Wolters Kluwer, Poprirea asiguratorie

Poprirea asigurătorie constă în indisponibilizarea sumelor de bani, titlurilor de valoare, sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va da în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

Poprirea asigurătorie constă în indisponibilizarea:

- sumelor de bani;

- titlurilor de valoare;

- sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va da în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente (art. 970 C. pr. civ.).

Conform art. 971 C. pr. civ., soluţionarea cererii, executarea măsurii, desfiinţarea şi ridicarea popririi asigurătorii se efectuează în condiţiile art. 954-959 C. pr. civ.

Competenţa de soluţionare a cererii de poprire asigurătorie aparţine instanţei care judecă procesul în primă instanţă , iar creditorul nu trebuie să individualizeze terţii popriţi asupra cărora se solicită înfiinţarea popririi (art. 954 C. pr. civ.).

În privinţa condiţiilor înfiinţării popririi asigurătorii, art. 970 face trimitere la art. 953 C. pr. civ.:

- Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă.

- Acelaşi drept îl are şi creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, odată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată.

- Instanţa poate încuviinţa sechestrul asigurător chiar şi atunci când creanţa nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute la alin. (1) şi să depună o cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de către instanţă.

Instanţa va decide de urgenţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere executorie, stabilind suma până la care se încuviinţează sechestrul, fixând totodată, dacă este cazul, cuantumul cauţiunii şi termenul înăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta.