Wolters Kluwer, Cererea de chemare in judecata

Cererea de chemare în judecată reprezintă una dintre cele mai importante instituţii procesuale civile şi în acelaşi timp, cel mai important act de procedură din cadrul unui proces civil.

Având în vedere specificul procesului civil, instanţa de judecată civilă nu se sesizează din oficiu.

Astfel, de regulă, judecata presupune o iniţiativă de a porni judecata din partea aceluia care va avea calitatea de "reclamant" în proces.

Această iniţiativă se realizează prin intermediul cererii de chemare în judecată, care mai denumită ca "cererea introductivă de instanţă" sau "cerere iniţială".

Prin cererea de chemare în judecată se învesteşte instanţa de judecată şi se pune în mişcare acţiunea civilă.

Instrumentul prin intermediul căruia se asigură protecţia drepturilor subiective civile ale cetăţenilor este acţiunea civilă.

Astfel, acţiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces (art. 29 C. pr. civ.).

Pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa justiţiei prin sesizarea instanţei competente cu o cerere de chemare în judecată. În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei poate fi făcută şi de alte persoane sau organe.

Cel care formulează cererea de chemare în judecată se numeşte reclamant, iar cel chemat în judecată se numeşte pârât.

Procesul începe prin înregistrarea cererii la instanţă, în condiţiile legii.

Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare.