Wolters Kluwer, Conflictele de munca

În orice mediu de lucru se întâlnesc situaţii de conflict asupra modului de desfăşurare a muncii sau altor aspecte cu caracter profesional. Câteva exemple de conflicte de muncă sunt situaţiile când nu sunt respectate drepturile la locul de muncă, orele şi condiţiile de muncă sunt modificate, salariile nu au fost virate la timp sau zilele de concediu nu au fost plătite ori concedierea (în cazul în care angajatul este concediat fără motiv sau în urma unui viciu de procedură). Acest flux îşi propune să descrie tipurile de conflicte şi cum pot fi acestea soluţionate.

Prin conflicte de muncă se înţelege conflictele dintre salariaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă.

Într-un conflict de muncă pot fi implicaţi angajatorii şi salariaţii, însă alte părţi implicate în conflictele de muncă mai pot fi mediatorii, sindicatele şi patronatele.

Acestea pot fi individuale şi colective.

Art. 231 şi 267 din Codul Muncii

Conflictul individual de muncă este conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative.

De asemenea, sunt considerate conflicte individuale de muncă următoarele:

(i) conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual de muncă ori raportul de serviciu;

(ii) conflictele în legătură cu constatarea nulităţii contractelor individuale de muncă ori a unor clauze ale acestora;

(iii) conflictele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu ori a unor clauze ale acestora;

Art. 1 lit. p) din Legea 62/2011, actualizată