Wolters Kluwer, Inregistrarea persoanelor impozabile in scopuri de TVA

Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României, dar este stabilită în România printr-un sediu fix, conform art. 266 alin. (2) lit. b), este obligată să solicite înregistrarea în scopuri de TVA în România, astfel:

a) înaintea primirii serviciilor, în situaţia în care urmează să primească pentru sediul fix din România servicii pentru care este obligată la plata taxei în România conform art. 307 alin. (2), dacă serviciile sunt prestate de o persoană impozabilă care este stabilită în sensul art. 266 alin. (2) în alt stat membru;

b) înainte de prestarea serviciilor, în situaţia în care urmează să presteze serviciile prevăzute la art. 278 alin. (2) de la sediul fix din România pentru un beneficiar persoană impozabilă stabilită în sensul art. 266 alin. (2) în alt stat membru care are obligaţia de a plăti TVA în alt stat membru, conform echivalentului din legislaţia statului membru respectiv al art. 307 alin. (2);

c) înainte de realizarea unor activităţi economice de la respectivul sediu fix în condiţiile stabilite la art. 266 alin. (2) lit. b) şi c) care implică:

1. livrări de bunuri taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere, inclusiv livrări intracomunitare scutite de TVA conform art. 294 alin. (2);

2. prestări de servicii taxabile şi/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere, altele decât cele prevăzute la lit. a) şi b);

3. operaţiuni scutite de taxă şi optează pentru taxarea acestora, conform art. 292 alin. (3);

4. achiziţii intracomunitare de bunuri taxabile.

O persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României se consideră că este stabilită în România dacă are un sediu fix în România, respectiv dacă dispune în România de suficiente resurse tehnice şi umane pentru a efectua regulat livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii impozabile. Atunci când gazul sau energia electrică sunt livrate de o persoană impozabilă sau către o persoană impozabilă care deţine în România o licenţă care îi permite să desfăşoare activitatea economică în sectorul gazului sau al energiei electrice, incluzând şi cumpărări şi revânzări ale gazului natural sau ale energiei electrice, existenţa licenţei în sine nu este suficientă pentru a considera că respectiva persoană impozabilă are un sediu fix în România.

Art. 316 alin. (2) şi art. 266 alin. (2) lit. b) Codul Fiscal

În cazul în care o persoană este obligată să solicite înregistrarea în condiţiile art. 316 alin. (2) din Codul fiscal ori optează pentru înregistrare conform art. 316 alin. (4) din Codul fiscal, înregistrarea respectivei persoane se va considera valabilă începând cu data comunicării certificatului de înregistrare în scopuri de TVA sau a deciziei privind înregistrarea, din oficiu, în scopuri de TVA.

În cazul persoanelor impozabile care au sediul activităţii economice în afara României şi care se înregistrează în scopuri de taxă conform art. 316 alin. (2) din Codul fiscal prin sedii fixe, altele decât sucursalele, şi ulterior înfiinţează sucursale în România, organele fiscale competente nu atribuie un alt cod de înregistrare în scopuri de taxă, fiind păstrat codul de înregistrare în scopuri de taxă acordat iniţial.

Pct. 88 alin. (1) şi (9) din Normele metodologice de aplicare a art. 316 alin. (2) Codul Fiscal

Sucursala depune Declaraţia de înregistrare fiscală/Declaraţia de menţiuni/Declaraţia de radiere pentru persoane juridice, asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică (010), cod 14.13.01.10.11/1 la organul fiscal în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal contribuabilul sau, în cazul depunerii declaraţiei de menţiuni, organul fiscal în a cărui evidenţă este înregistrat.

În practică mai pot fi solicitate şi alte documente de către autoritatea fiscală, respectiv: certificatul constatator de înregistrare sucursală emis de Registrul Comerţului; memoriu justificativ; şi alte declaraţii (a se valida cu autoritatea fiscală).

Anexa 1, Ordinul ANAF nr. 3725/2017