modifice APA încheiat cu SMBV în perioada sa de valabilitate, Comisia nu a susţinut că decizia administraţiei fiscale neerlandeze de a nu revoca sau modifica APA încheiat cu SMBV în cursul perioadei sale de valabilitate ar fi conferit un avantaj societăţii SMBV (²¹). Prin urmare, Comisia nu avea dreptul să utilizeze acest argument pentru a justifica utilizarea unor informaţii care au devenit disponibile abia după încheierea APA cu SMBV.

(98)În acest scop, Comisia a colectat informaţii suplimentare privind operaţiunile comerciale ale grupului Starbucks în Ţările de Jos prin intermediul unei cereri de informaţii adresate Ţărilor de Jos. Nici informaţiile transmise de autorităţile neerlandeze ca răspuns la această cerere de informaţii, nici reuniunea ulterioară între Comisie, autorităţile neerlandeze şi reprezentantul grupului Starbucks nu au furnizat dovezi care să confirme, corespunzător cerinţelor legale, îndoielile exprimate în decizia de iniţiere a procedurii cu privire la conformitatea APA încheiat cu SMBV cu articolul 107 alineatul (1) din TFUE.

(99)În plus, investigaţia Comisiei nu a evidenţiat nicio altă sursă de informaţii financiare relevante şi fiabile din perioada încheierii iniţiale a APA între administraţia fiscală neerlandeză şi SMBV care să fie utile pentru analiza sa privind preţurile de transfer. Această lipsă de date fiabile era deosebit de relevantă în speţă, întrucât Tribunalul a statuat că Comisia nu se putea întemeia pe informaţii care nu erau disponibile la momentul încheierii măsurii contestate (²²).

8.CONCLUZIE CU PRIVIRE LA EXISTENŢA AJUTORULUI DE STAT

Nou Decizia 2402/28-nov-2024 privind soluţiile fiscale anticipate SA.38374 (2014/C) (ex 2014/NN) (ex 2014/CP) - Ţările de Jos, presupus ajutor în favoarea Starbucks

Jurnalul Oficial seria L