Wolters Kluwer, Contestatia privind tergiversarea procesului
Contestatia privind tergiversarea procesului
Contestaţia privind tergiversarea procesului
În scopul asigurării celerităţii procesului civil, orice parte din proces, inclusiv procurorul atunci când participă, poate formula o contestaţie privind tergiversarea procesului.
Proceduri legale prezentate sub formă de diagrame interactive, cu ajutorul cărora puteți verifica pas cu pas cum ar trebui să procedaţi într-un caz dat.
Află mai multe despre Fluxuri.
Doresti o prezentare?Contactează-ne!
Pas: Formularea contestaţiei
Contestaţia poate fi formulată de orice parte din proces:
- reclamant;
- pârât;
- intervenient voluntar sau forţat;
- procurorul (atunci când participă la judecată):
Poate fi formulată în orice faza procesuală.
Cazurile în care se poate formula contestaţia sunt comune:
1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;
3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;
4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.
Pas: Formularea contestaţiei
Contestaţia se formulează de regulă în scris, însă ea poate fi făcută şi verbal în şedinţă, situaţie în care se consemnează în încheierea instanţei.
Contestaţia poate fi retrasă oricând până la soluţionarea ei. Odată retrasă, contestaţia nu poate fi reiterată.
Atunci când contestaţia a fost făcută cu rea-credinţă, autorul acesteia poate fi obligat la plata unei amenzi judiciare de la 500 lei la 2.000 lei, precum şi, la cererea părţii interesate, la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin introducerea contestaţiei.
Reaua-credinţă rezultă din caracterul vădit nefondat al contestaţiei, precum şi din orice alte împrejurări care îndreptăţesc constatarea că exercitarea acesteia s-a făcut în alt scop decât acela pentru care legea o recunoaşte.