Wolters Kluwer, Cererea reconventionala

Cererea reconvenţională este actul procedural prin care pârâtul formulează pretenţii proprii împotriva reclamantului.

Cererea reconvenţională oferă avantaje atât pârâtului cât şi reclamantului, întrucât prin acelaşi proces se soluţionează două sau mai multe cereri care altfel ar fi constituit obiectul unor dosare separate, evitându-se astfel pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti contradictorii.

Spre deosebire de întâmpinare, care (ca regulă) este obligatorie, cererea reconvenţională este facultativă, pârâtul putând opta pentru judecarea separată, dacă acest lucru îl avantajează.

Cererea reconvenţională se formulează pe care incidentală (într-un proces deja pornit) şi are caracterul unei adevărate cereri de chemare în judecată, fiind astfel supusă condiţiilor de validitate pentru aceasta din urmă.

Judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluţie, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligaţia de a depune întâmpinare, sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 165 C. pr. civ.

Apoi, întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care poate depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei.

În termen de 3 zile de la data depunerii întâmpinării, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.

În cazul în care pârâtul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut de lege, la data expirării termenului respectiv, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.

În procesele urgente, termenele prevăzute la alin. Art. 201 alin.(1)-(4) C. pr. civ., pot fi reduse de judecător în funcţie de circumstanţele cauzei.

Totodată, în cazul în care pârâtul domiciliază în străinătate, judecătorul va fixa un termen mai îndelungat, rezonabil, în raport cu împrejurările cauzei. Citarea se va face cu respectarea dispoziţiilor art. 156 C. pr. civ..

Dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvenţională.