Wolters Kluwer, Obligatii privind plasarea fortei de munca in strainatate

Acest flux va trata plasarea forţei de muncă în străinătate prin intermediul agenţilor de plasare, conform Legii 156/2000, republicată.

Condiţiile de funcţionare, procedura de înregistrare a agenţilor de plasare a forţei de muncă în străinătate, serviciile specializate de plasare a forţei de muncă realizate pe teritoriul României de către un agent de plasare a forţei de muncă în străinătate sunt prevăzute de Legea 156/2000, republicată.

Plasarea forţei de muncă este activitatea prin care se realizează următoarele:

1. identificarea locurilor de muncă oferite de angajatori, persoane juridice sau persoane fizice din străinătate;

2. constituirea unei bănci de date privind solicitanţii de locuri de muncă şi ofertele de locuri de muncă în străinătate;

3. publicarea locurilor de muncă şi a condiţiilor de ocupare a acestora;

4. preselecţia sau, după caz, selecţia candidaţilor, corespunzător cerinţelor locurilor de muncă oferite şi în concordanţă cu pregătirea, aptitudinile şi interesele acestora, testarea aptitudinilor, întocmirea şi gestionarea dosarului de personal şi a documentaţiei necesare;

5. întreprinderea demersurilor pentru angajarea persoanelor selectate pe locurile de muncă oferite;

6. punerea în legătură cu angajatori străini a persoanelor care au domiciliul în România şi care se află în căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii unui raport de muncă;

Art. 3, lit. a) din Legea 156/2000, republicată