Wolters Kluwer, Revizuirea

Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se tinde la schimbarea unei hotărâri judecătoreşti în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Revizuirea vizează starea de fapt reţinută în hotărâre în urma judecăţii şi se poate exercita împotriva oricărei hotărâri care soluţionează fondul.

Revizuirea este o cale de atac de:

- retractare (se judecă de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată) ;

- nesuspensivă de executare (nu suspendă de drept executarea hotărârii definitive).

Revizuirea prevăzută de art. 509 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă priveşte situaţia în care un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecăţii, când aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză. În cazul în care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii;

În principiu, revizuirea poate fi formulată împotriva oricărei hotărâri judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul şi în care exista una din situaţiile de excepţie expres prevăzute de lege.

Posibilitatea formulării unei cereri de revizuire se naşte, tot ca regulă, prin primirea de către parte a hotărârii judecătoreşti pronunţată într-una din situaţiile de excepţie prevăzute de lege.

Potrivit art. 509 alin. 1 pct. 3 C. pr. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă "un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecăţii, când aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză. În cazul în care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii;".

Hotărârea de condamnare trebuie să fie definitivă, nefiind suficientă punerea în mişcare a acţiunii penale, trimiterea în judecată sau o alta soluţie.

Între infracţiunea săvârşită şi hotărârea pronunţată trebuie să existe o legătură, adică soluţia să fi fost influenţată de infracţiunea săvârşită.